);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Dezonoare, de J. M. Coetzee – o lectie valoroasa despre singuratatea umana

Publicat

pe

Dezonoare, J M Coetzee, recenzie de carte

Dezonoare, de J. M. Coetzee –  o lectie valoroasa despre singuratatea umana

   In Africa de Sud post-apartheida (incheierea politicii de segregatie rasiala practicata pana in anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane), profesorul universitar David Lurie, un barbat intre doua varste, isi duce linistit existenta prins intre cursurile la facultate, aventurile amoroase cu diferite femei, si pregatirea unei lucrari literare despre viata poetului romantic Byron. Pe acest nou fundal politic si social, J. M. Coetzee creioneaza o juxtapunere interesanta a celor doua culturi care tocmai au suferit o schimbare de roluri, populatia negrilor avand acum un rol hotarator in societate.

   Divortat si singur, foarte increzator in sarmul personal, David nu ezita sa-si satisfaca dorintele erotice alaturi de o prostituata de culoare sau de o studenta bruneta, aceasta analogie subtila legata de culoarea pielii facand o trimitere directa la colonialismul paternal al albilor de care s-au bucurat mai multe secole la rand. Acuzatia de hartuire sexuala in care se vede implicat, alaturi de lipsa de sustinere a colegilor il determina pe David sa caute refugiu la o ferma izolata din Eastern Cape, unde traieste fiica sa lesbiana, Lucy.

Dezonoare, de J. M. Coetzee - recenzie de carte

Dezonoare, de J. M. Coetzee | recenzie de carte

   Apropierea fortata dintre tata si fiica pe durata convietuirii in aceeasi casa reprezinta episodul cel mai tensionat al acestui roman. Viata elevata de profesor universitar cu grijile pur teoretice este puternic zdruncinata de simplitatea traiului la tara unde eruditia si cinismul nu valoreaza nimic, mersul lucrurilor fiind in acord cu legile nescrise ale violentei si ale puterii. In scurtul timp petrecut alaturi de Lucy, David primeste o lectie dura despre maturizarea fiicei si despre limitarile sale in calitate de parinte. Viziunile diferite asupra modului de viata, neputinta de a asimila obiceiurile din Eastern Cape, cat si inclinatia lui Lucy spre autopedepsire il aduc din nou pe David in acelasi loc al dezonoarei de care fugise cand a parasit Cape Town:

   Evenimentele petrecute ieri l-au socat profund. Tremuratul, starea de slabiciune sunt doar primele semne superficiale ale starii de soc. Are senzatia ca, in strafundul lui, i-a fost ranit, molestat un organ vital – poate chiar inima. Pentru prima oara simte practic gustul a ceea ce inseamna sa fii batran, plictisit pana in maduva oaselor, lipsit de speranta, lipsit de dorinte, indiferent la ce i-ar putea oferi viitorul. Prabusit pe un scaun de plastic, in duhoarea de pene de pui si de mere putrede, simte cum i se scurge, picatura cu picatura, interesul fata de lume. S-ar putea sa treaca saptamani, poate chiar luni, pana i se vor cicatriza ranile, insa in acest moment sangereaza. Dupa ce se vor fi sfarsit toate acestea, va fi ca o musca prinsa intr-o panza de paianjen, riscand sa se franga la cea mai mica atingere, mai usor decat pleava de orez, expus sa pluteasca in deriva, departe.

   In ciuda atacului rasist care schimba tot, Lurie nu renunta la posibilitatea de a intretine aventuri patimase cu orice femeie ii iese in cale. De data asta, victima ii cade Bev Shaw, prietena fiicei sale care conduce un adapost de animale fara stapan si cu care traieste momente ciudate de apropiere carnala. Intocmai ca si idolul sau Byron, David nu trece de stadiul de posesiune a trupului, caci el traieste emotiile doar la nivel pur teoretic. Acest scurt episod de voluntariat vorbeste atat despre problematica drepturilor animalelor, dar are si rolul de umanizare a protagonistului. Afectiunea pe care ajunge sa o simta fata de un caine condamnat la moarte si renuntarea la acesta este gestul simbolic prin care David isi accepta esecul in calitate de parinte, dar si de profesor, caci teza sa va ramane nescrisa.

Numai ca exista alti oameni capabili sa faca toate lucrurile astea – povestea cu protectia animalelor, cu reabilitarea sociala, chiar si chestiunea Byron. El le reda lesurilor onoarea, fiindca nu exista un alt prost sa o faca. Iata ce a ajuns: un prost, un neghiob, un incapatanat care persista in eroare.

 

Scriitorul J. M. Coetzee - Dezonoare - recenzie de carte

Scriitorul J. M. Coetzee

 

   Prin romanul sau Dezonoare, J. M. Coetzee ne ofera o lectie valoroasa despre singuratatea umana si despre cum totul se rasfrange de fapt asupra eului indiferent daca cel care sufera este persoana de langa tine. Mai mult, este o anatomie a schimbarilor ierarhiei rasiale in Africa de Sud contemporana, in care ordinea este consolidata prin conflicte brutale ce transcend limita umanului.

_________

Romanul Dezonoare, de J. M. Coetzee este disponibil cu reducere la Librex

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Pasionata de literatura si calatorii, traducatoare de portugheza, imi place sa colectionez documente vechi de familie, scrisori sau alte nimicuri care compun viata unui om. Lectura este pentru mine un refugiu din viata zilnica, dar si o metoda de cunoastere continua. Cand nu scriu la Raftul cu idei, ma gasiti pe www.bookishstyle.ro

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X