);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Cronica teatru: Privacy Settings – Social Act Galati in FNTI 5

Publicat

pe

Privacy Settings

Cronică teatru: Privacy Settings – Social Act Galați în FNTI 5

   Festivalul Național de Teatru Independent se deschide joi, 09 Noiembrie, la ora 19:00. Se joacă, la aceeași oră, două piese: All over your face – la Godot Cafe Teatru și Privacy Settings – la Unteatru.

   Am onoarea să fiu prezentă la cea de-a doua menționată, Privacy Settings. Am citit puțin despre ea înainte de a merge să o văd și am înțeles că e vorba despre efectele produse de social media în viața reală; totuși, piesa este despre mai mult. Într-adevăr, social media este în prim-plan și asistăm la proiecția vie a Facebook-ului, dacă acesta ar putea fi reprezentat de niște oameni – apropo, jocul actorilor a fost excelent.

   În secolul nostru, în anul 2017, viața reală se întrepătrunde (armonios sau nu) cu viața virtuală. Prietenii de pe Facebook sunt mult mai mulți decât cei reali, dar, nu de puține ori, parcă simțim mai reconfortantă ideea prietenilor mulți de pe Facebook decât a celor puțini din realitate. Un lucru trist de altfel. Despre impactul social media se pot spune nenumărate lucruri, pentru că a devenit un adevărat fenomen și au fost și sunt în continuare realizate numeroase studii pe acest subiect. Aș putea spune că spectacolul de teatru pe care l-am vizionat este un alt studiu antropologic, sub o altă formă – sub cea artistică.

   După cum arată și titlul piesei, totul se desfășoară în jurul ideii de intimitate, folosită abuziv de alții sau chiar de sine, spre obținerea laudelor virtuale, adică a like-urilor și a share-urilor. Mai exact, totul pornește de la o seară cu prietenii în oraș, în care protagonistul își sărbătorește ziua de naștere, bea ceva mai mult decât ar fi trebuit și ajunge să facă niște mărturisiri interesante – confesiuni despre tot ce contează în viața lui: familie, slujbă, iubită. Nenorocul lui face ca cei doi așa-ziși prieteni să filmeze totul și, mai mult decât atât, să posteze clipul pe Facebook, spre deliciul tuturor privitorilor, care urmăresc aproape în timp real cum protagonistului îi este distrusă viața.

   Nu durează mult timp până ca toți cei menționați de Vlad, personajul principal, în clipul făcut de prietenii lui, să îl vadă și să afle părerea lui despre ei: o soră frustrată, o mamă proastă, un tată bețiv, o iubită frigidă și rea, o șefă hoață, o companie cu afaceri îndoielnice. Toate acestea sunt spuse în câteva minute, iar acele câteva minute devin… virale.

   Pe parcursul desfășurării acțiunii, noi, spectatorii, asistăm neputincioși la felul în care viața lui Vlad este efectiv distrusă; relația cu familia se înrăutățește, își pierde jobul și iubita. Sentimentul pe care l-am avut a fost de real regret față de drama lui, dar, în același timp, piesa a avut și rolul unei conștientizări a faptului că Internetul chiar trebuie folosit cu grijă.

   De asemenea, observăm reacțiile oamenilor atunci când află lucruri nu tocmai plăcute pe care cineva drag le spune despre ei; sigur că nimeni nu ar fi extaziat, dar, în același timp, poate că ,,vinovatului” ar trebui să i se ofere o șansă. Cu toate acestea, ,,victimele” par să uite de atitudinea lui de până atunci, de faptul că a fost, totuși, un iubit, un frate, un angajat bun, par să dea uitării orice altceva, atunci când vine vorba de atacul la propria  persoană.

   Tind să cred că un alt lucru pe care spectacolul urmărește să îl accentueze este superficialitatea și vulnerabilitatea relațiilor dintre oameni, care pot devia la cea mai mică scânteie, în special atunci când intervin Internetul, social media și, mai ales, opinia publică. Am observat, de asemenea, că cel mai grav lucru nu era dacă Vlad credea sau nu cu adevărat în ceea ce spusese, ci faptul că restul lumii avea să afle și avea să își imagineze diverse scenarii cu privire la viețile celor menționați. Așadar, părerea lumii a contat mai mult decât părerea reală a lui Vlad; niciunul dintre cei menționați în clip nu și-a pus vreo secundă întrebarea: ,,Dar oare de ce are Vlad părerea aceasta despre mine? E oare adevărat ce spune? Poate ar trebui să schimb și eu ceva la mine?” – tocmai pentru că mai important decât adevărul pe care îl conțin vorbele respective contează faptul că acele vorbe au devenit publice. Sigur că, din nou, atitudinea ,,victimelor” nu este neapărat de condamnat; fiecare dintre noi este preocupat de propria imagine, încearcă să își construiască una cât mai agreabilă, una acceptată și, de ce nu?, lăudată de ,,public”, iar atunci când această imagine se află în declin, ne simțim amenințați și avem tendința de a ne apăra – prin diverse modalități.

   Mai mult decât atât, piesa ,,Privacy Settings” este și despre singurătate, tocmai pentru că aceste relații, atât de ușor dezintegrate, lasă în urmă oameni singuri și oameni cărora ajunge să nu le mai pese de ceilalți. S-ar părea că lista priorităților în viață s-a modificat, iar pe primul loc nu prea ar mai fi iubirea, iertarea, armonia dintre oameni, ci opinia publică, în special cea din online, iluzia unei vieți perfecte, în locul unei vieți autentice, dar cu suișuri și coborâșuri.

   Finalul nu este fericit, ci dureros. Prin prisma acestui nou mod de viață, real-virtual, se vede cu ochiul liber că viețile noastre nu mai sunt doar ale noastre; sunt ale noastre și ale restului lumii care le urmărește zilnic, prin postări pe Facebook pe care chiar noi le facem publice. Dacă înainte, pentru a afla ce mai face cineva, era nevoie să te întâlnești cu persoana respectivă sau, cel puțin, să îi dai un telefon, astăzi este suficient un scroll pe Facebook și nu mai trebuie nici să o privești în ochi sau să îi spui, la rândul tău, două cuvinte.

   Relațiile umane s-au atrofiat și exact acest lucru îl arată și piesa trupei din Galați. Îmi pare a fi un fel de semnal de alarmă, pentru a face publicul să se gândească de două ori înainte de a permite Internetului, la modul general, să intre în viețile oamenilor. Nimeni nu contestă beneficiile pe care era telecomunicațiilor le aduce, dar există unele limite de care ar trebui să ținem cont cu toții, pentru că natura umană rămâne, totuși, aceeași, iar sufletul omului are în continuare nevoie de căldură, de iubire, de alte suflete cu care să își împărtășească bucuria sau durerea, și nu de like-uri sau de share-uri – acelea nu țin de cald, deși, la prima vedere, așa s-ar spune.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X