);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Cronica teatru: Musca Spaniola, Teatrul Evreiesc de Stat

Publicat

pe

Musca Spaniola

Cronica teatru: Musca Spaniola, Teatrul Evreiesc de Stat

   E “simpatic” sa mergi la teatru! Si asta pentru ca nu vei sti niciodata ce vei simti la sfarsitul piesei. Poti alege genul: drama, comedie, parodie, dar se poate intampla ceva ciudat (cel putin in cazul meu, s-a intamplat): titlul nu corespunde cu povestea. Adica una e titlul, si cu totul alta insiruirea de evenimente de pe scena.

   Eu ma gasesc, ante-factum, “infaptuind” posibile scenarii care ar putea avea legatura (in imaginatia mea) cu titlul piesei. Si intotdeauna sfarsesc prin a fi uimita si incantata de poveste. Si nedumerita de inconsistentele mele presupuneri.

   Asa s-a intamplat si cu “Musca Spaniola” pusa in scena la Teatrul Evreiesc de Stat. Nu ma gandeam ca va fi vorba de o musca reala, ce va “bazai” pe scena, intr-un decor de oras spaniol – ar fi fost o prostie din partea mea! Intuitia mi-a sugerat o combinatie accesibila intre ceea ce inseamna adjectivul spaniol/ spaniola si “biata” musca – sigur ceva legat de dans intr-un oras al lui Cervantes.

   Acestea fiind spune … merg la teatru! E o comedie, deci ar trebui sa ma “aleg” macar cu stimularea hohotelor de ras si folosirea lor cu indestulare in urmatoarele doua ore de spectacol.

   “Musca spaniola” este povestea unor stimabili cetateni cumsecade. Doi parinti trecuti de a doua tinerete, cu o reputatie impecabila in urbe, el – avocat renumit si de succes, ea – sotia lui, presedinta asociatiei “Apararea tinerelor mame”.

   Unicul copil, Valentina, o superba tanara de 20 de ani, indragostita de un tanar avocat cu o reputatie profesionala impresionanta datorata ambitiei, lipsei de scrupule si avantului varstei. Tanarul vrea sa se casatoreasca cu Valentina, cu acceptul familiei viitoarei sotii, bineinteles, deci si a socrului, si de aici toata debandada si tot zbuciumul hilar al piesei.

   Fiecare dintre personaje are un scop si un interes. Si fiecare incearca sa treaca “neobservat”, sa nu “deranjeze”, luand mereu sala si spectatorii drept complici. Peste tot si toate se “zbate”, cu un bazait imperceptibil, dar constant si sacaitor, prezenta mustei de flamenco. In acest fundal se intretaie timpul (ieri si azi, acum si cu 25 de ani in urma) si toti cei implicati.

   Valentina vrea si ea sot cu acte in regula (clar!). Dar tatal sau nu il suporta pe viitorul ginere din cauza… pestelui? Iar viitoarea mama-soacra este indignata de lipsa lui de scrupule profesionala, care i-ar putea periclita propria reputatie intr-o societate rigida si conservatoare. Prietenii se agita, luand partea nefericitei logodnice, incercand mereu sa aplaneze potentialele “tragedii” ce ameninta sa erupa.

   Pana aici totul se desfasoara ametitor, avand ca martor mut o servitoare cam batrana si (doar) aparent un pic cam surda. Sa nu uitam pestele!

   La un moment dat apare in ecuatie amintirea unei renumite dansatoare din oras, “superba si cu niste picioare…”, care, aparent, a “convins” cam multi domni de propriile farmece! Amintirea ei e vie, cu toate ca au trecut 25 de ani de cand cucerea pe ritmuri de flamenco. Si existenta ei ameninta camine trainice si casnicii solide si onorabile, ca cea a celor doi socri. Si de-ar fi numai atat!

   A fost. S-a intamplat. “Era inainte sa ne casatorim!” Dar dracul isi vara coada si se afla de existenta unui copil al celebrei dansatoare. Si iata o noua tragedie in comedie. Fiecare dintre barbati este un posibil tata. De aici hilarul, comedia, situatiile jenante, cu farmec, si “inepuizabila” deschidere de usi a unei servitoare placide, dar intelegatoare.

   M-a fermecat comicul situatiilor – in fapt, povestea este luata din realitate si urmeaza un dat al vietii – trecutul poate reveni in prezent (chiar si dupa 25 de ani)… Si te poate lovi in fata ca un bumerang!

   Jocul actorilor este natural, se simte trairea, emotia, furia si neputinta, grija. Fiecare si-a jucat rolul ca pe o posibila existenta. Iar asta a contat mult. Pentru ca dupa fiecare scena vrei mai mult, vrei sa vezi ce urmeaza.

   “Musca” este tanara cu farmece, care ii pune pe jar pe toti purtatorii de pantaloni, cea care nu refuza pe nimeni, care “zbarnaie” de la unul la altul (ghinion!), si face un copil ce ar provoca dureri de cap oriunde, nu doar intr-un oras spaniol dintr-o piesa de teatru.

   In loc de Post Scriptum, invataturi de minte. Nu cataloga piesa dupa titlu – s-ar putea sa fii uimit. Apreciaza dragostea, dar nu uita de consecinte. Nu incerca sa ascunzi ceva (mai ales sotiei) pentru ca se afla… mai mereu! Lasa-l intotdeauna sa creada ca el a propus, cand, de fapt, hai sa fim sinceri: i s-a impus!

   Si cel mai important: mergeti sa vedeti “Musca Spaniola”. E comic de sexy. Parol!

Discutii pe Facebook

Hello! Eu sunt Ioana si in timpul liber fac ceea ce ar trebui sa faca multi: ma relaxez. Adica citesc(ce imi cade in mana si are "lipici" la public, adica eu), ma uit la filme(mai noi si mai vechi), ascult muzica si, din cand in cand, dau fuga intr-o excursie(ca sa schimb atmosfera si sa-mi eliberez mintea). Imi plac oamenii care nu isi fac un crez si un mod de a fi in a se vaita(de norii de afara, de pisica vecinului, de salariu etc) si iubesc acei oameni care " iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate", vorba cantecului. In rest, om bun.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

august, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X