);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Cronica teatru: Musca Spaniola, Teatrul Evreiesc de Stat

Publicat

pe

Musca Spaniola

Cronica teatru: Musca Spaniola, Teatrul Evreiesc de Stat

   E “simpatic” sa mergi la teatru! Si asta pentru ca nu vei sti niciodata ce vei simti la sfarsitul piesei. Poti alege genul: drama, comedie, parodie, dar se poate intampla ceva ciudat (cel putin in cazul meu, s-a intamplat): titlul nu corespunde cu povestea. Adica una e titlul, si cu totul alta insiruirea de evenimente de pe scena.

   Eu ma gasesc, ante-factum, “infaptuind” posibile scenarii care ar putea avea legatura (in imaginatia mea) cu titlul piesei. Si intotdeauna sfarsesc prin a fi uimita si incantata de poveste. Si nedumerita de inconsistentele mele presupuneri.

   Asa s-a intamplat si cu “Musca Spaniola” pusa in scena la Teatrul Evreiesc de Stat. Nu ma gandeam ca va fi vorba de o musca reala, ce va “bazai” pe scena, intr-un decor de oras spaniol – ar fi fost o prostie din partea mea! Intuitia mi-a sugerat o combinatie accesibila intre ceea ce inseamna adjectivul spaniol/ spaniola si “biata” musca – sigur ceva legat de dans intr-un oras al lui Cervantes.

   Acestea fiind spune … merg la teatru! E o comedie, deci ar trebui sa ma “aleg” macar cu stimularea hohotelor de ras si folosirea lor cu indestulare in urmatoarele doua ore de spectacol.

   “Musca spaniola” este povestea unor stimabili cetateni cumsecade. Doi parinti trecuti de a doua tinerete, cu o reputatie impecabila in urbe, el – avocat renumit si de succes, ea – sotia lui, presedinta asociatiei “Apararea tinerelor mame”.

   Unicul copil, Valentina, o superba tanara de 20 de ani, indragostita de un tanar avocat cu o reputatie profesionala impresionanta datorata ambitiei, lipsei de scrupule si avantului varstei. Tanarul vrea sa se casatoreasca cu Valentina, cu acceptul familiei viitoarei sotii, bineinteles, deci si a socrului, si de aici toata debandada si tot zbuciumul hilar al piesei.

   Fiecare dintre personaje are un scop si un interes. Si fiecare incearca sa treaca “neobservat”, sa nu “deranjeze”, luand mereu sala si spectatorii drept complici. Peste tot si toate se “zbate”, cu un bazait imperceptibil, dar constant si sacaitor, prezenta mustei de flamenco. In acest fundal se intretaie timpul (ieri si azi, acum si cu 25 de ani in urma) si toti cei implicati.

   Valentina vrea si ea sot cu acte in regula (clar!). Dar tatal sau nu il suporta pe viitorul ginere din cauza… pestelui? Iar viitoarea mama-soacra este indignata de lipsa lui de scrupule profesionala, care i-ar putea periclita propria reputatie intr-o societate rigida si conservatoare. Prietenii se agita, luand partea nefericitei logodnice, incercand mereu sa aplaneze potentialele “tragedii” ce ameninta sa erupa.

   Pana aici totul se desfasoara ametitor, avand ca martor mut o servitoare cam batrana si (doar) aparent un pic cam surda. Sa nu uitam pestele!

   La un moment dat apare in ecuatie amintirea unei renumite dansatoare din oras, “superba si cu niste picioare…”, care, aparent, a “convins” cam multi domni de propriile farmece! Amintirea ei e vie, cu toate ca au trecut 25 de ani de cand cucerea pe ritmuri de flamenco. Si existenta ei ameninta camine trainice si casnicii solide si onorabile, ca cea a celor doi socri. Si de-ar fi numai atat!

   A fost. S-a intamplat. “Era inainte sa ne casatorim!” Dar dracul isi vara coada si se afla de existenta unui copil al celebrei dansatoare. Si iata o noua tragedie in comedie. Fiecare dintre barbati este un posibil tata. De aici hilarul, comedia, situatiile jenante, cu farmec, si “inepuizabila” deschidere de usi a unei servitoare placide, dar intelegatoare.

   M-a fermecat comicul situatiilor – in fapt, povestea este luata din realitate si urmeaza un dat al vietii – trecutul poate reveni in prezent (chiar si dupa 25 de ani)… Si te poate lovi in fata ca un bumerang!

   Jocul actorilor este natural, se simte trairea, emotia, furia si neputinta, grija. Fiecare si-a jucat rolul ca pe o posibila existenta. Iar asta a contat mult. Pentru ca dupa fiecare scena vrei mai mult, vrei sa vezi ce urmeaza.

   “Musca” este tanara cu farmece, care ii pune pe jar pe toti purtatorii de pantaloni, cea care nu refuza pe nimeni, care “zbarnaie” de la unul la altul (ghinion!), si face un copil ce ar provoca dureri de cap oriunde, nu doar intr-un oras spaniol dintr-o piesa de teatru.

   In loc de Post Scriptum, invataturi de minte. Nu cataloga piesa dupa titlu – s-ar putea sa fii uimit. Apreciaza dragostea, dar nu uita de consecinte. Nu incerca sa ascunzi ceva (mai ales sotiei) pentru ca se afla… mai mereu! Lasa-l intotdeauna sa creada ca el a propus, cand, de fapt, hai sa fim sinceri: i s-a impus!

   Si cel mai important: mergeti sa vedeti “Musca Spaniola”. E comic de sexy. Parol!

Discutii pe Facebook

Hello! Eu sunt Ioana si in timpul liber fac ceea ce ar trebui sa faca multi: ma relaxez. Adica citesc(ce imi cade in mana si are "lipici" la public, adica eu), ma uit la filme(mai noi si mai vechi), ascult muzica si, din cand in cand, dau fuga intr-o excursie(ca sa schimb atmosfera si sa-mi eliberez mintea). Imi plac oamenii care nu isi fac un crez si un mod de a fi in a se vaita(de norii de afara, de pisica vecinului, de salariu etc) si iubesc acei oameni care " iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate", vorba cantecului. In rest, om bun.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X