);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Cronica teatru: Doua ore – Teatru Fix Iasi in FNTi

Publicat

pe

Doua ore

Cronică teatru: Două ore – Teatru Fix Iași în FNTi

   ,,Două ore” este un spectacol de teatru pe care am avut onoarea să-l vizionez în cadrul Festivalului Național de Teatru Independent. Aparține Teatrului Fix din Iași și, în cea de-a treia zi de festival, a fost găzduit de Teatrul de Artă București.

   De obicei, când nu știu exact ce să spun despre un spectacol, încep să mă gândesc la ce am simțit vizionându-l; nu că nu ar fi multe de spus, dar cred că felul în care te simți la teatru contează cel mai mult și reprezintă chiar esența piesei respective. Așadar, la ,,Două ore”, deși am avut un cronometru chiar în fața mea, nu am sesizat trecerea timpului.

   Deși decorul a fost minimalist (adică zero, mai exact), m-am transpus în totalitate în contextul creat pe scenă. Am fost atentă doar la actorii din fața mea, mai exact la personajele pe care le întruchipau ei, la ceea ce spuneau, la cum reacționau. Orice altceva dispăruse. Am râs de multe ori, dar am și rămas fără cuvinte (impropriu spus, pentru că oricum nu aveam de gând să vorbesc). M-am delectat cu vorbele pline de haz ale personajelor, dar am și căzut pe gânduri auzind altele, pe acelea mai serioase, mai profunde, dar care nu se doreau a fi neapărat impunătoare, deci atmosfera relaxată s-a menținut până la final.

   Ca să trec la subiectul concret, “Două ore” este o comedie ușor macabră. Cele două ore se referă la posibilitatea ca acelea să fie și ultimele din viața a cinci oameni, puși în trei situații diferite. Prima ,,scenetă”, dacă o pot numi astfel, imaginează cinci angajați ai unei bănci, luați prizonieri de către cei care jefuiseră banca respectivă. Viața lor este pusă în pericol, iar ei se văd în imposibilitatea de a acționa.

   Cel de-al doilea context îl reprezintă situația dramatică a cinci angajați ai unui hotel din munți, peste care lovește o avalanșă, iar salvatorii întârzie să apară; a treia scenetă imaginează un avion cu o defecțiune tehnică, despre care nu se știe dacă va putea ateriza în siguranță. Cei cinci membri ai echipajului se tem pentru viețile lor, pregătindu-se, într-un fel sau altul, pentru moarte.

   Este foarte interesant faptul că toate aceste situații sunt jucate de aceiași cinci actori minunați, care, la un moment dat, fac chiar schimb de roluri. Așadar, vom medita alături de ei la sensul vieții și vom încerca să ne imaginăm noi înșine cum am reacționa în fața unui asemenea ultimatum.

   Ceea ce scoate în evidență acest spectacol este faptul că, atunci când totul pare deja pierdut, avem curajul de a fi noi înșine, de a ne lăsa duși de val mai mult decât am fi făcut-o în alte condiții. Sigur că, dacă ne-ar fi dat să știm că mai avem de trăit doar două ore, nu am avea foarte multe opțiuni și probabil că nu am putea pune în aplicare niciun plan măreț. Exact așa se întâmplă și în spectacolul nostru, cei cinci oameni, indiferent de contextul în care se află, își dau seama că tot ce pot face este să aștepte o salvare din exterior, iar, între timp, se gândesc la tot ce ar dori să se întâmple cu ei dacă ar supraviețui. Își păstrează totuși simțul realității (și pe cel al umorului, mai ales) și se gândesc la modul ideal în care ar vrea să moară.

   Ei bine, de aici poate apărea o idee la care merită să reflectăm, pentru că ceea ce își imaginează omul ca fiind modul ideal de a muri spune multe lucruri despre el. Poate arăta dorința lui cea mai mare, pe care nu se mai teme să o accepte (în cazul în care vorbim de o plăcere vinovată) sau, dimpotrivă, temerea lui cea mai mare, sau poate scoate la iveală chiar trăsături de caracter importante (cum ar fi narcisismul sau dorința de a fi în centrul atenției).

   Sigur că, în acele ultime momente, personajele se gândesc și la oamenii dragi, pe care nu vor mai apuca să îi vadă sau cărora nu vor mai apuca să le spună lucruri care ar fi trebuit spuse demult; iată cum intrăm ușor și într-o dimensiune mai profundă și ajungem la îndemnul general valabil, acela de a ne exprima sentimentele față de cei pe care îi iubim la momentul potrivit, fără a amâna și fără a ne eschiva; un motiv în plus pentru care spectacolul merită vizionat – acela de a ne reaminti de toate aceste aspecte cu nuanță clișeică, dar care ne pot face viața mai frumoasă.

   Dacă ar trebui să descriu spectacolul într-un singur cuvânt, acela ar fi: delicios. Mi-a părut rău că s-a terminat și parcă aș fi vrut să existe și o parte a doua. Nu vă pot spune cum s-a încheiat, dar vă pot spune că aș putea să-l revăd de câteva ori fără să mă plictisesc.

   ,,Două ore” face parte din rândul spectacolelor moderne, în care scena este acaparată de actori, fără niciun decor și fără să se simtă nevoia vreunui obiect. Are de toate: umor, profunzime, seriozitate, imprevizibil; au fost momente când nu am înțeles ce se întâmplă pe scenă, dar m-am delectat pur și simplu privindu-i pe actori și am știut, în felul acesta, că nu contează dacă înțelegem sau nu, pentru că intervine exact ce spuneam mai devreme – ceea ce simțim.

  Un spectacol savuros, foarte bun, cu replici bine gândite; să faci comedie este întotdeauna incomensurabil mai greu decât să faci dramă. E mai complicat să faci un om să râdă decât să plângă, dar vă asigur că sala a fost plină de râsete și de încântare, iar publicul a fost destul de variat – deci nu putem spune că umorul de pe scenă s-a adresat unei anumite categorii, ceea ce îl face cu atât mai bun. Tind să închei descrierea aici pentru că spectacolul aceasta – deși am mai zis-o de două ori, o voi mai spune o dată – se simte, mai mult decât se discută.

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

De ce capacele de canal sunt rotunde? Sau Jeff Bezos si Epoca Amazon – The Everything store de Brad Stone

Publicat

pe

brad stone recenzie de carte jeff bezos si epoca amazon

   Brad Stone este jurnalist american si senior executive editor la Bloomberg News. Este autorul best-sellerului despre imperiul Amazon – magazinul pentru orice.  Ne deschide o pespectiva catre viata si dezvoltarea  lui Jeff Bezos dar si a site-ului Amazon, cu momente de cumpana si altele de victorie.

   Pentru domeniul e-commerce Jeff Bezos este arhitectul principal care a proiectat si realizat o companie care sa nu fie una  doar comerciala ci si una tehnologica.

   Amazon a fost la inceput un site de unde puteai cumpara carti din orice domeniu , de la aproape toate editurile si din cele mai diversificate genuri. Dar aceasta a fost doar structura de start, viziunea liui Bezos era un magazin de unde sa se poata cumpara orice. Aceasta se intampla intr-un timp in care site-urile erau specizalizate pe o singura categorie de produse sau  cel mult cateva categorii de marfa.

Jeff Bezon si Epoca Amazon Brad Stone recenzie de carte   Bezos si-a urmarit cu meticulozitate scopul si in tot acest timp a avut un singur stapan care i-a dictat miscarile si strategia  – clientul. El a intuit ca “ nu facem bani cand vindem lucruri. Facem bani cand ii ajutam pe client sa ia decizii de cumparare.”

   De aceea a adus diverse inovatii la inceputurile Amazon, pe site existau recenzii la cartile vandute, exista posibilitatea si sa citesti cateva pagini din cartea pe care doreai sa o cumperi, fara nici un fel de costuri suplimentare.

   De ce Amazon? Pentru ca este cel mai mare fluviu de pe Pamant, deci “cea mai mare librarie de pe pamant”. Iar acum in anul 2018 (Amazon a luat fiinta in 1994) vedem ca exact asa este, nu doar pentru carti.

   Bezos a avut in vedere la inceput cinci valori fundamentale care aveau sa fie respectate de toti cei care lucrau pentru Amazon si care apoi au fost dezvoltate in 17 principii fundamentale.

Cele cinci valori erau: obsesia  pentru client, austeritatea, inclinatia pentru actiune, proprietatea, standarde inalte la angajare.

   Clientul era cel care dicta mersul si dezvoltarea companiei, la sedintele pe care le facea Bezos lasa intotdeauna un scaun gol, pentru client.

   Chiar si in momente tensionate pentru companie Bezos ii aducea pe toti la ordine “Dar sa nu va framantati in cee ace priveste concurenta, pentru ca, oricum, nu ne va da nici un ban. Haideti sa ne facem griji in legatura cu clientii nostrii si sa nu ne pierdem concentrarea”

   Cat de auster este Bezos? Angajatii companiei isi plateau locurile de parcare din apropierea sediului companiei, calatoreau la clasa economic, in timpul campaniei pentru Craciun aproape dormeau la seviciu, Bezos nu accepta nici o intarziere in livrari sau amanarea rezolvarii vreunei probleme a  clientilor, mai ales in acea perioada.

   Amazon insa nu este un loc de munca comod pentru angajati, standardele inalte la angajare au fost impuse din primii ani. Intrebarea din titlu a fost pusa unui potential director de marketing pe care Bezos dorea sa il angajeze si care venea de la concurenta.

   “De fiecare data cand angajam pe cineva, respectivul trebuie sa ridice stacheta pentru urmatorii angajati, astfel incat bazinul de talente sa fie permanent alimentat si imbunatatit.

   Iar daca potentialii angajati faceau greseala de a vorbi despre dorinta de a avea un echilibru intre serviciu si viata particulara, Bezos ii respingea.”

   Au fost chiar apropiati  colaboratori , care nu au rezistat la ritmul impus de el, pentru ca actiunea era cuvantul cheie, indiferent de zi a saptamanii sau moment al anului. Bezos considera ca cei care alegeau sa plece nu aveau Amazon-ul in ADN si de aceea era mai bine sa se indrepte catre alte companii.

   Bezos este nemilos atunci cand este vorba de a infrange un competitor sau de a achiztiona o alta companie la pretul pe care il doreste el, si nu la cel cerut, nu se da in laturi de a forta mana celor pe care vrea sa ii cucereasca uneori cu metode nu neaparat corecte, mai degraba opresive.

   Si in cee ace priveste politica companiei fata de plata impozitelor la stat, Amazon nu este tocmai un model, Bezos utilizeaza toate artificiile posibile pentru a evita pe cat posibil asta, sau pentru a minimiza costurile cu impozitele.

   “Amazon e o companie misionara nu una mercenara  Misionarii urmaresc obiective nobile si incearca sa construiasca o lume mai buna. Mercenarii cauta bani si putere si sunt dispusi sa treaca peste  orice le sta in cale.”, spune el.

   Amazon isi permite acum sa fie o companie misionara, se doreste a fi nu doar un magazin unde se vand de toate, dar si un centru de tehnologie care sa dezvolte noi  abordari pentru e-commerce si nu numai.

   Jeff Bezos este un personaj fascinant, o forta care a tras societatea inainte cu sau fara voia ei.

   Un om contradictoriu, impulsiv, de multe ori aproape agresiv, de aceea isi si angajeaza un “consilier in stiinta conducerii”.

   Pe de alta parte, un om care traieste modest, simplu, si capabil de gesturi frumoase pentru cei pe care ii apreciaza.

   “Am realizat ca sunt motivat de oamenii care se bazeaza pe mine.” spune el, iar acum sunt multi oameni care se bazeaza pe el din intreaga lume.

   Intrebarea cu care inchidem aceasta carte este – ce se va intampla cu Amazon dupa disparitia lui Jeff Bezos?

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

Viata la 40 de ani, de Cosmin Neidoni

Publicat

pe

viata la 40 de ani recenzie de carte

   Poate nu intamplator am ajuns sa citesc aceasta carte, Viata la 40 de ani, scrisa de Cosmin Neidoni, intr-o luna in care femeia este sarbatorita.

   Ar putea fi un martisor de purtat in suflet, din care sa mai citesti din cand in cand cate un eseu pentru a-ti reaminti de frumusete, lucruri simple si seninatate.

   Cartea mi-a amintit de un film cu Mel Gibson si Helen Hunt- Ce-si doresc femeile. Avem acum un raspuns narativ al filmului, mai profund si mai intens.

Viata la 40 de ani, Cosmin Neidoni, recenzie de carte   Cosmin Neidoni ghiceste gandurile femeilor ca si cand ar avea un dar deosebit pentru asta, la fel ca eroul filmului, si nu stim daca e o binecuvantare sau un blestem.

   Pentru Cosmin Neidoni pare a fi o poarta facuta din doua canaturi. Asa se deschide cartea sa de eseuri catre cititor.

   Are o organizare aproape geometrica- doi poli verticali- varsta de 40 de ani si femeia si la fel merge pe linii orizontale paralele care duc insa catre acelasi finish.

   Pe orizontala varsta de 40 de ani se bucura de o analiza obiectiva si emotionala in acealasi timp, aflam despre cum se simte un barbat la 40 de ani “mai dumirit”, poate mai intelept dar si cu regret “regretul binelui, uneori nesavarsit, al iubirii, uneori nemarturisite si al timpului irosit, nu odata cu explicatii inutile”.

   Este insa un om care se bucura acum de lucrurile mici, si mai ales simple, care vede dincolo de aparente catre esenta, pentru ca se pare acesta este marele castig al varstei, o oarecare libertate de a te misca in lume, cum spune el, asemeni unui “submersibil”, fara a mai tine cont de lucruri marunte.

   Tot in organizarea orizontala a naratiunii se afla si consideratiile sale despre varsta de 40 de ani a femeii- care “respecta logica oglinzilor cu geometrie variabila”  si ajunge la o concluzie, la 40 de ani femeia are “ceva greu de mimat: luciditatea si calmul cu finetea unei inimi care stie ca a iubi inseamna a darui.”

   Celalalt canat al portii noastre sunt eseurile care au ca tema, motiv si alcatuire: gandurile despre femeie.

   Gasim aici arhetipurile mari feminine- mama si fiica, bunica dar si iubita- obiect magic al indragostirii- stare care are propriul eseu “Cum suntem cand ne indragostim?”- fiindu-i recunoscuta in acest fel magia si gratia.

   Prin crapatura portii deschise in acest fel, cu maiestrie si organizare- vedem un barbat pasionat de liste- nu mai putin de sase- calogul seninatatii, to be list pentru noul an, lista lectiilor varstei de 40 de ani.

   Aceasta prezentare intr-o maniera organizata ne duce cu gandul ca varsta de 40 de ani vine poate si cu un manierism aparte care aduce catre ordine ganduri romantice si orice alte derapaje ale varstei.

   Ceea ce surprinde sunt eseurile despre viata actuala, despre politicieni, despre mediul online si despre viata in Romania- “ Intre mandria si mania de a fi roman”, “Tara asta nu este a voastra!”

   Sunt un intermezzo intre restul eseurilor care deschid alte fire narative, catre alte posibile viitoare carti scrise de Cosmin Neidoni.

   Poarta deschisa- a varstei si a femeii, este calea catre un univers in care barbatul daruit cu inteligenta emotionala este cel care isi talmaceste si transmite catre semeni, ce-si doresc femeile si cum sa ai zile senine si imbucuratoare la 40 de ani.

   Pentru Cosmin Neidoni “universul din spatele cartilor este inepuizabil, un fond latent de lumi construite dupa o alta arhitectura decat cea a realitatii, una compatibila cu nevoia omului de a evada din orizontul incomod al vietii lui Sisif.”

   El evadeaza catre femeie si impreuna cu ea descopera o alta lume, si de aceea asteptam pentru ca el ne spune “sunt convins ca ne vom revedea”  – un eseu care seamana cu o melodie a lui Igor Krutoy – You are my September.

 

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

iunie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

Trending

X