);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Cronica de teatru: Copii rai, Arte dell”Anima

Publicat

pe

cronica Copii rai

Cronică de teatru: Copii răi, Arte dell”Anima

   Toți copiii sunt răi. Drept urmare, orice copil este pedepsit la un moment dat. Pedeapsa înseamnă a-i lua ceva, a-l lipsi pe copil de ceva, pentru ca data viitoare să nu îndrăznească să mai facă, pentru ca data viitoare să nu îndrăznească să se mai afirme, pentru ca data viitoare să tacă și pentru ca, de fiecare dată, să rămână tăcut.

   Nu…copiii nu sunt răi, ci sunt, de prea multe ori, neînțeleși, neauziți, nevăzuți. Piesa de teatru ,,Copii răi” ne prezintă lumea, deseori tristă (paradoxal), a copiilor de oameni moderni.

   Oamenii moderni nu mai au timp să stea de vorbă cu cei mici, așa că cei mici mai pot vorbi doar cu ei înșiși. Acest lucru nu este însă suficient. Deși poate fi de necrezut la prima vedere, copiii au un program foarte încărcat, în majoritatea timpului ei fiind supravegheați și nevoiți să facă ce trebuie, nu ce le place.

   Teatrul Arte Dell’Anima ne oferă o doză importantă de teatru social, prin intermediul acestei piese, care urmărește să educe, să ridice întrebări și să arate probleme reale ale sistemului de învățământ din România, dar și ale modului în care copiii sunt crescuți în zilele noastre.

   Între comic și dramă, piesa ne face să râdem, dar să rămânem totuși cu inima puțin strânsă, ne pune pe gânduri și, în același timp, ne oferă răspunsuri. Jucată de trei actori tineri, înzestrați cu talent și pasiune, dedicați cauzei și care intră foarte bine în pielea personajelor, piesa transmite un mesaj puternic, ba chiar s-ar putea spune că trage un semnal de alarmă.

   Un lucru îmbucurător este că, de-a lungul timpului, piesa a fost jucată în fața unui public divers, format atât din profesori sau părinți, cât și din copii; cu siguranță că fiecare categorie are ceva de învățat de acolo. Copiii pot înțelege (sau li se pot confirma anumite nemulțumiri pe care le aveau deja, în funcție de vârstă) faptul că au dreptul să se afirme, să fie diferiți, să aibă pasiuni și interese diverse, pot înțelege că situația lor nu este unică și că se mai confruntă și alții cu asemenea dificultăți – întotdeauna este de ajutor conștientizarea faptului că nu ești singurul care trece printr-o anumită experiență, pentru că simți că te mai poate înțelege cineva.

   Dincolo de toate acestea, piesa aduce în prim-plan și aspectul atitudinii profesorilor în fața copiilor; o problemă reală o constituie faptul că profesorii nu țin cont de nevoile emoționale ale elevilor. De asemenea, aceștia ar trebui să fie mult mai conștienți de faptul că elevii îi consideră modele de comportament, drept pentru care exemplul oferit ar trebui să fie unul pe măsură.

   Dacă ne detașăm puțin de piesă, ca moment artistic, și o privim ca pe o caricatură, ca pe o oglindire a societății românești, în ansamblu, putem spune că teama de autoritate este general valabilă; nu trebuie să privim lucrurile doar din perspectiva copiilor, fiindcă pentru noi toți există o autoritate, în fața căreia nu putem de fiecare dată să spunem ,,nu” și de care nu putem face întotdeauna abstracție, pentru a ne ocupa strict de ceea ce ne face fericiți. Este o lecție general valabilă din care putem înțelege, că, de fapt, autoriatatea este atât de puternică pe cât o lăsăm noi să fie.

   Revenind însă la ,,copiii răi”, în piesă, elevii învață despre polisul grecesc și despre democrația ateniană, dar realitatea lor este alta – realitatea lor este una în care profesorul face legea după bunul plac, deținând instrumentele supreme: catalogul și pixul. Învață despre puterea poporului, dar în realitatea lor, nu îi întreabă nimeni ce vor ei de fapt, ce îi pasionează, ce le face sufletul să vibreze. Indiferent de vârstă, copilul are o înclinație, iar aceasta trebuie descoperită și dezvoltată, pentru că doar astfel putem vorbi despre vocație și despre niște oameni fericiți cu alegerile lor, în locul celor frustrați și care constată că este prea târziu pentru a-și pune altfel viața în valoare. De asemenea, sistemul de învățământ deficitar este o piedică majoră în ceea ce privește dezvoltarea armonioasă a copiilor în general, pentru că promovează ,,democrația” în timp ce suprimă libertatea de alegere.

   Decorul, deși minimalist, reușește să creeze o poveste și să ne poarte în diverse planuri; actorii, deși doar trei, reușesc să aducă în fața noastră mai multe personaje; piesa, deși simplă, în apartență, este puternică și marcantă, cu un mesaj clar și ușor de înțeles.

   Arte Dell’Anima chiar înseamnă teatru pentru suflet, iar ,,Copii răi” confirmă acest lucru; pornind de la această piesă, cred că ar fi extrem de interesant de făcut un studiu psihologic asupra celor care o vizionează, în special asupra elevilor, părinților și profesorilor, căci reacțiile lor sunt, cu siguranță, dintre cele mai diverse, iar rezultatele unui sondaj ar confirma sau infirma anumite teorii.

Discutii pe Facebook
Libris.ro

Ador cartile, cafeaua, soarele, scriu pentru a ma regasi si pentru a intelege lumea mai bine, fac tot posibilul sa traiesc in prezent si sa ma bucur de oamenii dragi de langa mine.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X