Cronica de teatru: Azilul Amantilor, Teatrul Evreiesc de Stat

0
108
Azilul amantilor

Cronica de teatru: Azilul Amantilor, Teatrul Evreiesc de Stat

   Teatrul Evreiesc de Stat ne propune, in cadrul acestei stagiuni, comedia “Azilul Amantilor”. Am fost, am vazut, m-am delectat si deconectat.

   Dupa o zi de munca cu trezit devreme, trafic intens, sarcini (peste sarcini) de serviciu, ajungi pe seara, exact la ora 19.00, la teatru! Iti iei biletul, te asezi si te bucuri de moliciunea scaunului tapisat, astepti sa se stinga incet luminile si sa inceapa spectacolul. Si asta dupa ce NU ai uitat sa-ti comuti telefonul pe silentios pentru un minim de respect fata de actori, momentul trait, ceilalti participanti si, de ce nu, propria persoana.

Asa am facut si eu, iar ceea ce a urmat a fost un deliciu total!

“Azilul Amantilor” prezinta un moment din viata unei tinere femei. In aceeasi zi, dar la ore diferite, o regasim pe Harriet in propriul apartament, bucurandu-se de compania a doi barbati: Gordon si Alec.

   Pe baza faptelor prezentate, realitatea se prezinta astfel: o femeie aflata in floarea varstei, destul de frumoasa atat la trup cat si la chip, intretine amorul a doi barbati onorabili, trecuti de prima tinerete, amandoi casatoriti (deci, oameni seriosi, la o adica) si, cel mai important: realizati financiar.

   Ea – amanta lor, ei – amantii ei. Indiferent al cui este adjectivul pronominal posesiv, triunghiul amoros este prezent. Harriet se “zbate” intre doua “iubiri” extraconjugale, avand mare grija sa nu care cumva cei doi, Alec si Gordon, sa afle unul de existenta celuilalt. De aici programarea atenta a intalnirilor si scuza, mereu la indemana, cu …  “mami”.

   Comedia e data de situatia in sine – cei doi “masculi” sunt casatoriti – fiecare cu o scorpie, din punctul lor de vedere – dar situatia conjugala nu le este afectata de micile lor placeri “nevinovate”. Si asta cu acceptul lui Harriet!

   “Echilibristica” merge struna pana cand apare in scena Ann, o veche prietena a lui Harriet. Venita de departe si aflata in pragul divortului, Ann este curioasa sa afle povestile lui Harriet. Si nu se opreste aici, ci incepe propria poveste de amor cu Gordon, in timp ce fostul sot, Richard, isi face si el aparitia, cu intentia de a o recuceri. Iar cele doua sotii inselate, ati ghicit, vor incerca si ele sa-si recastige sotii “pierduti”, pe Alec si Gordon.

   Vina planeaza ca o umbra. Vina lui Harriet pentru relatia ei cu Gordon si Alec, vina acestora pentru relatia cu Harriet, vina… tot a lor, in raport cu propriile sotii. Doar Ann nu are nicio vina: ea observa, analizeaza si trece la fapte. Iar Richard isi ineaca amarul in alcool.

   Piesa-i simpla, cercul amoros e amuzant, conjuncturile sunt reusite si savuroase, iar fiecare personaj, la un moment dat, se acuza si se disculpa.

   Harriet este un personaj original, desi des intalnit, ar spune unii. Tanara plina de farmece, amanta intretinuta, ea uimeste si fascineaza deopotriva! Accepta favorurile din motive pragmatice (confort financiar), si este dispusa sa inchida ochii in fata micilor pretentii – chiar si culinare (ou si peste) – magulind, cu mare arta, orgoliile celor doi masculi “fatali”. In fapt, Harriet este o femeie tanara si realista, care isi alege un statut (de amanta) care vine la pachet cu beneficii financiare stabile. Departe de a fi cruda sau rau-voitoare, Harriet dispune de intelepciunea oportunistei care-si apara privilegiile: grija separarii intalnirilor cu cei doi barbati, mintirea cu dezinvoltura a celor doua sotii, dar da dovada si de sinceritate si infatuare atunci cand ii povesteste prietenei Ann propriile “afaceri” sentimentale.

   Punctul de cotitura al povestii este dat de Gordon, atunci cand aluneca, face o entorsa si risca sa ameninte “linistea” echilibristicii lui Harriet. De aici toate necazurile, toate framantarile, tot “rasul” spectacolului!

   “A fost un an tare greu pentru femeile intretinute”, spune Harriet. Si suntem tentati, ca spectatori si martori ai povestii, sa-i dam dreptate!

   Veche de cand lumea, povestea de iubire ilicita a celor trei, este spumoasa ca un vin bun cu care te delectezi, te bucuri de aroma si gust, iti patrunde in simturi si in suflet si te face mai binevoitor, mai dragastos cu lumea, mai intelept si intelegator.

   Si, ca sa tragem o concluzie cum trebuie, sa o citam tot pe eroina noastra: “daca iei din cand in cand taxiul, nu inseamna ca trebuie sa-ti vinzi masina”

Comedie – da! (de mare clasa)
Interpretare – excelenta
Durata – cat sa te binedispuna
Recomandari – convingeti-va singuri si savurati fiecare replica!

Discutii pe Facebook
Nemira

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.