);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Copii rai @ Educatia incepe in cartier

Publicat

pe

Copii rai @ Educatia incepe in cartier

Copii rai @ Educatia incepe in cartier

   Copii rai ar putea fi considerat unul dintre spectacolele preferate ale Raftului cu Idei. Are nu mai putin de 4 cronici, semnate de Andreea Morar, Andreea Stanescu, Iulia Alexandra Carnaru si Ioana Brat.

   Si pe buna dreptate. Este un spectacol special, un manifest inspirat dintr-o realitate dura, o „lectie particulara” adresata participantilor din sistemul pe care il analizeaza: copii, parinti si profesori, si una generala, de umanitate, care ne priveste pe toti deopotriva.

   Cum cresc/ sunt crescuti copiii in societatea romaneasca a zilelor noastre, in ce masura sunt ei incurajati, sustinuti in dezvoltarea lor si educati la modul real, constructiv, nu in spiritul compliantei si al conformismului ca garantii ale lipsei batailor de cap pentru adulti.

   Piesa scrisa de Mihaela Michailov si pusa in scena in regia Geaninei Hergheligiu, cu scenografia minimalista, dar extrem de sugestiva semnata de Ruxandra Manolovici, se bazeaza pe un caz real de violenta in scoala.

   Iar Raluca Juganaru (care mi-e draga de mor), Ana-Maria Irimia si Alin Potop (pe care abia astept sa-i revad pe scena) sunt cei care dau viata povestii. Cel putin in mod oficial.

    Pentru ca neoficial, in cazul meu, asistand la una dintre reprezentatiile “Copiilor rai“ din cadrul proiectului cultural “Educatia incepe in cartier”, povestea s-a continuat si in sala Centrului European Cultural si de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”.

   Iar spectacolul – generat de combinatia dintre ce se juca pe scena si ce se intampla in public – s-a transformat intr-o experienta bulversanta initial, edificatoare si cu gust amar apoi.

   Pentru ca ceea ce mi-a demonstrat seara aceea fara drept de apel a fost ca situatia descrisa in piesa nu este doar reala, ci chiar atat de obisnuita incat, cel putin aparent, nu mai mira pe nimeni din publicul format din cateva clase de elevi si profesorii insotitori.

   Spuneam ca piesa porneste de la un caz real, de la un act de violenta in scoala. O profesoara incearca sa corijeze o fetita „rea” care nu este atenta si „deranjeaza” ora. Neobtinand rezultatul dorit, lucrurile degenereaza din ce in ce, ajungand nepermis de departe. Iar dupa terminarea orei de curs, colegii fetitei sunt cei care continua si duc la extrem „procesul de pedepsire”.

   Acest moment al spectacolului, in care nu vedem ce se intampla, doar auzim discutiile „copiilor” in timp ce isi terorizeaza colega, este cel care m-a socat cel mai mult, prin prisma reactiei copiilor din sala. Nu au susotit in continuare intre ei (ceea ce multi au facut pe toata durata spectacolului), ci au devenit mai atenti. Dar nu, nu au ramas inmarmuriti, si nici prea multe reactii de empatizare cu copilul batut nu am observat. Ce faceau atunci, va veti intreba, poate. Iar tristul raspuns este ca… radeau si se distrau.

   Violenta intre colegi este ceva normal pentru copii? Asa ar parea. Educatia copiilor este deficitara? Si daca ma gandesc doar la cat de putin familiarizati pareau cu bunele maniere la teatru, iar va trebui sa concluzionez ca asa ar parea. La fel si cand imi amintesc discursul unei doamne profesoare care ne explica (in cadrul dezbaterilor care au incheiat seara) cat de dificil este sa mentina copiii sub control, cat de obosita ajunge seara acasa si cum nu ii mai ramane niciun pic de energie pentru propriii copii.

   Cel mai „firesc” si uman personaj din acea sala – caci toti suntem, la limita, personaje – este femeia gardian, jucata de Raluca Juganaru. Cea care gaseste fetita batuta. Cea care isi aminteste cel mai bine, retraind momentul, cum bratele fetitei s-au strans in jurul gatului ei, in cautarea protectiei. A salvarii. Cea care, cu mijloace sarace, provenite nu din educatie, ci dintr-o inima care bate unde si asa cum trebuie, incearca sa contribuie la o lume mai buna pentru copiii cu care intra in contact zi de zi: face impreuna cu ei origami. Din nou s-a ras la o asemenea ocupatie non-cool.

   Ironice reactiile din sala. Cu atat mai mult cu cat spectacolul era o pledoarie in sprijinul individualitatii copiilor, o imbratisare calda, dublata de un mesaj de intelegere si imbarbatare: „Stim prin ce treci, stim ca te cauti pe tine, stim ca e greu. Stim ca nu te simti inteles, stim ca nu esti sustinut, dar nu poti renunta. Stim, am fost si noi acolo. Rezista. Va fi bine.”

   Dar sunt sigura ca acest demers minunat si-a gasit rasunet in mintea si in sufletul acelora care aveau nevoie de el, ca au fost in sala copii pe care aceasta privire indreptata asupra lor, acest „ne pasa” spus clar si raspicat de echipa spectacolului si de initiativa teatrului Arte dell’Anima i-a ajutat in mod real.

________

Proiectul cultural “Educatia incepe in cartier” a fost finantat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti – ARCUB, in cadrul programului „Bucuresti – Oras Participativ 2017”.

Discutii pe Facebook
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

octombrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X