);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Copii rai @ Educatia incepe in cartier

Publicat

pe

Copii rai @ Educatia incepe in cartier

Copii rai @ Educatia incepe in cartier

   Copii rai ar putea fi considerat unul dintre spectacolele preferate ale Raftului cu Idei. Are nu mai putin de 4 cronici, semnate de Andreea Morar, Andreea Stanescu, Iulia Alexandra Carnaru si Ioana Brat.

   Si pe buna dreptate. Este un spectacol special, un manifest inspirat dintr-o realitate dura, o „lectie particulara” adresata participantilor din sistemul pe care il analizeaza: copii, parinti si profesori, si una generala, de umanitate, care ne priveste pe toti deopotriva.

   Cum cresc/ sunt crescuti copiii in societatea romaneasca a zilelor noastre, in ce masura sunt ei incurajati, sustinuti in dezvoltarea lor si educati la modul real, constructiv, nu in spiritul compliantei si al conformismului ca garantii ale lipsei batailor de cap pentru adulti.

   Piesa scrisa de Mihaela Michailov si pusa in scena in regia Geaninei Hergheligiu, cu scenografia minimalista, dar extrem de sugestiva semnata de Ruxandra Manolovici, se bazeaza pe un caz real de violenta in scoala.

   Iar Raluca Juganaru (care mi-e draga de mor), Ana-Maria Irimia si Alin Potop (pe care abia astept sa-i revad pe scena) sunt cei care dau viata povestii. Cel putin in mod oficial.

    Pentru ca neoficial, in cazul meu, asistand la una dintre reprezentatiile “Copiilor rai“ din cadrul proiectului cultural “Educatia incepe in cartier”, povestea s-a continuat si in sala Centrului European Cultural si de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”.

   Iar spectacolul – generat de combinatia dintre ce se juca pe scena si ce se intampla in public – s-a transformat intr-o experienta bulversanta initial, edificatoare si cu gust amar apoi.

   Pentru ca ceea ce mi-a demonstrat seara aceea fara drept de apel a fost ca situatia descrisa in piesa nu este doar reala, ci chiar atat de obisnuita incat, cel putin aparent, nu mai mira pe nimeni din publicul format din cateva clase de elevi si profesorii insotitori.

   Spuneam ca piesa porneste de la un caz real, de la un act de violenta in scoala. O profesoara incearca sa corijeze o fetita „rea” care nu este atenta si „deranjeaza” ora. Neobtinand rezultatul dorit, lucrurile degenereaza din ce in ce, ajungand nepermis de departe. Iar dupa terminarea orei de curs, colegii fetitei sunt cei care continua si duc la extrem „procesul de pedepsire”.

   Acest moment al spectacolului, in care nu vedem ce se intampla, doar auzim discutiile „copiilor” in timp ce isi terorizeaza colega, este cel care m-a socat cel mai mult, prin prisma reactiei copiilor din sala. Nu au susotit in continuare intre ei (ceea ce multi au facut pe toata durata spectacolului), ci au devenit mai atenti. Dar nu, nu au ramas inmarmuriti, si nici prea multe reactii de empatizare cu copilul batut nu am observat. Ce faceau atunci, va veti intreba, poate. Iar tristul raspuns este ca… radeau si se distrau.

   Violenta intre colegi este ceva normal pentru copii? Asa ar parea. Educatia copiilor este deficitara? Si daca ma gandesc doar la cat de putin familiarizati pareau cu bunele maniere la teatru, iar va trebui sa concluzionez ca asa ar parea. La fel si cand imi amintesc discursul unei doamne profesoare care ne explica (in cadrul dezbaterilor care au incheiat seara) cat de dificil este sa mentina copiii sub control, cat de obosita ajunge seara acasa si cum nu ii mai ramane niciun pic de energie pentru propriii copii.

   Cel mai „firesc” si uman personaj din acea sala – caci toti suntem, la limita, personaje – este femeia gardian, jucata de Raluca Juganaru. Cea care gaseste fetita batuta. Cea care isi aminteste cel mai bine, retraind momentul, cum bratele fetitei s-au strans in jurul gatului ei, in cautarea protectiei. A salvarii. Cea care, cu mijloace sarace, provenite nu din educatie, ci dintr-o inima care bate unde si asa cum trebuie, incearca sa contribuie la o lume mai buna pentru copiii cu care intra in contact zi de zi: face impreuna cu ei origami. Din nou s-a ras la o asemenea ocupatie non-cool.

   Ironice reactiile din sala. Cu atat mai mult cu cat spectacolul era o pledoarie in sprijinul individualitatii copiilor, o imbratisare calda, dublata de un mesaj de intelegere si imbarbatare: „Stim prin ce treci, stim ca te cauti pe tine, stim ca e greu. Stim ca nu te simti inteles, stim ca nu esti sustinut, dar nu poti renunta. Stim, am fost si noi acolo. Rezista. Va fi bine.”

   Dar sunt sigura ca acest demers minunat si-a gasit rasunet in mintea si in sufletul acelora care aveau nevoie de el, ca au fost in sala copii pe care aceasta privire indreptata asupra lor, acest „ne pasa” spus clar si raspicat de echipa spectacolului si de initiativa teatrului Arte dell’Anima i-a ajutat in mod real.

________

Proiectul cultural “Educatia incepe in cartier” a fost finantat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti – ARCUB, in cadrul programului „Bucuresti – Oras Participativ 2017”.

Discutii pe Facebook
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

De ce capacele de canal sunt rotunde? Sau Jeff Bezos si Epoca Amazon – The Everything store de Brad Stone

Publicat

pe

brad stone recenzie de carte jeff bezos si epoca amazon

   Brad Stone este jurnalist american si senior executive editor la Bloomberg News. Este autorul best-sellerului despre imperiul Amazon – magazinul pentru orice.  Ne deschide o pespectiva catre viata si dezvoltarea  lui Jeff Bezos dar si a site-ului Amazon, cu momente de cumpana si altele de victorie.

   Pentru domeniul e-commerce Jeff Bezos este arhitectul principal care a proiectat si realizat o companie care sa nu fie una  doar comerciala ci si una tehnologica.

   Amazon a fost la inceput un site de unde puteai cumpara carti din orice domeniu , de la aproape toate editurile si din cele mai diversificate genuri. Dar aceasta a fost doar structura de start, viziunea liui Bezos era un magazin de unde sa se poata cumpara orice. Aceasta se intampla intr-un timp in care site-urile erau specizalizate pe o singura categorie de produse sau  cel mult cateva categorii de marfa.

Jeff Bezon si Epoca Amazon Brad Stone recenzie de carte   Bezos si-a urmarit cu meticulozitate scopul si in tot acest timp a avut un singur stapan care i-a dictat miscarile si strategia  – clientul. El a intuit ca “ nu facem bani cand vindem lucruri. Facem bani cand ii ajutam pe client sa ia decizii de cumparare.”

   De aceea a adus diverse inovatii la inceputurile Amazon, pe site existau recenzii la cartile vandute, exista posibilitatea si sa citesti cateva pagini din cartea pe care doreai sa o cumperi, fara nici un fel de costuri suplimentare.

   De ce Amazon? Pentru ca este cel mai mare fluviu de pe Pamant, deci “cea mai mare librarie de pe pamant”. Iar acum in anul 2018 (Amazon a luat fiinta in 1994) vedem ca exact asa este, nu doar pentru carti.

   Bezos a avut in vedere la inceput cinci valori fundamentale care aveau sa fie respectate de toti cei care lucrau pentru Amazon si care apoi au fost dezvoltate in 17 principii fundamentale.

Cele cinci valori erau: obsesia  pentru client, austeritatea, inclinatia pentru actiune, proprietatea, standarde inalte la angajare.

   Clientul era cel care dicta mersul si dezvoltarea companiei, la sedintele pe care le facea Bezos lasa intotdeauna un scaun gol, pentru client.

   Chiar si in momente tensionate pentru companie Bezos ii aducea pe toti la ordine “Dar sa nu va framantati in cee ace priveste concurenta, pentru ca, oricum, nu ne va da nici un ban. Haideti sa ne facem griji in legatura cu clientii nostrii si sa nu ne pierdem concentrarea”

   Cat de auster este Bezos? Angajatii companiei isi plateau locurile de parcare din apropierea sediului companiei, calatoreau la clasa economic, in timpul campaniei pentru Craciun aproape dormeau la seviciu, Bezos nu accepta nici o intarziere in livrari sau amanarea rezolvarii vreunei probleme a  clientilor, mai ales in acea perioada.

   Amazon insa nu este un loc de munca comod pentru angajati, standardele inalte la angajare au fost impuse din primii ani. Intrebarea din titlu a fost pusa unui potential director de marketing pe care Bezos dorea sa il angajeze si care venea de la concurenta.

   “De fiecare data cand angajam pe cineva, respectivul trebuie sa ridice stacheta pentru urmatorii angajati, astfel incat bazinul de talente sa fie permanent alimentat si imbunatatit.

   Iar daca potentialii angajati faceau greseala de a vorbi despre dorinta de a avea un echilibru intre serviciu si viata particulara, Bezos ii respingea.”

   Au fost chiar apropiati  colaboratori , care nu au rezistat la ritmul impus de el, pentru ca actiunea era cuvantul cheie, indiferent de zi a saptamanii sau moment al anului. Bezos considera ca cei care alegeau sa plece nu aveau Amazon-ul in ADN si de aceea era mai bine sa se indrepte catre alte companii.

   Bezos este nemilos atunci cand este vorba de a infrange un competitor sau de a achiztiona o alta companie la pretul pe care il doreste el, si nu la cel cerut, nu se da in laturi de a forta mana celor pe care vrea sa ii cucereasca uneori cu metode nu neaparat corecte, mai degraba opresive.

   Si in cee ace priveste politica companiei fata de plata impozitelor la stat, Amazon nu este tocmai un model, Bezos utilizeaza toate artificiile posibile pentru a evita pe cat posibil asta, sau pentru a minimiza costurile cu impozitele.

   “Amazon e o companie misionara nu una mercenara  Misionarii urmaresc obiective nobile si incearca sa construiasca o lume mai buna. Mercenarii cauta bani si putere si sunt dispusi sa treaca peste  orice le sta in cale.”, spune el.

   Amazon isi permite acum sa fie o companie misionara, se doreste a fi nu doar un magazin unde se vand de toate, dar si un centru de tehnologie care sa dezvolte noi  abordari pentru e-commerce si nu numai.

   Jeff Bezos este un personaj fascinant, o forta care a tras societatea inainte cu sau fara voia ei.

   Un om contradictoriu, impulsiv, de multe ori aproape agresiv, de aceea isi si angajeaza un “consilier in stiinta conducerii”.

   Pe de alta parte, un om care traieste modest, simplu, si capabil de gesturi frumoase pentru cei pe care ii apreciaza.

   “Am realizat ca sunt motivat de oamenii care se bazeaza pe mine.” spune el, iar acum sunt multi oameni care se bazeaza pe el din intreaga lume.

   Intrebarea cu care inchidem aceasta carte este – ce se va intampla cu Amazon dupa disparitia lui Jeff Bezos?

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

iulie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X