);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Copii rai de Mihaela Michailov. Cronica de teatru

Publicat

pe

Copii rai de Mihaela Michailov, la Teatrul Arte Dell’Anima

   Dupa o vara plina, in care a calatorit foarte mult (Sibiu Fringe Festival 2016, FITIC – Festivalul International de Teatru Independent Constanta si Butterfly Effect ITF Galati, Stagiunea de Teatru în TVR și  Dublin în cadrul proiectului „Handle with care. Itinerant social theatre” al Asociației Arte dell’Anima, finanțat de Institutul Cultural Român prin programul CentenArt), spectacolul Copii răi, pe 24 spetembrie a deschis stagiunea 2016-2017 a Teatrului Arte Dell”Anima.

Copii rai - cronica de teatru

Ana-Maria Irimia in Copii rai, deschidere stagiune 2016-2017 Teatru Arte Dell’Anima, foto:Iulia Carnaru

   Piesa scrisa de Mihaela Michailov este inspirata din fapte reale. O eleva de 11 ani este abuzata verbal si fizic de profesoara ei de istorie, iar dupa incheierea orei de curs, colegii ei ii aplica acelasi tratatement, urmand exemplul doamnei profesoare. Este un text taios, crud, violent si dur, ca si realitatea din care este inspirat.

   Spectacolul incepe cu trei tineri (Ana-Maria Irimia, Raluca Jugănaru, Alin Potop), imbracati in uniforme identice, care parca executa niste miscari specifice armatei, intr-un ritm sacadat, dar rapid, de multe ori sincron, nu au expresii faciale, muta niste cuburi, seriosi, chiar daca te-ai gandi ca doar se joaca cu un fel de lego cu piese gigantice. Te duc cu gandul insa la robotei. Meritul ii apartine celei care semneaza miscarea scenica,  Alina Iacov Lazăr.

copii rai cronica de teatru

Raluca Jugănaru, Alin Potop şi Ana-Maria Irimia în Copii rai, de Mihaela Michailov, regia Geanina Herghelegiu, deschidere stagiune 2016-2017 Teatru Arte dell’Anima, foto: Iulia Carnaru

  Se aseaza apoi pe cuburi si incep un dialog liber cu publicul, de data asta, zambitori, veseli, asculta raspunsurile si le completeaza cu umor si caldura. Intram in lumea copiilor. Brusc, Alin ne introduce in lumea reala a copiilor prin cateva statistici pertinente… un copil are foarte putin timp sa se joace. Un copil are foarte putin timp sa fie copil. Trist.

copii rai - cronica de teatru

Alin Potop in Copii rai, Teatru Arte dell’Anima, foto: Iulia Cărnaru

   Apoi ne intalnim cu personajul principal (Ana Maria Irimia), fetita de 11 ani, despre care aflam ca locuieste impreuna cu mama si sora ei mai mica (de care se simte iritata de foarte multe ori), parintii ii sunt divortati (tatal nu locuieste cu ele), are un catel cu care se joaca, si o pasiune pentru a crea tot felul de animale sau figurine din elastice (tot timpul poarta elastice cu ea si se joaca cu ele).

Copii rai cronica de teatru

Ana-Maria Irimia în Copii rai, Teatru Dell’Anima

copii rai cronica de teatru

Ana-Maria Irimia în Copii rai, Teatru Dell’Anima

   Asistam la ora de istorie, in care se preda, in mod paradoxal, lectia despre democratie. Fetita se simte mereu vizata de dna profesoara (Raluca Jugănaru), care observa ca nu este total atenta si ia atitudinea elevei drept afront personal. Mai mult, incearca sa o faca un contraexemplu, sa-i aplice un tratament binemeritat in conceptia sa, de disciplinare si de constientizare a consecintelor faptelor ei (o asculta din materie, ridica tonul, se apropie cu un bat in mana, fapt ce produce frica, intimidare, o expune in fata clasei, ii leaga mainile si o plimba pe holurile scolii). Cadrul didactic considera ca astfel ceilalti copii vor intelege ca trebuie sa fie ascultatori, ca asta patesc cei care nu se supun regulilor. Momentele sunt incarcate si de foarte multe ori, ca si public te simti in aceeasi postura, ti-e teama de doamna profesoara si din pacate trezeste amintiri din propria ta copilarie.

copii rai cronica de teatru

Raluca Jugănaru, Ana-Maria Irimia in Copii rai, regia Geanina Herghelegiu, deschidere stagiune 2016-2017 Teatrul Dell’Anima, foto: Iulia Carnaru

copii rai cronica de teatru

Raluca Jugănaru, Ana-Maria Irimia in Copii rai, regia Geanina Herghelegiu, deschidere stagiune 2016-2017 Teatrul Dell’Anima, foto: Iulia Carnaru

   Ce urmeaza este infiorator, desi este foarte bine sugerat, subtil, indeajuns de mult cat sa intelegi, sa empatizezi cu fetita si sa constientizezi impactul aspura copiilor (si al victimei si al colegilor) un astfel de exemplu dat de la catedra.

Copii rai cronica de teatru

Raluca Jugănaru, Ana-Maria Irimia, Alin Potop in Copii rai, Teatrul Dell’Anima, foto: Iulia Cărnaru

Copii rai cronica de teatru

Raluca Jugănaru, Ana-Maria Irimia, Alin Potop in Copii rai, Teatrul Dell’Anima, foto: Iulia Cărnaru

   Trecem si prin parerile martorilor, si ale directorului scolii, si ale doamnei gardian care a gasit fetita dupa incidente, si ale profesoarei in cauza dar si ale mamei fetitei. Si ale fetitei care ramane cu sechele si care incearca sa mearga mai departe.

   Spectacolul este jucat intr-un ritm alert, cu forta, energie si cu schimbari reale, impresionante si emotionante ale personajelor (felicitari actorilor foarte focusati, curajosi, pentru asumarea unor situatii extrem de puternice, grave si grele, dar si pentru spiritul de echipa care se simte in ciuda tipologiei personajelor carora le dau viata in cadrul spectacolului).

Copii rai - cronica de teatru

Raluca Jugănaru, Ana-Maria Irimia, Alin Potop in Copii rai, Teatrul Dell’Anima, foto: Iulia Cărnaru

   Scenografia este adaptata conditiilor de joc, ingenios construita din elemente care rand pe rand capata si alte utilizari. Cea care reuneste toate aceste elemente intr-un spectacol menit sa ne faca sa ne gandim la fragilitatea copiilor, la nevoile lor, la ce exemple le dam, la modul cum interactionam cu ei este Geanina Herghelegiu.

  Copii rai este un spectacol in care violenta este folosita pentru a ilustra adevarul si care din fericire isi atinge scopul de a te responsabiliza, iti inmoaie inima si te sensibilizeaza.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

septembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X