);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Contra progresului de Esteve Soler in Fest(in) pe Bulevard. Cronica de teatru

Publicat

pe

Contra progresului

   Am avut ocazia, in cadrul aceluiasi Fest(in) pe Bulevard, sa vizionez un al doilea spectacol regizat de Bobi Pricop: „Contra progresului” de Esteve Soler (primul a fost „Pisica verde” venit de la Teatrul pentru copii si tineret „Luceafărul” Iasi).

   Spectacolul se joaca din noiembrie 2013 la Teatrul Bulandra, Bucuresti, iar in competitia Fest(in) a participat in cadrul sectiunii „crize de familie” si s-a desfasurat in Sala George Constantin, plina de spectatori si in prezenta regizorului (prezent de altfel si la reprezentatiile celuilalt spectacol din festival).

   Esteve Soler este cel care semneaza textul care sta la baza spectacolului. Piesa, impreuna cu „surorile”„Contra iubirii” si „Contra democratiei” compun trilogia dramaturgica „Contra”, lansata in 2008 de autorul catalan (in momentul prezent profesor de scriere dramatica la Universitatea Barcelona, al carui absolvent si este). Trilogia a fost rapid preluata, tradusa si montata pe scenele teatrelor din foarte multe tari.

   Fiecare piesa din trilogie contine 7 minipiese care surprind nuante ale subiectului tema continut in titlu. Asadar 21 de tablouri formeaza, ca un puzzle, aceasta lucrare a lui Esteve Soler, mult apreciata in teatrul contemporan international.

   Bobi Pricop a inceputul lucrul la acest spectacol in 2012, dupa un spectacol lectura al trilogiei organizat de UNATC in prezenta autorului, apoi proiectul sau a fost preluat de Teatrul Bulandra. Iata-l la patru ani de la premiera oficiala, prezent in Fest(in) pe Bulevard, intr-o reprezentatie proaspata, puternica si in forta.

   De cum intri ca spectator la „Contra progresului” esti primit deja de cei patru actori care vor juca diverse si multiple roluri in urmatoarele 70 de minute. Ocupanti ai unor scaune rotative cu rotile (specifice birourilor de calculator), se plimba prin toata scena, se opresc brusc si se uita in ochii tai, fix, pret de cateva secunde sau chiar minute. Te introduc astfel ca participant, nu doar martor, in ceea ce va urma, mai ales ca toate cele sapte momente sunt laturi ale societatii actuale, in care progresul este platit prin dezumanizare, alienare, pierderea identitatii si a valorilor umane. Usturator sa ti se puna oglinda asta in fata si sa ti se sublinieze faptul ca esti parte din tot acest mecanism. Ca asta este lumea care se degradeaza sub ochii nostri, prin acordul tacit sau implicarea noastra in acest „progres”.

Contra progresului   Toate cele sapte momente vorbesc intr-o maniera comica, ironica, dar dura despre realitate. Din pacate am regasit foarte multe asemanari cu secventele realitatii contemporane, cu toate ca spectacolul are o doza considerabila de absurd si contine multe situatii aberante.

   De-a lungul intregii reprezentatii, cei patru actori stau pe cele patru scaune office (scenografie minimalista, dar punctand foarte bine mesajul spectacolului, realizata de Rodica Stirbu), subliniind blocarea intr-un sistem tehnologizat si rece.

   Mini piesele sunt anuntate de un povestitor (Ioana Manciu), nu au titluri, ci doar bon de ordine (de la 1 pana la 7). Personajele sunt descrise prin citirea didascaliilor si chemate in scena, practic parca spectacolul se construieste aici si acum. Ultima scena este singura jucata in picioare, de catre Vlad Pavel care, paradoxal, interpreteaza o foca ce razbuna atrocitatile la care animalele sunt supuse (in numele progresului, nu?) prin acte de violenta asupra unei papusi bebelus (greu suportabil viziual, dar de impact, marcand foarte bine ultima mini piesa, mai ales ca se specifica faptul ca suntem in anul 2050).

Contra progresului   Un om este lasat sa moara de catre o trecatoare care refuza sa cheme ambulanta (ca oricum e in zadar) si oricum ea vrea sa observe live procesul mortii, ba sa-l si imortalizeze cu un selfie; doi oameni se despart pentru ca le expira contractul de relationare semnat pe un an de zile; un afacerist isi inventeaza propria religie in care el este trimisul lui Dumnezeu si angajatii sai sunt adeptii lui; o invatatoare dura citeste o varianta a Scufiei rosii horror, varianta care usor, usor va deveni reala. Par niste titluri de stiri care trec pe langa noi, in viteza cu care ne traim viata si goana dupa a avea, taind verbul a fi de pe lista criteriilor care ne definesc ca oameni. Sunt doar cateva momente din piesa redate succint care sper ca va vor trezi interesul de a merge la spectacol.

   Actorii m-au impresionat foarte mult: rapiditatea cu care schimba personajele si registrele in care joaca, forta si energia cu care isi sustin partile, ritmul pe care il impun spectacolului, dictia impecabila, modul cum isi subliniaza fiecare personaj (prin gesturi, schimbari de voce, atitudini), toate aceste semne indica o buna cunoastere a rolurilor, o intelegere a situatiilor, o putere de concentrare practicata, profesionalism, studiu, repetitii, creativitate si daruire.

   Ei sunt: Ioana Manciu, Aida Avieritei, Vlad Pavel si Cezar Grumazescu.

  Inchei cu un video de prezentare al spectacolului si link-ul unde puteti gasi datele urmatoarelor reprezentatii la Bulandra.

________

Fotografiile au fost preluate de pe site-ul Teatrului Bulandra Bucuresti

Discutii pe Facebook
Nemira
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

De ce capacele de canal sunt rotunde? Sau Jeff Bezos si Epoca Amazon – The Everything store de Brad Stone

Publicat

pe

brad stone recenzie de carte jeff bezos si epoca amazon

   Brad Stone este jurnalist american si senior executive editor la Bloomberg News. Este autorul best-sellerului despre imperiul Amazon – magazinul pentru orice.  Ne deschide o pespectiva catre viata si dezvoltarea  lui Jeff Bezos dar si a site-ului Amazon, cu momente de cumpana si altele de victorie.

   Pentru domeniul e-commerce Jeff Bezos este arhitectul principal care a proiectat si realizat o companie care sa nu fie una  doar comerciala ci si una tehnologica.

   Amazon a fost la inceput un site de unde puteai cumpara carti din orice domeniu , de la aproape toate editurile si din cele mai diversificate genuri. Dar aceasta a fost doar structura de start, viziunea liui Bezos era un magazin de unde sa se poata cumpara orice. Aceasta se intampla intr-un timp in care site-urile erau specizalizate pe o singura categorie de produse sau  cel mult cateva categorii de marfa.

Jeff Bezon si Epoca Amazon Brad Stone recenzie de carte   Bezos si-a urmarit cu meticulozitate scopul si in tot acest timp a avut un singur stapan care i-a dictat miscarile si strategia  – clientul. El a intuit ca “ nu facem bani cand vindem lucruri. Facem bani cand ii ajutam pe client sa ia decizii de cumparare.”

   De aceea a adus diverse inovatii la inceputurile Amazon, pe site existau recenzii la cartile vandute, exista posibilitatea si sa citesti cateva pagini din cartea pe care doreai sa o cumperi, fara nici un fel de costuri suplimentare.

   De ce Amazon? Pentru ca este cel mai mare fluviu de pe Pamant, deci “cea mai mare librarie de pe pamant”. Iar acum in anul 2018 (Amazon a luat fiinta in 1994) vedem ca exact asa este, nu doar pentru carti.

   Bezos a avut in vedere la inceput cinci valori fundamentale care aveau sa fie respectate de toti cei care lucrau pentru Amazon si care apoi au fost dezvoltate in 17 principii fundamentale.

Cele cinci valori erau: obsesia  pentru client, austeritatea, inclinatia pentru actiune, proprietatea, standarde inalte la angajare.

   Clientul era cel care dicta mersul si dezvoltarea companiei, la sedintele pe care le facea Bezos lasa intotdeauna un scaun gol, pentru client.

   Chiar si in momente tensionate pentru companie Bezos ii aducea pe toti la ordine “Dar sa nu va framantati in cee ace priveste concurenta, pentru ca, oricum, nu ne va da nici un ban. Haideti sa ne facem griji in legatura cu clientii nostrii si sa nu ne pierdem concentrarea”

   Cat de auster este Bezos? Angajatii companiei isi plateau locurile de parcare din apropierea sediului companiei, calatoreau la clasa economic, in timpul campaniei pentru Craciun aproape dormeau la seviciu, Bezos nu accepta nici o intarziere in livrari sau amanarea rezolvarii vreunei probleme a  clientilor, mai ales in acea perioada.

   Amazon insa nu este un loc de munca comod pentru angajati, standardele inalte la angajare au fost impuse din primii ani. Intrebarea din titlu a fost pusa unui potential director de marketing pe care Bezos dorea sa il angajeze si care venea de la concurenta.

   “De fiecare data cand angajam pe cineva, respectivul trebuie sa ridice stacheta pentru urmatorii angajati, astfel incat bazinul de talente sa fie permanent alimentat si imbunatatit.

   Iar daca potentialii angajati faceau greseala de a vorbi despre dorinta de a avea un echilibru intre serviciu si viata particulara, Bezos ii respingea.”

   Au fost chiar apropiati  colaboratori , care nu au rezistat la ritmul impus de el, pentru ca actiunea era cuvantul cheie, indiferent de zi a saptamanii sau moment al anului. Bezos considera ca cei care alegeau sa plece nu aveau Amazon-ul in ADN si de aceea era mai bine sa se indrepte catre alte companii.

   Bezos este nemilos atunci cand este vorba de a infrange un competitor sau de a achiztiona o alta companie la pretul pe care il doreste el, si nu la cel cerut, nu se da in laturi de a forta mana celor pe care vrea sa ii cucereasca uneori cu metode nu neaparat corecte, mai degraba opresive.

   Si in cee ace priveste politica companiei fata de plata impozitelor la stat, Amazon nu este tocmai un model, Bezos utilizeaza toate artificiile posibile pentru a evita pe cat posibil asta, sau pentru a minimiza costurile cu impozitele.

   “Amazon e o companie misionara nu una mercenara  Misionarii urmaresc obiective nobile si incearca sa construiasca o lume mai buna. Mercenarii cauta bani si putere si sunt dispusi sa treaca peste  orice le sta in cale.”, spune el.

   Amazon isi permite acum sa fie o companie misionara, se doreste a fi nu doar un magazin unde se vand de toate, dar si un centru de tehnologie care sa dezvolte noi  abordari pentru e-commerce si nu numai.

   Jeff Bezos este un personaj fascinant, o forta care a tras societatea inainte cu sau fara voia ei.

   Un om contradictoriu, impulsiv, de multe ori aproape agresiv, de aceea isi si angajeaza un “consilier in stiinta conducerii”.

   Pe de alta parte, un om care traieste modest, simplu, si capabil de gesturi frumoase pentru cei pe care ii apreciaza.

   “Am realizat ca sunt motivat de oamenii care se bazeaza pe mine.” spune el, iar acum sunt multi oameni care se bazeaza pe el din intreaga lume.

   Intrebarea cu care inchidem aceasta carte este – ce se va intampla cu Amazon dupa disparitia lui Jeff Bezos?

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

iulie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X