);
COnecteaza-te cu noi

Cafenea

CONCURS: Diverta, Editura Trei si Raftul cu idei va provoaca la un joc de rol si va premiaza pentru imaginatie!

Publicat

pe

concurs raftul cu idei

   Haideti sa lasam imaginatia sa preia controlul si sa ne luam un ragaz pentru a jongla cu ideile. Imaginati-va ca sunteti un autor de carti thriller & mistery si ca ati inceput sa scrieti o noua carte, iar inceputul suna asa:

   Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si ……

   Va provocam sa continuati voi povestea cu o intriga demna de genul thriller, in minim 3 randuri – maxim … cat vreti voi :). Lasati-ne textul vostru mai jos,  intr-un comentariu la aceasta postare. Concursul se desfasoara pana la data de 26 octombrie 2014.

   Primele trei povesti care ne vor impresiona vor fi premiate cu un set de carti ce include bestseller-urile Fata disparuta – Gillian Flynn si Inainte sa adorm – S.J. Watson.

   Primele trei cele mai incitante povesti vor fi alese de catre reprezentantii Diverta, Editura Trei si Raftul cu idei, iar castigatorii vor fi anuntati intr-un comentariu la aceasta postare, precum si pe paginile de Facebook ale Organizatorilor.

concurs raftul cu idei

   Puteti citi regulamentul concursului aici.

[toggle title=”Regulament:”]

ORGANIZATORII CONCURSULUI
Organizatorii Concursului (denumit in continuare “Concurs”) sunt S.C. Blor Retail S.A., cu sediul în Bucuresti, Str. Drumul Sabareni, nr. 24-26 corp administrativ, etaj 2, birou 203A, Sector 6, înregistrata la Registrul Comertului sub nr. J40/11806/2003, cu cod unic de înregistrare RO15704730, cu contul: RO49BUCU012280492511RO01, Sucursala ALPHA BANK UNIRII, reprezentat prin Elena Neacsu, în calitate de Administrator, (denumit în continuare “Organizator” sau “DIVERTA”) si Editura Trei, str. Sfântul Constantin nr. 9, ap. 1, sector 1, Bucuresti, Nr. Registrul comertului: J40/13570/1994 C.U.I.: RO6090320, numitin continuare „Editura Trei”.        Concursul se va desfasura prin intermediul website-ul cultural www.raftulcuidei.ro, denumit in continuare „Raftul cu idei”.

   Concursul se va derula cu respectarea prevederilor cuprinse in prezentul regulament (denumit in continuare “Regulament”).

   Termenii si conditiile prezentului Regulament, asa cum sunt prezentate mai jos, sunt obligatorii pentru toti participantii. Organizatorii isi rezerva dreptul de a modifica oricand Regulamentul, aducand la cunostinta publicului acest fapt si respectand legislatia in vigoare.

DURATA SI ARIA DE DESFASURARE A LOTERIEI PUBLICITARE
Perioada de desfasurare a campaniei promotionale este 20 octombrie – 27 octombrie. Alegerea castigatorilr se va face pe 25 octombrie.

DREPTUL DE PARTICIPARE
La Concurs are dreptul sa participe orice persoana fizica cu domiciliul in Romania, exceptie facand orice persoana care detine un contract de munca sau de colaborare cu Blor Retail SA, precum si sotul/sotia si rudele de gradul I si II ale acestora.

MODUL DE DESFASURARE A TOMBOLEI
Concursul se va desfasura dupa urmatorul mecanism: Pentru a participa la concurs, participantii trebuie sa lase un comentariu la articolul ce constituie concursul, conform cerintelor de participare. Astfel, eligibilitatea in concurs presupune postarea unui comentariu ce continua fraza oferita de organizatori, astfel incat fraza impreuna cu comentariul sa formeze o poveste logica, coerenta.    Comentariul trebuie sa aiba cel putin trei randuri, neexistand o limita maxima. Raspunsurile vor fi publice, pe pagina concursului. In baza acestor raspunsuri, organizatorii vor desemna prin comisie, trei castigatori ce vor primi cate doua carti fiecare.

ALEGEREA CASTIGATORILOR SI ACORDAREA PREMIILOR
La premierea castigatorilor din data de 25 octombrie 2014 vor fi acordate urmatoarele premii:

– 3 x set doua carti: „Fata disparuta” de Gillian Flynn si „Inainte sa adorm” de S. J. Watson

Premiul va fi livrat castigatorilor printr-un serviciu de curierat.

Castigatorii vor fi anuntati individual si pe site-ul www.raftulcuidei.ro. Pentru acordarea premiilor in situatia aparitiei vreuneia din situatiile mai jos enuntate, membrii Comisiei vor efectua, la data desemnarii, cate o desemnare suplimentara (rezerva) pentru fiecare premiu/castigator desemnat. Astfel, se desemneaza un CASTIGATOR care sa fi respectat conditia de participare pentru premiu, dupa care se desemneaza un altul suplimentar pentru acelasi premiu.

   In situatia in care primul castigator desemnat pentru premiu, precum si cel suplimentar nu pot fi validati conform Regulamentului, premiul nu se mai acorda. Vor fi contactati urmatorii participant in situatia in care primul desemnat:
A furnizat date de contact invalide;
Castigatorul nu raspunde la contactarea efectuata de Organizatori;
Castigatorul nu accepta premiul.
Organizatorii vor depune toate eforturile pentru desfasurarea in bune conditii a concursului si pentru inlaturarea sau diminuarea oricaror deficiente.

INLOCUIREA PREMIILOR
Castigatorul premiului nu poate opta pentru primirea contravalorii acestuia in bani sau in alte obiecte si nici nu poate solicita modificarea caracteristicilor acestuia.

TAXE SI IMPOZITE
Organizatorii se obliga sa calculeze si sa achite impozitul datorat pentru veniturile obtinute sub forma de premiu de catre castigator, in conformitate cu reglementarile Codului Fiscal, in vigoare, orice alte obligatii de natura fiscala sau de alta natura in legatura cu acestea, fiind in sarcina exclusiva a castigatorilor.

REGULAMENTUL CONCURSULUI
Regulamentul de participare/desfasurare este disponibil in mod gratuit oricarui solicitant pe site-ul: www.raftulcuidei.ro.

PROTECTIA DATELOR PERSONALE
Organizatorii se obliga sa pastreze confidentialitatea datelor personale ale participantilor. Acordarea premiului este un eveniment public; participarea la acest concurs implica consimtamantul castigatorului ca numele si fotografia lui sa poata fi publicate si utilizate ulterior de catre organizatori in diverse materiale audio, foto si video, in mod gratuit, neimplicand nicio recompensa de niciun fel din partea organizatorului fata de publicarea si utilizarea ulterioara a acestora, cat si acceptul catsigatorului concursului cu privire la mediatizarea evenimentului, cu obligatia de a nu aduce atingere prin declaratiile si faptele lor, in niciun fel organizatorilor, sub sanctiunea platii de daune. Tuturor participantilor la concurs le sunt garantate drepturile, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 677/2001, pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, respectiv dreptul la informare, dreptul de acces la date, dreptul de interventie, dreptul de opozitie, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale si dreptul de a se adresa justitiei. Diverta prelucreaza datele cu caracter personal ale participantilor la concurs in conformitate cu dispozitille Legii nr. 677/2001, pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date si este înregistrata ca operator de date cu caracter personal sub nr. 15570 Furnizarea datelor solicitate este obligatorie pentru participarea la concurs. Diverta va prelucra aceste date exclusiv pentru Concurs in conformitate cu Regulamentul acestuia. Diverta poate transmite aceste date tertilor in conditii de stricta confidentialitate, in scopul participarii la tombola de fidelitate si acordarii premiilor.

INCETAREA CONCURSULUI
Prezentul Concurs inceteaza de drept la realizarea obiectivului propus. De asemenea, poate inceta in cazul aparitiei unui eveniment ce constituie caz de forta majora, conform legislatiei in vigoare sau in cazul schimbarii cadrului legislativ, astfel incat organizarea si desfasurarea acestuia sa presupuna marirea bugetului alocat acestui proiect.[/toggle]

Discutii pe Facebook
Nemira

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

19 comentarii

19 Comments

  1. Vladucu Dumitru Emil

    20 oct., 2014 at 15:35:35

    …isi aprinde o tigare

  2. Vladucu Dumitru Emil

    20 oct., 2014 at 15:44:18

    ….inarmat cu un aparat foto, afisând o privire absenta si sprijinita de sfaturile unui psihiatru, sau nu, misterios si binevoitor, începe sa descopere ce i se intampla cu adevarat.

  3. Ana Lucretia

    20 oct., 2014 at 15:48:38

    …merse spre baie. Un dus fierbinte era tot ce avea nevoie. Apa putin ruginie deja ii curgea pe fata cand si-a dat seama ca ceva nu este in regula. Isi infasura prosopul in jurul taliei si s-a dus spre bucatarie,pentru a verifica teava de sub chiuveta. Becul din bucatarie nu ii mai functioneaza de doua zile,asa ca isi aprinde lanterna gasita prin dulap, lanterna ce ii lumineaza slab tevile. O apa ruginie ii curge prin scurgerea de la chiuveta si un miros ingrozitor il izbeste. Incearca sa stranga surubul mai tare insa nu reuseste decat sa se taie in sarmele din jur. In timp ce incearca sa isi bandajeze mana, telefonul suna dar cand raspunde nu se aude decat un zumzet. Isi aprinde o tigara si injura printre dinti. Pe masa ar fi trebuit sa gaseasca de mancare insa Mary Ann se pare ca nu a trecut sa ii gateasca. Ciudat,pentur ca ea niciodata nu lipseste. In minte ii reapare imaginea fetei din vis, invaluita in ceata si plina de sange…Incerca sa ii transmita ceva…si de ce a soptit numele de Mary Ann?
    Formeaza numarul lui Mary Ann dar telefonul ii cade din mana cand vede pata de sange din dreptul dulapului iar telefonul fetei suna langa el…

  4. eLGi

    20 oct., 2014 at 16:21:40

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si ……
    orbecaind dupa veioza, apasa intrerupatorul ei. O secunda de explozie fluorescenta si becul se imprastie in sute de cioburi. I-a stat pulsul. Se mai intamplase si alta data, dar acum tensiunea visului ii circula prin vene, facandu-l irascibil la orice miscare. Pasi spre bucatarie pe intuneric si aprinse lumina din tavan. Cu mana tremuranda isi turna un pahar cu lapte. Se-auzea un zgomot la geam sau i se parea? Intorcandu-se, vazu pe podea pete de sange si, paralizat de spaima, scapa paharul. Acum, laptele si sangele se amestecau intr-o harta ciudata, suprarealista. Incerca sa gandeasca logic: sangele lui, laptele lui si cioburile din talpi pe care abia acum le simtea. Incerca, in fractiuni de secunda, sa-si dea seama ce senzatie era mai puternica: durerea din talpi, sau spaima ca e urmarit? Sau apasarea visului? Zgomot. Iar. Ciudat, nedefinit, un fasait de ca si cum cineva s-ar plimba prin pereti…Urmarit sau nu, simtea teroarea in fiecare celula, convins fiind ca va face un infarct. Aici si acum…Inca un zgomot, mai aproape. N-apuca sa se intoarca, se prabusi in harta de lapte si sange. Un ciob de pahar i se infipse intr-un ochi. Cu celalalt mai clipi usor, lenes, obosit…

    • Bogdan Popovici

      28 oct., 2014 at 14:33:21

      eLGi, te rugam sa trimiti un e-mail la contact[at]raftulcuidei.ro si la pr[at]diverta.net cu numele complet, adresa si nr de telefon, pentru a primi cartile. Felicitari!

  5. Gabi-Ionela Ciuca

    20 oct., 2014 at 19:31:01

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si o vazu cum il privea cu ochii ei negri brazdati de o stralucire nemaivazuta. In acel moment incepu sa isi aminteasca visul pe care il avusese, era chiar in fata lui.
    Ea statea in fata patului, cu parul negru ce-i evidentiau buzele pline, de un rosu aprins; imbracata in latex tinand in mana un bici din piele impletita. Vroia sa se ridice sa o poata atinge insa o forta nevazuta nu ii datea voie sa se ridice, era imobilizat in asternuturile lui rosii de matase. Plin de dorinta nu isi putea lua ochii de la ea; era ca un fruct la care nu putea ajunge.
    Se apropie de el si lasandu-se usor deasupra lui ii atinse buzele intr-un sarut care-l lasa fara suflare.
    Ca si cum ar fi revenit la viata, Vladimir deschise ochii inspirand adanc si isi datu seama ca fusese doar un vis, un vis care revenea de fiecare data si care il facea sa o caute pe EA in toate femeile pe care le intalnea.

  6. Marc

    20 oct., 2014 at 20:01:50

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si ……
    Isi dadu seama ca cel mai rau lucru se intamplase deja, ramas fara un sfant, cu actele pierdute si cu tatuatii aia ciudati pe urmele lui, tot ce a reusit sa faca aseara a fost sa se imbete si sa se cazeze in motelul asta nenorocit cu ultimii bani. Bine ca a reusit sa smulga niste bancnote in ultimul moment inainte de a ascunde rucsacul, cu nenorocitii aia suflandu-i in spate.
    Acum,tot ce trebuia era sa raman calm si sa isi faca un plan…la dracu, daca n-ar fi asa de mahumur….si pe unde naiba o fii umbland Elsa, trebuie sa faca cumva sa dea de ea, dar cu mare, mare grija, pana la urma nici ei nu trebuie sa-i spuna tot.
    Cine ar fi crezut acum trei zile ca se v-a ajunge aici, trei zile de cosmar care aproape l-au inebunit de tot.

  7. Stefan Stancu

    21 oct., 2014 at 01:24:06

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si ……se uita la ceas. Era ora doua dupamiaza si nu isi amintea când a ajuns acasa. Bautura amestecata cu drogurile au avut grija sa-i provoace pierderi de memorie. Se indreapta spre baie ametit si da drumul la robinet. Apa rece nu avea nici un efect. S-a uitat în oglinda si a jurat ca nu va mai face niciodata asemenea excese. Când s-a întors în camera a luat telefonul si l-a sunat pe prietenul sau cu care fusese în club în speranta ca acesta îi va împrospata memoria in legatura cu ce s-a întâmplat în seara precedenta.
    – Alo?
    – Salut, eu sunt, tu mai tii ceva minte de aseara?
    – Alo, ma auzi?
    – Eu te aud, aparent tu nu.
    – Mihai, n-am mai auzit nimic de tine de doua zile, unde naiba ai umblat?
    – Ce? Doua zile, despre ce vorbesti, ne-am vazut aseara.
    – Cred ca nu ai semnal la telefon, nu aud nimic.

    A închis telefonul, a mai incercat odata, dar acelasi rezultat. Probabil i se defectase microfonul de la telefon. I-a lasat un mesaj lui Andrei si s-a dus la bucatarie. Înainte sa coboare scarile, însa, a auzit niste voci venind din sufragerie. A încremenit în capul scarilor si a încercat sa auda ce se întâmpla. Pareau doua persoane, ambii barbati, dar nu reusea sa înteleaga ce vorbesc. A vrut sa se întoarca în camera pentru a suna la politie, dar si-a adus aminte ca nu îi functiona telefonul. Speriat, a luat bâta de baseball de sub pat si a coborât scarile încercând sa nu scoata nici un sunet. Pe masura ce se apropia, vocile deveneau mai inteligibile.

    – Când crezi ca s-a întâmplat? A întrebat unul din ei.
    – Acum maxim doua nopti, uita-te la sânge doar, a raspuns cel de-al doilea.
    – Motivul?
    – Probabil un jaf nereusit. Dupa urmele de pe corp a fost o lupta între ei, dar criminalul a pus mâna pe ceva cu care l-a lovit în cap.
    – Spune-le baietilor sa caute urme de ADN.
    – Asa o sa fac. Hei, ai auzit ceva?

    Mihai nu a asteptat ca celalalt sa raspunda si s-a napustit asupra lor cu tot curajul pe care îl adunase. Însa a încremenit in fata lor când a vazut ca stateau aplecati asupra unui cadavru si nici macar nu l-au observat când a coborât scarile. S-a apropiat si a ramas mut când a vazut ca era chiar el întins pe podea, într-o balta de sânge.

    – Esti sigur ca nu mai e nimeni în casa?
    – Da, locuia singur.
    – Mai zi-mi odata cum îl chema sa scriu în raport.
    – Fieraru Mihai.

  8. Andreea-Cristina Nichita

    21 oct., 2014 at 02:27:26

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat, contrariat fiind de telefonul sau decuplat a carui sonerie il trezise, sonerie ce incetase de indata ce el devenise lucid. Stergandu-se de sudorile reci pricinuite de sinistrul situatiei, trase draperiile si constata ca soarele inca se lasa asteptat, fiind substituit de un crepuscul ce sfida ceasul sau din perete al carui ticait domol il ademenea inapoi in asternuturi. Se aseza pe fotoliul sau zdrentaros din coltul camerei si isi ascunse ochii in causul palmelor, incercand sa talcuiasca cele petrecute aievea, dar cu neputinta a fi avut loc. „Ce nostim!”, isi zise. „Eu intr-un sicriu. Nimeni care sa ma privegheze. In afara de mine. Nostim. Nostim si absurd. Si pe cine incercam, oare, sa sun, de vreme ce nimeni nu se sinchisise de moartea mea?!”, amintindu-si subit si cu stupoare ca asta fusese inopinatul fine al visului; El, la propriul sau priveghi, privindu-se frivol din exterior, incapabil de a simti altceva in afara de indiferenta fata de trupul sau ce-i amintea de galeriile de la Madame Tussauds si a carui inertie ii stersese toate trasaturile, anulase toate specificitatile persoanei sale, fara a lasa nici urma de identitate.Toate astea in vreme ce tinea un telefon la ureche. „Eh, bine macar ca eram barbierit!”, adauga el cu o autoironie menita sa-i calmeze anxietatea, uitandu-se din nou, de asta data piezis, la ceasul ala inept care se dovedi ca stagneaza, in pofida tic-tac-ului care-i aduse aminte ca timpul nu este decat o conventie. Isi duse mana, din reflex, la intrerupator care il dezamagi la fel ca si ceasul, sporindu-i sictirul. Apuca bricheta de pe noptiera si orbecai apoi pana la chiuveta, frecandu-se la ochi pe care-i simti ca de plumb, impaienjeniti sub genele aglutinate de urdori imense, ca de ceara cu care incerca din greu sa patrunda neobisnuitul obscur. Acolo, pe polita, zaceau o cutie plina cu nisip si un briceag ruginit. Se grabi, intr-o doara, sa presupuna sa memoria ii era sabotata de inca una din „acele nopti”, insa, intinzand mana spre sapun, de sub maneca-i rasarira doua buze ce se cascau la unison cu gura sa intredeschisa de uimire, din care i se scurgea saliva laolalta cu lacrimile ochilor ce incepura, in sfarsit, sa vada. Isi trase maneca smucit, apoi isi cauta chipul in oglinda care nu i-l schita in nici un fel. Pe fundalul strigatelor mute, continua sa agite convulsiv bricheta ale carei scaparari il determinara s-o arunce furios in cutia cu nisip: o flacara cat el de mare il imbratisa din crestet pana-n talpi, in timp ce telefonul scoase un tzarait amortit, ce se prelungi in ecouri alaturi de tic-tac-ul ceasului ce incepuse sa bata in regres. Cutia ii adapostise, pana atunci, cenusa.

    Uneori, Purgatoriul e si amanet de relicvarii, telefoane si ceasuri.

    • Bogdan Popovici

      28 oct., 2014 at 14:32:06

      Andreea, te rugam sa trimiti un e-mail la contact[at]raftulcuidei.ro si la pr[at]diverta.net cu numele complet, adresa si nr de telefon, pentru a primi cartile. Felicitari!

  9. Cata

    21 oct., 2014 at 05:05:09

    Si ochii i s-au oprit asupra mâinilor murdare de sânge uscat. A clipit de câteva ori, sa fie sigur ca e treaz, a sarit din pat gol si s-a privt în oglinda mare de la baie. Nu avea nici o rana, si nu nu-i curgea sânge din nas. Era murdar de un sânge strain.

  10. Claudia Badila

    21 oct., 2014 at 10:27:25

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si ……Caterina nu mai era langa el. Intinse mana si mangaie perna ca o parere. Inca purta amprenta calda a capului ei impodobit cu par auriu-roscat. Mana gasi ceva mic si fosnitor. Ii lasase un bilet cu un singur cuvant. Se ridica panicat si isi dadu seama ce nu putuse Caterina sa-i spuna toata seara. Era in pericol si voia sa-l protejeze. Ca de obicei. Doar ca ea inca nu intelesese ca reprezenta ce isi dorea mai mult in lumea asta. Stia unde s-o caute si stia c-o s-o poata salva. El stia aproape tot despre ea, insa Caterina nu stia inca aproape nimic despre el. Nici el nu se asteptase ca urmarirea asta, cu iz amar de pericol, o sa-i scoata in cale o fiinta care o sa-l tulbure atat de profund si o sa il faca sa-si revizuiasca prioritatile. Totul va fi bine, insa. Isi jura ca asa o sa fie.

  11. Luca Mariana

    21 oct., 2014 at 12:45:22

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si brusc se duce in bucatarie si isi face o cafea. Cu mainile tremurande isi pune apa in ibric alaturi de cele 10 lingurite de cafea si asteapta tacut si ganditor pana cand cafeaua este gata.
    Din balcon el isi aduce cana, o cana cu valoare sentimentala data de catre sora lui geamana inainte sa plece din tara in interes de serviciu,la care tinea foarte mult. Si sta …si sta, soarbe din cafea si trage cu spor dintr-o tigara.
    Realiza ca avusese un vis foarte ciudat, incerca sa si-l aminteasca dar… in gandul lui veneau numai franturi …visul lui era precum un puzzel, isi amintea de o haita de caini furiosi cu coltii la vedere si plini de sange, isi mai amintea de o straduta intunecata, de niste tipete de ajutor, bucati de carne intinse intr-o parte si alta a stradutei, de sange …. de foarte mult sange. El incerca din rasputeri sa puna cap la cap toate franturile ca sa isi poate da seama de semnificatia visului premonitoriu. E deja ora 8:00, el… tot in bucatarie se afla, agitat el isi mai pune o cana de cafea, isi mai aprinde a nu stiu cata tigara si…. si deodata in minte ii aparu chipul surorii lui. Cu un sentiment ciudat pune mana pe telefon si incearca sa o sune. In zadar da telefon dupa telefon fiindca la capatul firului nu-i raspunde nimeni.
    Cu teama se imbraca pentru a pleca la serviciu… avand sentimentul ciudat ca sora lui patise ceva. Se urca in masina si nu apuca sa puna cheia in contact ca telefonul lui suna. Tresare… apoi raspunde… la capatul firului o voce feminina ii da „Buna dimineata!”, e sora lui. Inima incepe sa-i bata foarte tare de bucurie ca o aude.
    Stau povestesc de unele, de altele asa cum fac de fiecare data si deodata el tace… tace fiindca in minte ii aparu iarasi franturi din visul ciudat. Sora lui il intreaba ce are, el ezita, nu intelege de ce… dar ezita sa-i povesteasca cosmarul pe care il avusese. Conversatia lor se incheie pana la urma cu bucurie si cu rasete si cu promisiuni ca se vor vedea cat de curand, ea urmand sa vina acasa in urmatoarele 4 zile.
    Ziua trece, el se ia cu treburile de la serviciu si uita pe moment de visul ce-l avusese. Se face ora 17 trecut de fix, programul lui se terminase asa ca isi ia servieta intr-o mana si sacoul in cealalta si pleaca spre casa.
    Ajuns acasa face repede un dus si pune mana pe telefon si isi suna sora. Ea ii raspunde foarte repede spunandu-i ca are putina treaba si urmeaza sa-l sune ea mai tarziu. El asteapta linistit in pat si… si deodata adoarme. Un somn profund pune stapanire pe el. Orele trec si deodata se trezeste, deja era ora 2:00 noaptea.
    Buimac cum era de somn isi aduce aminte ca sora lui trebuia sa-l sune asa ca isi cauta telefonul prin pat… il gaseste si vede cu stupoare ca nu are niciun apel pierdut de la sora lui. Inima incepe usor, usor sa-i bata din ce in ce mai tare, se simte agitat… isi aprinde o tigara, incearca sa se calmeze, cand de-odata telefonul suna… priveste nedumerit la acel numar care ii este necunoscut si raspunde.
    La capatul firului se aude o voce groasa de barbat care il intreaba daca cunoaste o anume persoana pe numele de Larisa M. Nedumerit si inspaimantat incepe sa puna intrebari peste intrebari pana afla ca este instiintat ca sa vina sa indentifice un cadavru de sex feminin asupra careia s-au gasit actele prin care se justifica ca ar fi chiar sora lui.
    Convorbirea se incheie, el tremurand isi face un mic bagajel si pleaca cu primul avion care decola spre destinatia in care era plecata sora lui. Avionul decoleaza … orele trec foarte greu… cu toate ca in doua ore se ajunge la destinatie. Ajuns pe aeroport el este asteptat de doua persoane care i se legitimeaza si in compania lor el merge pana la morga spitatului unde se afla cadavrul surorii lui.
    Acestia in drum spre spital ii explica detaliat cum au fost anuntati de o anumita persoana ca pe o straduta foarte intunecata se afla un cadavru cu carnea sfasiata de pe el, aratandu-i poze cu cadravul gasit la locul faptei. El priveste… tremura… vede ca anumite imagini i s-au aratat si in visul lui, atunci el realizeaza ca acel vis ia fost dat ca sa o poata avertiza pe sora lui. Mintea lui o ia razna, se simte vinovat ca nu a putut s-o avertizeze, lacrimi curg una dupa alta, inima bate cu putere iar el cu un glas foarte slab ii intreaba:
    „- De cine a fost atacata?”.
    Una dintre persoanele care il insoteau ii raspunde:
    ” – A fost atacata cu un cutit si lasata acolo fara vlaga. Apoi o haita de caini infometati s-au infruptat din trupul ei rupand bucati de carne din ea.”
    El, ohh… el deja simte ca nu mai poate, nu poate sa accepte ca sora lui nu mai este si lesina. Se trezeste dupa cateva ore, se vede pe un pat de spital si nu intelege unde este, crede ca este alt vis… cand deodata o tanara asistenta intra in salonul lui si-l intreaba:
    ” – Domnul, se simte mai bine?”
    ” – Da.”, Raspunde el, dand afirmativ din cap.
    Tanara asistenta ii mai face un calmant apoi pleca chemandu-i pe cei doi politisti care l-au insotit pe tot parcursul drumului. Unul dintre ei il intreaba daca se simte in stare ca sa indentifice cadavrul, acesta ii spuse ca da. Se ridica din pat, se simte ametit dar isi aduna fortele ca sa isi poata vedea sora pentru ultima data.
    Ajuns acolo in fata ei ,o vede cu rani adanci pe corp, cu carnea sfasiata de pe maini si abdomen, la gat avand o taietura foarte adanca de cutit… lacrimile ii curg, el incepe sa tipe „Ca nu o poate lasa singura”, mintea lui o ia razna, incepe sa distruga tot ce gaseste in cale, dar nu inainte de a confirma ca este sora lui.
    Medicii sunt alertati de un buton de panica, vin intr-un suflet … iar el… el este legat intr-o camasa de forta si dus intr-un salon mic cu o usa mare de fier si cu cateva gratii. Adoarme… se trezeste… plange isi striga sora si iarasi adoarme… si tot asa pentru o lunga perioada de timp… pana cand are acces la o lama de cutit uitata pe masuta din fata salonului lui.
    El ia lama de cutit de uita atent la ea, o analizeaza pe toate partile iar in mintea lui care nu mai era lucida decide sa-si puna capat zilelor, taindu-si venele iar pe trupul lui crestand numele surorii lui gemene. Sangele tasneste siroaie stropind toata camera… si cade… cade la pamant dandu-si ultima suflare alaturi de lacrimi pe obraz!

    P.S. – Sper ca nu v-am plictisit prea rau! :)

    • Bogdan Popovici

      28 oct., 2014 at 14:31:34

      Mariana, te rugam sa trimiti un e-mail la contact[at]raftulcuidei.ro si la pr[at]diverta.net cu numele complet, adresa si nr de telefon, pentru a primi cartile. Felicitari!

  12. fairpixie

    21 oct., 2014 at 15:34:54

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. S-a ridicat din pat si s-a uitat la ceas: era tarziu si realiza ca nu va ajunge la timp la munca. N-a auzit alarmele? Nici pe a lui, nici pe a Annei? Si unde e Anna? A plecat fara sa-l trezeasca?
    Simti mirosul cafelei proaspat facute, dar nu auzi nici o miscare. Casa era goala. Din ce in ce mai nedumerit, isi turna o ceasca si se indrepta spre baie, sorbind din ea. Din usa, isi vazu in treacat silueta reflectata in oglinda. Privirea ii ramase fixata si ceasca ii cazu din mana, spargandu-se cu zgomot. Inapoi, din oglinda, il priveau ingroziti ochii Annei.

  13. Larisa

    24 oct., 2014 at 13:13:37

    Era o dimineata intunecata si nori grei se stransesera pe cer. El s-a trezit brusc, apasat de un vis ciudat, premonitoriu, pe care nu reusea sa si-l aduca aminte. Se ridica din pat si ……cu pasi greoi se apropie de fereastra . Vazu lacul acoperit de ceata intunecata ce parea ca vine spre el .Tresari…se departa putin de fereastra. Privi iar lacul…dar de aceasta data, ochii lui obositi incercau sa patrunda prin apa ce ii ascundea cheia misterului..Linistea din cabana i se parea asurzitoare si vinovata de nelinistea ce punea stapanire pe el.Il teroriza faptul ca nu-si amintea visul …iesi in graba repetand ca nu poate fi adevarat . Frigul de afara ii taie respiratia pentu o secunda. Face cativa pasi apoi cade in genunchi in fata lacului ca si cand i-ar cere iertare pentru ceva ingrozitor…Isi ridica privirea incet… isi aminti ceva important si nu voia sa uite …Intr-adevar isi aminti …dar nu putea distinge daca e adevar sau vis. Era o cutie …stia acea cutie …o vazuse in urma cu putin timp …in spitalul unde a stat internat timp de o saptamana …

  14. Stefan Stancu

    28 oct., 2014 at 07:39:58

    Cand se desemneaza castigatorii?

  15. Bogdan Popovici

    28 oct., 2014 at 14:22:15

    Multumim pentru participarea la concurs, dragi cititori!
    Impreuna cu Diverta si Editura Trei, castigatorii sunt: Andreea Cristina Nichita, eLGi si Luca Mariana. Criteriile de desemnare au inclus logica scrierii, complexitatea povestii, apropierea de genul „thriller”, precum si fluiditatea mini-lecturii.
    Propunerile comisiei pentru desemnarea castigatorilor au diferit foarte putin, ajungandu-se la un numitor comun.
    Multumim inca o data pentru participare, pentru implicare si efortul depus. Concursuri similare vor mai fi organizate, constant.
    Rugam castigatorii sa ne trimita un e-mail pe adresele contact[at]raftulcuidei.ro si pr[at]diverta.net cu numele, adresa completa si numarul de telefon, pentru a primi premiul.

    • Luca Mariana

      30 oct., 2014 at 10:29:57

      Multumesc!
      Ma bucur ca v-a placut povestirea mea! :)
      Am trimis datele de contact pe adresele respective de e-mail. O zi frumoasa!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Cafenea

Stan Lee is dead. Long live Stan Lee!

Publicat

pe

stan lee omagiu raftul cu idei film benzi desenate marvel

   Stan Lee, arhitectul unei lumi intregi, in semnficatia cea mai serioasa a cuvantului, a murit. Dupa 95 de ani de calatorie in lumea reala, ieri a facut primul pas spre nemurire. A scos penita lui fermecata si a desenat primul lui „panel” despre viata de dupa moarte. Banuiesc ca s-a desenat pe el insusi prezidand o adunare a tuturor spiritelor tinere care au umblat vreodata pamantul, universul Marvel si chiar cel creat de concurenta permanenta, DC Comics. Postura in care l-am vazut exuberant de multe ori si pe care o iubea.

   Prima caramida a imperiului de multe miliarde de dolari a pus-o in 1939 la Timely Comics devenita intre timp Marvel Comics. Prima „bula cu text” semnata de Stanley Martin Lieber (numele sau real) a fost asezata peste desenele lui Joe Simon reprezentandu-l pe Captain America, boy scout ul american cu moralitate si conduita perfecte.

   Nebunia lui contagioasa a reusit sa-i aduca aproape pe Jack Kirby si Steve Ditko, artisti geniali la randul lor, cu ajutorul carora a reusit sa creeze cam toate personajele care isi traiesc acum la cinema sau tv o noua epoca de aur. Geniul milionar playboy filantrop, Tony Stark complex si controvesat, incredibilul Hulk si expertul in radiatii gamma Bruce Banner intr-un joc permanet de-a Jekyll si Hyde, zeul tunetului insusi, Thor cu al sau magic Mjolnir, Doctor Steven Strange vrajitorul suprem, neinfricatul Daredevil sunt doar cateva personaje fabuloase plasmuite de mintile lor extraordinare. Fantastic Four, prima coalitie a eroilor Marvel impotriva unor forte de neimaginat care amenintau insasi existenta speciei, X-Men o metafora a diversitatii etnice, sociale, culturale impotriva stereotipurilor si a discriminarii, Avengers etichetati drept Earth Mightiest Heroes ducand luptele pe care niciun erou nu le putea castiga pe cont propriu. Personaje, titluri, idei care au devenit cultura populara remodeland conceptia de bine si rau, viata si mortalitate, vulnerabilitate si eroism.

   Stan Lee a reinventat superoii. Le-a completat personalitatile cu dificultati ale vietii reale, cu trairi, emotii, griji umane, cu probleme de adaptare in cercuri sociale normale. Ce curaj formidabil sa aduci in prim plan un tanar Peter Parker nesigur si naiv, sa-l descrii in asa fel incat, idiferent de varsta, totii cititorii sa poata empatiza cu el. Spider Man, vecinul nostru prietenos, este cu siguranta copilul cel mai iubit al sau. Prin el viata personala a supereroilor a devenit la fel de interesanta ca cea de lupta impotriva raului. A avut acest fler grozav de a umaniza niste caractere altfel aproape indestructibile. Da, la Superman ma refer, flagship ul DC Comics, care prin invulnerabilitatea sa devenise cel mai banal supererou. Probleme identificata de altfel de cei care-l scriau la momentul respectiv si remediata prin adaugarea unei serii de fragilitati redandu-i exact umanitatea inventata de maestrul Lee. Societatea isi dorea personaje cu care sa se poata identifica, cautam inca asta, iar Stan Lee a livrat intocmai.

stan lee cameos raftul cu idei omagiu benzi desenate supereroi

   Cei care acum scriu si deseneaza fabulos noile povesti ale eroilor inventati de el i-au cautat in permanenta aprobarea, validandu-si astfel munca de creatie si consolidandu-si pozitia in fata cititorilor din ce in ce mai pretentiosi de comic book uri. Kevin Feige, patriarhul Marvel Cinematic Univers, inceput in 2008 si continuat astazi cu succes, a reinventat la randul sau industria cinematografica cu idea de fir narativ interconectat, personaje complicate, eterogene, aduse impreuna pe ecrane, toate spre a noastra incantare. L-a avut  alaturi pe Stan Lee in toate demersurile creative pe care le-a intreprins si s-a bucurat de sfaturile sale pretioase in abordarea actiunilor eroilor nostri preferati. Au nascocit impreuna cele mai haiose si pline de substanta cameo uri din lumea Hollywood ului. Si noi ne-am bucurat de fiecare data sa-l revedem presarand sare si piper peste o masa deja plina de arome eroice.

   Stan Lee isi face iesirea triumfala din viata noastra si intra astazi in legenda. A nascut si a intretinut o vapaie colosala, o lume in care totul este posibil, unde oricine poate deveni un supererou. Un curent putin popular in 1930 si devenit cultura mondiala cu implicatii in vietile tuturor visatorilor din lumea larga. A hranit milioane de minti cu fanteziile sale, a ridicat o stacheta la care scriitorii moderni de comic book urilor pot doar spera. Aici, printre muritori, si-a castigat locul in Hall of Fame. Sunt convins ca va inventa ceva si acolo unde e acum, ceva care sa-l faca la fel de iubit si in stratosfera. Carisma lui va dainui o vesnicie. Creatiile sale ii vor simti lipsa si il vor sarbatori in urmatoarele lor aventuri incredibile.

   Banuiesc ca si o singura persoana poate face diferenta. Asa-i placea sa creada. Pe mine m-a convins. Iti multumesc Stan Lee pentru minunatii fiori, uriasele emotii pe care mi le-ai oferit intre paginile fiecarei reviste citite pe nerasuflate.

Sa te odihnesti in pace!

Excelsior, Maestre!

____

Articol semnat Oli Strimbei

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Cafenea

Viata secreta a marilor scriitori: Lev Tolstoi

Publicat

pe

Lev Tolstoi - Viata secreta a marilor scriitori - Raftul cu idei

Lev Tolstoi: 9 septembrie 1828 – 20 noiembrie 1910
Nationalitate: rusa
Titluri reprezentative: Razboi si pace (1865), Anna Karenina (1875)

Singurul lucru de care ai nevoie in viata, ca si in arta, este sa spui adevarul.

   Pana sa experiementeze transformarea spirituala care avea sa apara pe la mijlocul vietii, Lev Tolstoi traia ca orice alt nobil rus, chiar daca in acelasi timp era cel care a dat omenirii doua dintre titlurile clasice cele mai de pret ale literaturii. In jurnalul lui gasim o descriere a activitatilor sale zilnice:

   „Am ucis oameni in razboi, am luptat in dueluri ca sa-i ucid pe altii, am pierdut la jocuri de carti, mi-am risipit averea facuta din sudoarea taranilor, i-am pedepsit cu cruzime pe acestia din urma, am trait in desfrau cu femei usoare si am amagit oameni. Am mintit, am jefuit, am comis adulter de toate felurile, am luat parte la betii, violenta, crima… Nu exista faradelege pe care sa nu o fi comis.”

   Pare, fara indoiala, o viata plina, bogata si incarcata de satisfactii, dar pentru Tolstoi a fost o greutate care-i strivea constiinta. A cautat sa faca ceva mai mult decat sa tortureze iobagi carora sa le violeze apoi nevestele vaduve. Dar i-a luat aproape jumatate din viata ca sa gaseasca ceea ce cauta.

   Nascut intr-o familie avuta (varul lui de-al patrulea a fost Alexandr Puskin, marele poet rus), Tolstoi nu a fost deloc un elev silitor, iar profesorii considerau ca „nu este nici in stare si nici nu are aplecare catre invatatura”. Isi petrecea timpul dedandu-se jocurilor de noroc si contractand diverse boli venerice, cu toate ca inca din tinerete ii dadea ghes dorinta de a scrie. Pe la douazeci si ceva de ani a publicat cateva dintre scrierile lui importante si si-a trecut in revista toate pacatele intr-un jurnal voluminos pe care il considera un fel de confesiune autobiografica aflata in desfasurare.

   Caietele au scos la iveala un om obsedat de moarte. Veteran al sangerosului asediu de la Sevastopol, din timpul razboiului din Crimeea, Tolstoi oferea descrieri amanuntite ale atrocitatilor de pe campul de lupta si ale executiilor. Era atat de obsedat de moarte, incat uneori il terceau toate transpiratiile, convins ca Doamna Moarte il urmareste, gata sa-l bata pe umar. Disparitia fratelui sau, Nicolai, in 1860, i-a reamintit de propria lui mortalitate. Desi abia trecuse de treizeci de ani, Tolstoi era convins ca era deja prea batran si prea urat ca sa se mai aseze la casa lui si sa se bucure de o viata normala de familie. A ramas uimit cand frumoasa Sofia Andreevna (Sonia) Behrs, fiica de doctor, a acceptat sa se marite cu el in 1862.

   A urmat apoi o perioada de liniste si stabilitate, in care Tolstoi a turnat treisprezece copii si a scris cele doua capodopere: Razboi si pace si Anna Karenina. Desi aceste doua romane l-au facut faimos si i-au crescut averea, l-au si adancit in credinta ca nu ducea o viata virtuoasa. In curand avea sa intre intr-o stare proasta, pe care problemele de sanatate nu au facut decat sa o accentueze. Tolstoi spunea despre sine ca are „muschi de otel si nervi de femeie lesinata”. Suferea de reumatism, enterita, dureri de dinti, lesinuri, malarie, flebita si febra tifoida. Pe langa toate, a mai suferit si cateva atacuri cerebrale fara urmari majore.

   Nu mai avem nici o indoiala ca omul era pregatit din plin pentru criza varstei mijlocii. Si rezultatul a fost o transformare spirituala radicala. Tolstoi a renuntat la sex, bautura, tutun si carne si a imbratisat „anarhismul crestin”. Era dedicat invataturilor lui Iisus, dar nu recunostea autoritatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Deloc surprinzator, si-a atras multi prieteni la biserica evanghelica. In 1901 a fost excomunicat. Cu toate acestea, si-a atras adepti printre iobagii pe care i-a eliberat si carora a inceput sa le doneze din vasta lui avere. Aceasta noua forma de altruism nu era deloc pe placul cucoanei.

   Si chiar asa, Tolstoi credea ca a identificat sursa tuturor bolilor sale pamantesti. „Boala mea este Sonia”, a spus candva, referindu-se la sotia sa. Desi a nascut si a crescut o mica turma de copii, si a copiat de mana Razboi si pace de sapte ori, s-a dovedit a fi destul de obositoare, Sonia s-a dovedit a fi destul de obositoare pentru piosul om din ce in ce mai preocupat de spiritualitate. O prezenta constanta a petrecerilor de la Moscova, Sonia s-a vazut indepartata din aceasta lume de apucaturile spritual-crestine ale sotului ei, pe care ea le considera o „boala”. Tot pelerinajul care se desfasura la casa lor de la tara nu facea deloc situatia mai usoara. De asemenea, Sonia era pe buna dreptate deranjata de hotararea lui Tolstoi de a renunta la drepturile de proprietate, inclusiv la drepturile de autor obtinute din vanzarea cartilor si la mostenire. Cand a inceput sa imprastie bani in stanga si-n dreapta, Sonia a pus piciorul in prag.

   Cireasa de pe tort a venit atunci cand un linge-blide, pe nume Certkov, l-a convins pe ramolitul Tolstoi sa-si treaca toata averea pe numele lui. Satula de situatie, Sonia a preluat fraiele. Il urmarea peste tot, spionandu-l prin binoclu. Cand el i-a sugerat ca ar fi bine sa puna capat casniciei, ea l-a amenintat ca se va sinucide. In final, Tolstoi a prins-o tragand cu ochiul in jurnalele lui – era prea de tot. A sters-o in toiul noptii, lasand in urma doar un bilet prin care ii multumea pentru cei patruzeci si opt de ani de casnicie. „Fac ceea ce multi oameni de varsta mea fac”, scria celebrul scriitor in varsta de optzeci si doi de ani. „Renunt la lume si aleg sa-mi petrec ultimele clipe singur si in liniste.”

   Din nefericire pentru Tolstoi, acele ultime zile si le-a petecut in ger intr-o statie de tren, unde a cedat, prada febrei si frisoanelor. Cuprins de delir, cu barba alba acoperita de gheata, a murit pe podeaua biroului sefului de gara pe 20 noiembrie 1910.

Fara coronita

   Tolstoi nu a castigat niciodata Premiul Nobel pentru Literatura. Desi considerat printre favoriti atunci cand a fost decernat pentru prima oara, in 1901, a fost surclasat de poetul francez prea putin cunoscut (si cu un nume ciudat) Sully Prudhomme. Tolstoi nu a primit nici o explicatie oficiala pentru alegerea juriului, dar probabil ca intregul lui comportament nu se plia pe tinuta culturala conservatoare a juriului. Unul dintre membri a spus despre el ca dovedeste „o ostilitate obtuza fata de toate formele de civilizatie”, orice o fi insemnand asta. Macar Tolstoi a avut o companie selecta: Henrik Ibsen si Émile Zola au fost ocoliti din aceleasi motive.

Cu cartile pe masa

   In noaptea nuntii, Tolstoi, in varsta de treizeci si patru de ani, si-a obligat mireasa, de doar optsprezece ani, sa citeasca insemnarile din jurnalul lui in care erau descrise escapadele lui amoroase cu alte femei, inclusiv cu servitoare. Se pare ca asta a fost ideea lui de deschidere si onestitate, dar dupa parerea Soniei a fost totusi „prea multa informatie”. A doua zi avea sa noteze in propriul ei jurnal despre dezgustul pe care l-a simtit de a fi fost expusa unor asemenea „mizerii”.

Pur si simplu spune niet

   Convertirea religioasa a lui Tolstoi nu a fost nicicum o hotarare luata doar pe jumatate. Motivat de gandul ca eliminarea carnii din alimentatie este cheia catre stapanirea dorintelor, scriitorul a devenit un vegetarian riguros, cu o dieta foarte saraca, alcatuita din fulgi de ovaz, paine si supa de legume. De asemenea, a renuntat la alcool si tutun si chiar a incercat sa-i convinga pe taranii de pe mosia lui sa-i urmeze calea. In textul „De ce se cherchelesc barbatii?” Tolstoi a descris ambele substante ca droguri pe care oamenii le folosesc pentru a-si anestezia constiinta incarcata. „Tulburarea si mai ales stupiditatea vietilor noastre”, proclama el, „isi gasesc sursa in principal in starea permanenta de intoxicare in care traiesc majoritatea oamenilor.”

Totul pana la petrecere

   Pentru cineva atat de spiritual, Tolstoi putea fi uneori de-a dreptul meschin. L-a lasat pe fratele lui, Dmitri, sa zaca pe patul de moarte, refuzand chiar sa se uite la el, pentru ca se indepartase de Dumnezeu pentru a duce o viata de dezmat. „Sincer vorbind, cred ca ceea ce m-a deranjat cel mai tare la moartea lui”, scria Tolstoi, „a fost faptul ca m-a impiedicat sa particip la o sarbatoare de la Curte la care fusesem invitat.”

————————

   Transcriere din volumul de exceptie Viata secreta a marilor scriitori, de Robert Schnakenberg, disponibil la editura Art. Pe langa aspectul foarte aranjat al textului, grafica care insoteste relatarile „piperate” din viata mai putin cunoscuta a marilor scriitori este perfect potrivita, intr-o maniera aproape caricaturala. O lectura amuzanta, insa plina de detalii foarte interesante si comice din viata de zi cu zi a scriitorilor pe care-i regasim in toate bibliotecile lumii.

   Viata secreta a marilor scriitori cuprinde informatii picante si amuzante despre William Shakespeare, Lord Byron, Honoré de Balzac, Edgar Allan Poe, Charles Dickens, surorile Brontë, Henry David Thoreau, Lev Tolstoi, Emily Dickinson, Mark Twain, Oscar Wilde, Franz Kafka, Virginia Woolf si inca multi, multi, multi alti scriitori universali!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Cafenea

Viata secreta a marilor scriitori: Henry David Thoreau

Publicat

pe

Thoreau viata secreta a marilor scriitori

Henry David Thoreau: 12 iulie 1817 – 6 mai 1862
Nationalitate: americana
Titluri reprezentative: O saptamana pe raurile Concord si Merrimack (1849), Nesupunerea civila (1849), Walden (1854)

Sunt un mistic, un trandescentalist, basca un filosof innascut.

   Cu mult timp inainte ca disidentii evrei din Uniunea Sovietica sa popularizeze acest termen, Henry David Thoreau avea sa devina primul refuznic1 al lumii. Intotdeauna refuza un lucru sau altul. Cu alte cuvinte:

   A refuzat sa plateasca o taxa de 5 dolari pentru a se elibera diploma de masterat a Facultatii de Litere de la Harvard. „Nu merita 5 dolari”, a bombanit. „Nu luati pielea de pe oaie!²„.

   Ajuns profesor la Concord Academy, a refuzat sa aplice pedepse corporale elevilor sai. Consiliul scolii l-a concediat pentru insubordonare, pretul platit fiind pierderea uneia dintre cele mai bune ocazii de a avea o cariera.

   In 1847 a devenit de asemenea celebru pentru refuzul de a-si plati impozitul in valoare de 1 dolar, ca forma de protest fata de implicarea Statelor Unite in Razboiul Mexican. Acest act de nesupunere l-a aruncat in inchisoare, de unde (dupa cum spune legenda) l-a dat afara pe protectorul lui, Ralph Waldo Emerson, care venise la puscarie pentru a-i plati cautiunea. „Henry, cum ai ajuns aici?” l-ar fi intrebat Emerson. „Waldo, tu cum de nu esti aici?” a fost raspunsul lui Thoreau. A doua zi dimineata, nu a mai fost nici Thoreau dupa gratii. O matusa i-a platit taxa si acesta si-a parasit celula, numai bine pentru o Sarbatoare a afinelor³.

   Thoreau si-a refuzat chiar si propriul nume, Botezat David Henry Thoreau, a insistat ca toata lumea sa-i spuna Henry David. Da, a fost cel mai incapatanat personaj din traditia literara a Statelor Unite.

   Un lucru insa nu i s-ar fi putut reprosa lui Thoreau: inconsecventa. S-a tinut de planul lui de viata, oricat de ciudat era, chiar si in excentricul Concord din Massachusetts-ul mijlocului de secol al XIX-lea. Printre placerile lui cele mai mari se numarau: trasul matei de coada, comunicarea cu natura, plimbarea cu barca pe rau si scrierile lungi, cu descrieri pline de digresiuni ale experientelor sale. Prietenii il vedeau ca pe un personaj bizar, dar cumva fermecator. Ralph Waldo Emerson practic l-a finantat toata viata lui de adult. Thoreau a fost garda de corp a sotiei lui Emerson si a copiilor acestuia, omul bun la toate si mascariciul de curte, facand expeditii cu copiii in padure, unde ii invata despre flora locala, fauna si cantecul pasarilor. Cand situatia financiara devenea disperata, se intorcea pur si simplu la munca in prospera fabrica de creioane a tatalui sau.

   Cartile lui Thoreau s-au vandut ingrozitor de prost de-a lungul vietii autorului, dar numele lui a devenit cunoscut dupa ce a murit de tuberculoza la 44 de ani. Poate cu exceptia lui Moby Dick de Herman Melville, Walden semnat de Thoreau este cea mai onorabila carte pe care in realitate n-a citit-o nimeni. Pe de alta parte, eseul Nesupunere civila a fost citit, ba chiar de oameni importanti. Gandhi, Tolstoi si Martin Luther King Jr., cu totii l-au citat ca sursa de inspiratie.

   Viata personala a lui Thoreau a avut suisuri si coborasuri. Nu s-a casatorit niciodata, desi s-a straduit din rasputeri sa-si gaseasca o nevasta. Fratele lui, pe care l-a iubit nespus, a murit de tetanos in 1841. In aprilie 1844, Thoreau impreuna cu un prieten au distrus din greseala mai bine de 120 de hectare din padurea care apartinea de Concord, cand focul lor de tabara s-a extins necontrolat. Sfaturile financiare ale lui Emerson l-au bagat pe Thoreau intr-o spirala a datoriilor din care i-a luat ani pana a reusit sa iasa, zdruncinand zdravan prietenia dintre cei doi. Dar chiar si asa, Thoreau si-a trait viata asa cum a vrut. A fost fericit ca nu a devenit „liderul inginerilor din America” cum isi dorea Emerson, preferand sa fie „capitan la o Sarbatoare a afinelor”. Si continua sa fie admirat pana in zilele noastre tocmai pentru aceasta incapatanare a lui de a ramane el insusi.

Henry cel urat

   Dupa cum spun sursele, Thoreau era un mare cuceritor. Dar puterea de atractie nu avea nimic de a face cu modul in care arata sau cu igiena personala. Craiul din Concord era fara doar si poate o aparitie dizgratioasa. Vecinul lui, Nathaniel Hawthorne, il descria ca fiind „urat ca dracu’, nasos, gura-casca, troglodit si cu apucaturi grosolane, desi curtenitoare, in armonie cu intreaga sa aparitie”. E adevarat ca Thoreau arareori isi facea baie sau se deranja sa-si aranjeze claia neingrijita de par, sau sa se schimbe de zdrentele de pe el. Era, de asemenea, binecunoscut pentru obiceiurile ingrozitoare de la masa. Oliver Wendell Holmes s-a plans adesea de obiceiul lui Thoreau de a manca doar cu mainile. Dar oamenii pareau dispusi sa treaca peste toate aceste apucaturi. „Uratenia lui e cumva una sincera si agreabila, si asta il prinde mult mai bine decat frumusetea”, isi incheia Hawthorne descrierea. Louisa May Alcott, care fusese indragostita de Thoreau, scria: „Dincolo de defecte, ochiul lui Dumnezeu a vazut trasaturile marete care aveau sa-i serveasca drept model pentru omul perfect.”

Henry David Thoreau Raftul cu ideiFiecare cu ciuperca lui

   Doar fiindca pentru acele vremuri Thoreau putea fi considerat un spirit liber, nu inseamna ca acesta nu era si putin puritan. Intr-o zi, in toamna lui 1856, in timp ce se plimba prin padure, a fost ingrozit sa descopere o ditamai ciuperca sub forma unui penis uman. „Poate fi impartita in trei parti: gland, corp si radacina – sau scrotul – pentru ca este reprezentarea fidela a unui falus”, scria in jurnalul lui. „Desi in multe privinte este atat de dezgustatoare, este totusi foarte sugestiva… Era o insulta pentru ochi, cat si pentru nas, palaria topindu-se foarte repede si contaminand totul in jur cu o mazga fetida, verzuie si semilichida. Intr-o ora sau doua planta imputise toata casa, incat nu mai putea fi suportata. Mi-a fost teama sa ma culc la mine in camera, acolo unde o tinusem, pana cand nu am aerisit bine. Mirosea a sobolan mort… Dumnezeule, la ce s-a gandit natura cand a creat asa ceva? Aproape ca s-a coborat la acelasi nivel cu cei care folosesc closetul…”

La reduceri

   Cand vine vorba de volum de vanzari, ei bine, sa zicem ca Thoreau nu era tocmai J.K. Rowling. Vazut in zilele noastre ca un clasic minor, marea lui realizare literara din 1849, O saptamana pe raurile Concord si Merrimack s-a vandut atat de prost incat copiii mergeau pana la el acasa ca sa-l vada pe „ciudatul… [care] a scris o carte din care nu s-a vandut vreodata un exemplar”. Asta e o exagerare, fireste, dar nu e departe de adevar. De fapt, editorul i-a scris lui Thoreau si l-a intrebat cum sa procedeze cu stivele de exemplare nevandute din biroul lui. Thoreau a luat un stoc de 706 exemplare, pe care le-a depozitat in pod, incercand sa le vanda oricui trecea pe la el in vizita. „Sunt posesorul unei biblioteci de aproape noua sute de volume”, i-a marturisit la un moment dat cuiva, „dintre care peste sapte sute sunt scrise de mine.”

La stafide inainte

   Daca va place painea cu stafide, ii puteti multumi lui Thoreau. El a inventat-o intr-o zi, cand se framanta aluatul pentru paine la Walden Pond. Se spune ca doamnele din Concord au fost uimite de marea lui inventie culinara.

Seful creioanelor

   Sa presari stafide in aluatul de paine a fost o joaca de copii in comparatie cu inventia lui Thoreau din domeniul pietei instrumentelor de scris. Creionaraia – daca ar exista un astfel de cuvant – era pentru Thoreau o mostenire genetica. Charles Dunbar, unchiul lui, a pus bazele afacerii de familie in 1821, dupa ce a dat peste un depozit de grafit in Bristol, New Hampshire. Tatal lui Thoreau, John, s-a alaturat in scurt timp afacerii si astfel au revolutionat fabricarea de creioane pentru care Societatea Agricola din Massachusetts avea sa-i ofere o diploma de merit. La o varsta destul de frageda, Henry David Thoreau promitea ca el isi va lasa amprenta in lumea fabricantilor de creioane. In 1838 va avea in sfarsit aceasta sansa. Dupa ce s-a dedicat in intregime afacerii cu creioane, curand avea sa dezvolte un model imbunatatit a carui calitate se ridica la standardele modelului fabricat in Germania. O noua moara de macinat grafitul a fost o alta inventie revolutionara a tanarului Thoreau. Daca s-ar fi deranjat sa patenteze aceste idei, ar fi avut sansa sa devina un om bogat.

   Celebritatea l-a facut sa se culce pe-o ureche, jurand sa nu mai faca un creion in viata lui. „Pentru ce-as mai face asta?” le-a spus prietenilor. „Doar n-am sa fac acelasi lucru de doua ori.” Dar, precum cantecul unei sirene, piata creioanelor l-a ispitit din nou; coplesit de datorii, in 1843 a revenit in fabrica plin de forte proaspete. S-a lasat complet absorbit de munca lui, marturisindu-i chiar lui Ralph Waldo Emerson ca visase o noapte intreaga numai masini de facut creioane. Iar roadele muncii nu au intarziat sa apara, pentru ca Thoreau avea sa dezvolte ceea ce compania promova ca fiind „un creion cu totul deosebit, conceput special pentru artisti si cunoscatori”; era mai dur, mai intunecat si mai rezistent decat celelalte creioane aflate pe piata la vremea respectiva. In scurt timp, profesorii de desen insistau ca studentii sa foloseasca numai creioanele fabricate de Thoreau. Numai competitia aflata in dezvoltare, provocata in parte de inovatiile lui Thoreau, a impiedicat afacerea familiei sa domine industria de creioane din America.

Henry David cel Rosu?

   In 1954, cand Panica Rosie4 era in apogeu, blândul singuratic din Concord a devenit, desi pare greu de crezut, o victima a isteriei anticomuniste. Serviciile secrete americane au ordonat ca toate exemplarele din Walden sa fie scoase din bibliotecile ambasadelor americane din intreaga lume. Se spunea despre carte ca ar fi „profund socialista”.

Bâzdâganie

   Thoreau se considera intai de toate un naturalist, asa ca probabil ar fi cat se poate de incantat sa afle ca exista o insecta care ii poarta numele. Entomologul A.A. Girault a denumit o specie de viespe Thoreauia, in onoarea lui.

 

————————

Joc de cuvinte. „Refuznic” are dublu sens: 1. Cetatean sovietic, cu precadere evreu, careia i s-a refuzat dreptul de a emigra din Uniunea Sovietica; 2. Persoana care refuza sa se supuna anumitor legi sau ordine, in special ca actiune de protest.
Aluzie la traditia de a confectiona diplomele din piele subtire de oaie;
Thoreau aminteste acest episod in Civil Disobedience si in Walden, invocand in ambele ocazii afinele. Intr-un elogiu adus lui Thoreau dupa moarte, Emerson avea sa scrie: „he was the captain of a huckleberry-party”;
4 Sintagma „Panica Rosie” denumeste doua perioade dinstincte din istoria Statelor Unite, caracterizate de un anticomunism puternic: prima perioada cuprinsa intre 1917 – 1920 si cea de-a doua de la sfarsitul anilor ’50 pana in anii ’60.

   Transcriere din volumul de exceptie Viata secreta a marilor scriitori, de Robert Schnakenberg, disponibil la editura Art. Pe langa aspectul foarte aranjat al textului, grafica care insoteste relatarile „piperate” din viata mai putin cunoscuta a marilor scriitori este perfect potrivita, intr-o maniera aproape caricaturala. O lectura amuzanta, insa plina de detalii foarte interesante si comice din viata de zi cu zi a scriitorilor pe care-i regasim in toate bibliotecile lumii.

   Viata secreta a marilor scriitori cuprinde informatii picante si amuzante despre William Shakespeare, Lord Byron, Honoré de Balzac, Edgar Allan Poe, Charles Dickens, surorile Brontë, Henry David Thoreau, Lev Tolstoi, Emily Dickinson, Mark Twain, Oscar Wilde, Franz Kafka, Virginia Woolf si inca multi, multi, multi alti scriitori universali!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

decembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X