);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Colonelul si pasarile – perspectiva actorului

Publicat

pe

Colonelul si pasarile - cronica de teatru

   Daca in urma cu o saptamana impartaseam emotiile si parerile mele in calitate de spectator, a venit randul sa impartatsesc emotiile si trairile in calitate de actor alea aceluiasi spectacol creat de Teatrul Coquette, Colonelul si pasarile. (viata mi-a oferit un cadou: sansa sa ma alatur echipei acestui proiect, de care fusesem incantata, cum se poate citi aici)

Colonelul si pasarile - cronica de teatru

Colonelul si pasarile – Teatrul Coquette – Ruxandra Balasu, Cristian Dumitru, Iulia Carnaru
Foto credit: Marcel State (www.fotografy.ro)

   În spatele paravanului simt nevoia să mă mişc pe măsura ce tot repet textul, imi frec mâinile şi ma uit obsesiv la ceas. Imi trec o mie de ganduri prin minte cu viteza luminii. Simturile mi se acutizeaza si simt cum adrenalina isi face simtita prezenta.

   Mai sunt doar 15 minute.

   Începem stagiunea, iar primul spectacol se joacă in Grădina TVR, minunat si feeric spatiu, atmosferă de sfarşit de vară, noapte instelata.

   Îmi întind repetitiv halatul de medic, repet textul, îmi spun înca o dată, să vorbesc tare, clar, să ma conectez cu publicul. Simt cum totul se amplifică, timpul se dilată, palmele imi transpiră. Ultima dată am jucat la sfârşitul lui iunie, tot Colonelul si păsările, la teatru atunci, cu sala si cu inimile pline.

   Am repetat, am repetat mult, ne dorim să iasă bine, iubim spectacolul ăsta, dar nu se compară repetiţiile cu spectacolul in sine.

   Primesc veşti că mai aşteptăm. Oricum e semnul că intrăm in linie dreaptă. Trag cu ochiul in public, sunt multe locuri ocupate, trag cu ochiul in scenă, fetele au început jocurile lor: Ruxi alearga, Celina calculeaza cu creta pe podea, Cristi sta cuminte (paradoxal pentru el), intins.

   Cu Alexandra ma vad in spate, intra mai tarziu, ne sustinem din priviri in timp ce fiecare isi aduna ganduri, face exercitii de respiratie sau de stretching pentru incalzire si detensionare.

   Se lasă liniştea aia adâncă, densă. Se aprinde reflectorul meu. Trag aer in piept, spun “Doamne ajuta!” şi intru!

   “Se spune că nu există doctori normali în psihiatrie…”

   Termin introducerea, monolog la public, imi simt venele de pe tâmple pulsand in timp ce ma îmbrac să intru în scenă, acum pornim nebunia cu totii.

Colonelul si pasarile - cronica de teatru

Colonelul si pasarile – Teatrul Coquette – Alexandra Nita, Ruxandra Balasu, Cristian Dumitru, Iulia Carnaru, Celina Nitu
Credit foto: Marcel State (www.fotografy.ro)

   E bine, publicul reacţionează, noi jucăm cu adevăr si chef, cu forţă şi cu bucurie, ne simţim între noi, ne emoţionăm, ne surpindem unii pe alţii cu intensitatea reacţiilor, fără a le plusa, a le exagera. Ne privim ochi în ochi şi ne bazăm unii pe alţii. Ne bucurăm de momente, de adevăr, de a fi pe scenă trăind duioasa si curajoasa poveste, de a fi vulnerabili. Ne protejăm, avem încredere unii în alţii şi in spectatori. Suntem toţi o echipă: actorii, Ingrid- regizoarea si Daniel- scenograful.

   Ne întâlnim in culise între scene, ne îmbrăţişăm, ne susţinem, ne ajutăm la schimbările de costume, ne zâmbim prin întuneric şi în noi nu creste oboseala, ci simţim cum creşte energia, cum vrem să dăruim, mai mult, cu mai multă forta.

   Publicul simte. Intotdeauna simte. Îţi iartă slăbiciunile, te susţine, când eşti sincer şi cu tot sufletul, simte, primeşte şi dăruieşte înapoi. Paradoxul este că simţi asemeni unui copil, primeşti instant bine şi totul te face să fii mai bun, să-ţi depăşesti slăbiciunile. Oamenii simt mereu si greseala si atitudinea ta. Te surprinde şi pe tine si nu poţi decât să fii recunoscător pentru căldura primită şi efectul magic asupra ta, a muncii tale care se revarsă asupra lor, asupra spectatorilor cu care te-ai conectat.

   Nu îţi e teamă să simţi fiecare nuanţă a piesei, a personajului, mergi cu el si cu tine merg şi oamenii, simt cu tine frica personajului, nehotărârea, decizia, curajul, durerea, demnitatea… suntem toţi în aceeaşi poveste.

Colonelul si pasarile - perspectiva actorului

Magia teatrului.

   Aplauzele de sfârşit, privirile directe in ochi, zâmbetele si lacrimile încununeaza tot ce ai simţit, tot ce ai dăruit.

   În minte îmi răsună doar gandul: ce vis minunat trăiesc acum, teatrul este magic. Se merită fiecare repetiţie, fiecare luptă cu emoţia si cu frica.

Simt sens.

Sensul de a fi, de a juca, de a comunica, de a iubi oamenii.

Colonelul si pasarile. Cronica de teatru

Colonelul si pasarile – Teatrul Coquette – Credit foto: Marcel State (www.fotografy.ro)

Pe frumosii actori ai teatrului Coquette ii puteti gasi pe Calea Calarasi nr 94. Iar de veti dori sa va imprieteniti cu ei pe Facebook, ii gasiti aici: https://www.facebook.com/teatrulcoquette

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X