Clasic e fantastic – Copilaria marilor muzicieni. Teatru si muzica pentru copii si parinti

0
137
clasic e fantastic - copilaria marilor compozitori ai lumii - spectacole pentru copii

   Clasic e fantastic – Copilaria marilor muzicieni sunt spectacole de teatru si muzica ce se adreseaza copiilor între 3 si 10 ani. Povestea spune ca doi soricei, Sica si Rica, au trait, pe rand, în vioara lui Antonio Vivaldi, în orga lui Johann Sebastian Bach, în biblioteca lui Wolfgang Amadeus Mozart, în clavecinul lui Ludwig van Beethoven, în pianul lui Frédérik Chopin, în camaruta lui Richard Wagner, în gradina din fata casei lui George Enescu… Astazi, batranul Sol povesteste ce lucruri minunate a aflat de la stra-stra-stranepotii lui despre copilariile acestor mari compozitori, despre bucuriile si tristetile lor, despre munca obositoare de zi cu zi în fata instrumentului începand chiar de la varste foarte mici, despre calatoriile lungi si obositoare ale celor considerati copii minune, pe care întreaga Europa dorea sa îi vada si sa îi asculte si mai ales despre felul în care toti au învatat sa scrie muzica si sa se bucure de ea.

   Pe lânga cele opt Copilarii ce se afla déjà în repertoriu, pentru 2017, la comanda Institutului Maghiar de Cultura din Bucuresti, s-a prezentat si premiera Despre un print cioplit în lemn. Copilaria lui Bela Bartok si se consolideaza, astfel, noua serie de spectacole intitulate generic Povesti, care a început anul trecut cu Rossini si Povestea lui Wilhelm Tell si va continua, pana la finele anului, cu premiera Johann Strauss si povestea Dumnarii albastre (sponsorizare E&Y).

Copilaria lui Vivaldi

   Dornici sa calatoreasca si ei, Sica si Rica au intrat pe ascuns într-o valiza si… au ajuns în Italia, la Venetia. Situat în nord-estul Italiei, unul dintre cele mai frumoase orase din lume asezat pe 118 insulite legate prin canale si poduri, Venetia este construita practic pe apa, palatele ei minunate se sprijina pe piloni de lemn iar transportul de oameni si marfuri se desfasoara tot pe apa. Apa, multa apa – imaginea aceasta îi sperie pe cei doi soricei calatori. Teama lor însa dispare ca prin farmec atunci cand descopera ca au ajuns într-o casa plina de muzica si îl cunosc pe micutul Antonio Vivaldi, un baietel simpatic, cu parul rosu, un  violonist minunat si un compozitor plin de idei, care îi atrage imediat în jocul lui „de-a muzica” explicandu-le cum sunetele pot vorbi, pot povesti si pot descrie frumusetile celor patru anotimpuri, Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Pisica Lola se alatura si ea grupului vesel care se amuza copios imitand cucul si cainii de vanatoare, dansand în ritmuri vesele taranesti la stransul recoltei, patinand pe gheata sau motaind lenes în caldura torida a zilelor de vara, racorita uneori de prospetimea unei furtuni cu tunete si fulgere.

*

Copilaria lui Bach

   Johann Sebastian Bach a fost cel de al 8-lea copil al lui Johann Ambrosius si al sotiei lui, Elisabeth. El s-a nascut în anul 1785 în oraselul german Eisenach si, din clipa în care a deschis ochii, a fost în permanent in contact cu muzica. De noua generatii, familia Bach se lauda numai cu muzicieni de exceptie. Tatal lui era un foarte pretuit muzician si profesor, renumit pentru seriozitatea si severitatea lui. Crescuse si formase multi muzicieni buni.  Copiii lui respirau muzica asa cum respirau aerul. Sebastian se pare ca nici nu a avut nevoie de lectii de muzica, a învatat singur, s-a dezvoltat singur uimindu-i pe toti cu talentul lui. A învatat întai sa cante la vioara si la viola. Apoi, a descoperit orga! Dragostea copilului pentru acest instrument era pe zi ce trecea, tot mai mare. Cate se puteau face cu orga… daca trageai registrul potrivi suna ca un ciripit de pasarele sau ca un flaut, sau ca o voce umana, sau ca o trompeta, ca un oboi, ca un fagot… Baiatul de 8 ani era fascinat. Îsi va gasi în muzica alinarea atunci cand, la 9 ani, ramane orfan de mama. Deseori statea de vorba cu bunii lui prieteni, Sica, Rica si cu Lola povestindu-le cate lucruri fantastice se pot face cu sunetele si cat de minunata poate deveni viata atunci cand ti-o dedici muzicii.

*

Copilaria lui Mozart

   Povestea începe cu câteva sute de ani în urma, prin anul o mie saptesute si ceva, într-o lume plina de regi si cavaleri, de trasuri si castele, în casa unor muzicieni din Viena, capitala Austriei, o locuinta plina cu obiecte ciudate care se dovedesc a fi… instrumente muzicale. Casa apartine familiei Mozart. Tatal, Leopold Mozart era compozitor dar mai ales un vestit profesor de vioara care a scris si publicat prima metoda prin care copiii puteau învata sa cante la acest minunat instrument. Sica, Rica si Lola sunt martori la nazdravaniile micutului Wolfgang Amadeus – cel iubit de Dumnezeu!- , un copil minune, violonist, pianist, compozitor care la cinci ani, înainte sa stie sa scrie litere stia sa scrie note. Toata copilaria si-a petrecut-o calatorind împreuna cu tatal si cu sora lui prin întreaga Europa sustinand concerte pentru capetele încoronate dornice sa asculte si sa cunoasca acest mic geniu. Soriceii l-au însotit pe micul Mozart în cateva dintre aceste calatorii si povestesc lucruri interesante, uneori amuzante, alteori triste despre cum a trait si a crescut cel care, peste ani, va deveni unul dintre cei mai fantastic compozitori ai tuturor timpurilor.

*

Copilaria lui Beethoven

   Ludwig van Beethoven a fost si el considerat copil minune asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Sub atente si neanduratoarea supraveghere a tatalui sau, Ludwig era obligat sa exerseze ore întregi la pian chinuitoare exercitii de degete. Dar, de cate ori putrea, copilul prefera sa încerce sa redea prin sunete, prin improvizatii inspirate, sentimentele omenesti, bucuria, pasiunea, tristetea, deznadejdea… folosind din ce în ce mai multe note, armonii tot mai bogate si nuante cat mai diverse de la piano (foarte încet) la fortissimo (foarte tare). În casa Beethoven pianul se auzea zi si noaptre spre disperarea soriceilor care nu reusesc sa mai doarma nicio clipa. Greu de facut liniste într-o casa de muzicieni în care copiii, tatal si mai înainte bunicul au trait din muzica! Lola nu pare sa sufere prea mult caci, se stie, pisicilor le place întunericul, ele vad noaptea la fel de bine ca si ziua.

   Ludwig van Beethoven avea 10 ani cand i s-a publicat prima compozitie: o Tema cu vartiatiuni. Asa a început drumul care a dus mereu în sus pana la celebra Simfonie nr. 9 al carei final, Oda bucuriei, este astazi imnul Uniunii Europene. Sica, Rica si Lola au ramas multi ani alaturi de compozitor, l-au însotit în calatoriile lui prin Europa, au învatat lucruri minunate despre muzica si povestesc, povestesc, povestesc…

*

Copilaria lui Chopin (sponsor Institutul Polonez)

   Tatal lui Frédéric Chopin era francez, mama poloneza, amandoi mari amatori de muzica.  Cand copilul are abia o luna, familia se muta la Warsovia si deschide un pension de baieti solicitat de cele mai bune familii din oras. Muzica era o parte importanta a unei educatii alese. In fiecare casa era cel putin un pian si cineva care sa canta la el, “uneori chiar excelent” dupa cum remarcau ziarele vremii. Pani Justina, mama lui Frédéric canta destul de bine la pian. Dadea lectii de muzica si în pension era angajat si un profesor de dans. Justina acompania micii dansatori care interpretau cele mai populare dansuri ale vremii – valsul, mazurca, poloneza. Micutul Frédéric era mereu sub pian si nu numai ca asculta cu încantare, dar curand a încercat sa si scrie pagini muzicale asemanatoare celora pe care le auzea. Prima mazurca a scris-o în 1817, cand avea doar 7 ani, la doar un an dupa ce începuse si el sa ia lectii de pian. Urmeaza alte mazurci, polci, valsuri… Pe aceste melodii Sica, Rica si Lola învata si ei cu mare bucurie sa danseze. Copilul era talentat si la scris. La 6 ani alcatuia mici poezii pe care le nota pe mansetele ziarelor sau pe hartia de impachetat sandwisuri. Frédéric Chopin este considerat astazi cel mai mare muzician polonez si unul dintre cei mai apreciati compozitori în întreaga lume. Marea sa iubire a fost pianul, instrumentul pentru care a scris toate minunatele sale pagini muzicale.

*

Copilaria lui Enescu (sponsor Dacia)

Foto pe www.clasicefantastic.ro

   Dupa Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven si Chopin, a venit rândul celui mai mare compozitor român, George Enescu, sa fie subiectul povestilor amuzante si mai ales… muzicale, spuse cu atâta talent, dezinvoltura si farmec de cei doi soricei, Sica si Rica, pisica Lola si batranul sobolan Sol care, de trei ani, au devenit cei mai buni prieteni ai copiilor (bunicilor si parintilor!) dornici sa paseasa în minunata lume a muzicii clasice. Pornind dintr-un mic sat din Moldova, Liveni, George Enescu a ajuns unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului XX, violonist, pianist, compozitor si profesor aplaudat si respectat. Sica, Rica si Lola i-au fost mereu alaturi si pot acum povesti cum a ajuns baietelul din Liveni unul dintre cei mai mari muzicieni al lumii.

Rossini si povestea lui Wilhelm Tell

https://www.youtube.com/watch?v=5z8hABnMDbI

   Gioachino Rossini (1792 – 1868) este cunoscut si foarte îndragit de publicul spectacolului liric, mai ales pentru operele sale comice: Barbierul din Sevilia, Scara de matase, Italianca în Alger, Calatorie la Reims… Si totusi, subiectul ultimei sale lucrari (1829) este serios, profund si bogat în semnificatii, povestea lui Wilhelm Tell.

   Viitorul compozitor s-a nascut în oraselul italian Pesaro, la 29 februarie 1792. Copilului iubeste bâlciurile din tîrgurile aglomerate si pestrite, cu mascarici, cu teatrele de marionete, jocurile de papusi, care prezinta scurte scenete acompaniate de muzica… Aici urmareste pentru prima oara povestea lui Wilhelm Tell. Faptele s-au petrecut în regiunea Lacului celor patru cantoane, din Elvetia, în secolul XIII. În numele Imperiului Habsburgic, soldatii austrieci cotropisera tara locuita de oameni liberi si mândri. Noul Guvernator, Gessler este un om rau, crud si orgolios. Ca sa îsi arate puterea de cuceritor, el îi umileste pe elvetieni obligându-i sa se plece, chiar sa îngenuncheze în fata unei… palarii, atrârnata în vârful unei sulite care, spunea el, reprezinta puterea împaratului de la Viena. Cel care nu se supunea era condamnat la moarte.

   Legenda povesteste despre Wilhelm Tell, un om al muntelui, puternic  si neînfricat. El ajunge sa treaca, împreuna cu fiul lui prin locul în care palaria atârna batjocoritor si, desigur, refuza sa îngenuncheze. Guvernatorul îl supune la o încercare groaznica: aseaza un mar pe capul fiului si cere tatalui, vestit pentru felul în care mânuia arcul, sa traga o sageata si sa doboare marul. Si asta de la o distanta de 80 de pasi! O singura ezitare, cea mai mica nesiguranta si… tatal îsi ucide copilul. Tell reuseste dar e condamnat totusi la închisoare. Scapa, îl omoara pe Gessler cu o sageata bine tintita si astfel, lupta care va duce la eliberarea elvetienilor de sub stapânirea austriaca începe.

   Pas cu pas, cariera lui Gioachino Rossini se împlineste spectaculos pentru a se încheia cu aceasta opera în patru acte mari, Wilhelm Tell, inspirata de imaginea eroului elvetian, simbol al luptei pentru libertate. Este ultimul titlu pe lista marelui compozitor italian.

   Trupa Clasic e fantastic s-a apropiat cu mare bucurie si de acest compozitor si opera sa. Micutul Gioachino, împreuna cu pisicuta Lola, cu soriceii Rica si Sica, dar si cu ajutorul varului Giorgio, venit special de la Scala din Milano, îi vor încânta pe micii spectatori cu întâmplari amuzante la care vor fi invitati sa ia parte si cu mult muzica plina de melodie, ritm si armonie. Varul Giorgio se va lansa în arii de virtuozitate iar pisica Lola va lua lectii si va încerca si ea sa cânte sub directa îndrumare a compozitorului. Povestea lui Rossini si a lui Wilhelm Tell va crea, pentru o ora, iluzia unei Italii de la început de secol XIX, în care negustori, nobili, ofiteri, tarani, precupete sau domnisoare de pension fredonau, la unison, muzica talentatului Gioachino Rossini.

Despre un print cioplit in lemn. Copilaria lui Bela Bartok

   Compozitorul Bela Bartok s-a nascut în anul 1881 în oraselul Sânnicolaul mare, pe atunci parte a Imperiului austriac si regatului maghiar (Austro-Ungaria). Era un copil vesel, talentat, îndragostit de muzica, în general si de muzica populara în special.

   Renumele soriceilor Sica si Rica, cei care au trait pe rând alaturi de cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor, pe când acestia erau copii – in vioara lui Vivaldi, în orga lui Bach, în biblioteca lui Mozart, sub pianul lui Chopin, în curtea casei taranesti a familiei Enescu… – a ajuns pâna la urechile copilului Bartok care, vrând sa îi cunoasca pe cei doi, i-a invitat sa îi faca o vizita. Sica si Rica, apoi si pisica Lola, ajung într-un spatiu cultural nou, strain, pe care încearca sa-l cunoasca si sa si-l apropie. Învata câteva cuvinte în limba maghiara, joaca jocuri de copii cu Bela si cu prietenul acestuia, macedoneanul Ioska, asculta cu interes povesti despre culegeri de folclor cu ajutorul unui instrument-minune, pe nume fonograf si au ocazia sa cânte chiar la instrumente populare pana atunci necunoscute ca drâmba sau tulnicul. Bela le vorbeste si despre felul în care scrie el muzica inspirata de cea mai pura sursa – folclorul taranesc, cel maghiar, în special dar si cântecele cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, croatilor, românilor… Pianista Raluca si violonista Monica interpreteaza fragmente din cilul de piese pentru pian Pentru copii si cele Cinci dansuri românesti.

   Toti se simt minunat împreuna, dar vizita trebuie totusi sa se apropie de sfârsit. Înainte de a se reîntoarce la Bucuresti, Sica, Rica si Lola îl ajuta pe Bela sa prezinte, în fata copiilor din sala de spectacol, Povestea printului cioplit în lemn, un balet inspirat de un basm în care se vorbeste depre un print îndragostit de o printesa si pe care un spirit rau încearca sa îl împiedice sa se apropie de aleasa inimii lui. Dar, asa cum se întâmpla de cele mai multe ori, totul se termina cu bine. La final, compozitorul maghiar Bela Bartok si artistii lui – Sica, Rica, Lola, Ioska, Povestitorul, Raluca si Monica – asteapta aplauzele entuziaste ale publicului.

   În fiecare an, în luna iunie, o Copilarie este mutata pe scena Salii mari a Ateneului Roman si suportul electronic este înlocuit cu muzica în interpretari de referinta.

Discutii pe Facebook
Litera.ro

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.