Civilizatia analfabetismului, de Mihai Nadin

1
368
Civilizatia analfabetismului, de Mihai Nadin

Civilizatia analfabetismului, de Mihai Nadin

   Civilizatia analfabetismului mi s-a parut, inca de cand am aflat despre lansarea ei la editura Spandugino, o carte… intimidanta. Pornind de la titlu, subiect, miza, si coroborand cu CV-ul mai mult decat impresionant al autorului, Mihai Nadin.

   Acum, la final, pot spune ca este cu siguranta una dintre cele mai instructive, documentate si complexe carti pe care le-am citit in ultimul timp. Si cu un subiect cat se poate de actual, desi, veti rade probabil, scrierea ei a inceput in anii ’80, iar in editie americana a aparut deja din 1997. A fost nevoie de multi ani, dar iata ca Civilizatia analfabetismului a ajuns, din fericire, sa primeasca si binemeritata traducere in limba si in tara de origine a autorului.

   Lectura unei carti despre conditia umana nu poate fi, din start, lipsita de provocari. De numeroase momente si motive de reflectie si de analiza. Ce aflam din aceasta carte? Cine am fost, cine suntem, si, poate, si cine vom deveni, ca rasa umana. Pentru ca, urmarind si explicand transformarile suferite de limbaj, autorul ne poarta de-a lungul istoriei, ne arata cum se leaga (si dezleaga) notiuni cum ar fi cele de limbaj (scris), societate, familie, piata, cultura, religie, filozofie si cam tot ce este pe lumea asta. Totul s-a dezvoltat si s-a schimbat impreuna cu si in functie de evolutia limbajului.

   Evolutia cunoasterii si gradul de acces la ea, cantitatea informatiei si transformarea (si imbunatatirea) mijloacelor prin care omul o poate folosi au determinat stadii de evolutie umana, de la pre-alfabetizare, trecand prin perioada alfabetizarii de masa si ajungand in prezent la ceea ce autorul numeste “civilizatia analfabetismului”, civilizatia multiplelor “limbaje de comunicare”: vizuale (fotografie, film, televiziune, jocuri video), limbaje tehnice specializate, limbajele de programare a “masinilor”.

   Aceasta schimbare este de natura pragmatica, determinata de nevoia permanenta de eficientizare a activitatilor (profesionale) si a vietii in ansamblul ei. Oamenii nu mai au neaparat nevoie de scris si citit la un nivel inalt si intr-o masura atat de mare ca inainte, pentru a-si putea trai viata. Asistam la un proces de fragmentare, de disociere – “toti suntem analfabeti, numai ca altfel”.

   Nu le putem sti pe toate, nu putem avea competente in domenii multiple. Limbajul (sau limbajele) pe care le folosim sunt strans legate de nevoile noastre si sarcinile pe care le avem de indeplinit zi de zi, intre ele existand o relatie de dubla cauzalitate. In epoca vitezei, a progresului tehnologic accelerat, a boom-ului informatiei si a nevoii crescute de eficienta, cuvantul (scris) nu mai reprezinta principala unealta de comunicare, cedand cel putin partial locul unor media de diferite feluri, in principal vizuale, si limbajelor tehnice – de programare si operare a masinilor, printre care un rol deloc neglijabil il au computerele.

   Iar cum limbajul este strans legat de procesele cognitive si utilizarea lui este conectata la toate aspectele vietii, schimbarile care intervin in alegerea si utilizarea primului, genereaza schimbari si la nivelul celor din urma (si vice-versa). In stadiul actual, avem nevoie de limbaje din ce in ce mai rapide si mai specializate, derivate la baza din diviziunea muncii si “adancite” pe masura cresterii complexitatii determinate de evolutia stiintei si tehnicii.

    Cea mai mare provocare in acest context devine adecvarea procesului de educare la aceasta noua realitate, pentru ca “alfabetizarea traditionala” nu mai poate tine pasul cu cerintele pragmatice ale societatii actuale, atat din punct de vere al continutului, cat si al metodelor de predare ancorate in cuvantul scris.

    Se ajunge astfel la intrebari legate de necesitatea reala a predarii anumitor discipline care vor avea un impact minim (sau inexistent) asupra vietii/ activitatii copilului devenit adult. Si de modul in care sunt predate aceste informatii. La nevoia de a regandi un proces educativ care uniformizeaza si standardizeaza, in loc sa identifice si sa sprijine atat nevoile viitoarei piete de munca, cat si talentele si aptitudinile individuale. Autorul opune in acest sens scoala “sablon” scolii “filtru”, traseele educationale standardizate celor alternative/ multiple.

   Finalul ramane deschis:

Civilizatia analfabetismului, adica a multor alfabetizari corespunzand diversificarii activitatilor omului, cu toate pericolele si inegalitatile cu care se confrunta, este abia la inceput.

____________________________________________________________

Multumiri pentru lectura Editurii Spandugino. Cartea poate fi comandata aici

books-express.ro

1 COMMENT

LEAVE A REPLY