Cimitirul, de Telespan – recenzie de carte

0
1099
Cimitirul - Adrian telespan

   Daca pana acum am crezut ca Henry Miller si Philip Roth au un limbaj obscen, ei bine, inca nu citisem Cimitirul.

   Insa lui Telespan nu-i pasa de sensibilitatile cititorilor, declarand clar de la inceput ca scrierea lui nu-i pentru pudibonzi sau academici.

   Ce-i drept, chiar daca nu explodezi de sensibilitate, primele fraze si pagini iti cam zgaraie retina. Apoi te obisnuiesti…Pentru ca tot romanul isi mentine constanta limbajului obscen.

   Am reusit sa trec peste acest aspect, din curiozitate. Curiozitatea de a vedea cat de nesecat este izvorul exprimarii fara cenzura si curiozitatea de a afla ce ne transmite autorul.

Cimitirul - Adrian telespan   Si-acum, dupa atata tevatura despre vocabular, ca sa nu credeti ca m-am blocat in el, sa trec la continut. Daca titlul cartii va poate sugera o metafora sau vreo subtilitate, ei bine, nu e asa ceva. In Cimitirul lui Telespan se vorbeste fix despre un cimitir. Si se povesteste foarte bine!  O poveste (ce pare) autobiografica, desfasurata intr-un cadru social cam ostil.

   Adrian – un român relocat in Londra – se angajeaza “la negru”, la un cimitir (asta chiar se asorteaza!). Aproape de locuinta, ii este convenabil, mai ales ca nici munca nu-i tocmai de sisif, nici banii de refuzat. Adrian este gay si aflam de la el o sumedenie de amanunte (unele prea picante) despre lumea homosexualilor: trairile, conflictele, avantajele, dezavantajele, emotiile si tensiunile ce apar atat in comunitatea gay, cat si in raport cu restul lumii. Nu-s putine, nici usoare.

   Intamplarile prin care trece Adrian in cele cateva luni de trai in cimitir (suna cam lugubru) sunt  ciudate. Unele hilare, altele dramatice, dar toate descrise cu mult umor – si el e cam negru.  Putinii oameni pe care-i cunoaste in cadrul “serviciului” ii accepta homosexualitatea, dar nu se pot abtine sa n-o comenteze in orice situatie ivita. Comentarii bonome, hazlii, amicale.

   Relatiile sentimentale ale personajului nu difera prea mult de relatiile oricarui hetero: una stabila dar nu prea infocata, cateva aventuri, o indragosteala cu suferinta – nimic nou. Si minoritatile au suflet.

   Mi-a placut. Un roman atipic, aparent frivol, in esenta purtator de mesaje, chiar daca vocabularul autorului nu-i tocmai “ortodox”. Mult umor si cateva ciudatenii…

   Despre Adrian Telespan, vorbeste foarte concret editura cartii sale:

   Scriitorul Adrian Telespan s-a nascut prematur, in 1979, la Dragasani, Valcea, intr-o familie aparent normala. Aspectul lui la nastere i-a facut pe parinti sa planga. Cantarea aproximativ 1,7 kilograme, jumatate din aceasta cantitate fiind doar capul. Medicii i-au dat maxim 48 de ore de viata. La patru ani a facut meningita. A urmat o perioada destul de neclara, iar in 1999 a absolvit Liceul Teoretic din localitatea natala. Apoi a studiat un an Drept, patru jurnalism si doi actorie. Intre 2000 ?i 2012 a lucrat ca producator executiv la vreo patru televiziuni nationale celebre, dupa care a emigrat in UK.

Cimitirul - Telespan
scriitorul Adrian Telespan | sursa foto: www.hergbenet.ro

   Romanul Cimitirul l-a scris pentru ca a avut timp. In rest nu s-a remarcat cu nimic, in afara de faptul ca 98% dintre cunoscutii lui il simpatizeaza. Ca orice om care se respecta, isi doreste bunastare si liniste psihica. Ii place sa manance bine. Herg Benet Publishers.

   Am citit cateva pareri despre aceasta carte si am remarcat un aspect amuzant, insa demn de analiza unui psiholog: cei mai infocati critici ai lui Telespan sunt barbatii (hetero?). Oare de ce?!

Discutii pe Facebook
Litera.ro

LEAVE A REPLY

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.