);
COnecteaza-te cu noi

Psihologie

Ce este psihoterapia – Specific, definitii, orientari

Publicat

pe

psihoterapia

   Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la granita dintre medicina si psihologie. Este o modalitate de tratament cuprinzator, deliberat si planificat, prin mijloace si metodologii stiintifice, avand un cadru clinic si teoretic.

  Psihoterapia este centrata pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburari mintale sau stari de suferinta psihosociale si/sau psihosomatice si comportamente disfunctionale. [definitia data psihoterapiei de catre FRP- Federatia Romana de Psihoterapie]

   Asadar, psihoterapia este o relatie interpersonala intentionata utilizata de un psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la problemele sale de viata.

   Psihoterapia poate fi efectuata prin diferite tehnici si metodologii, in functie de scolile si orientarile in psihologie, astfel:

  • psihanaliza (la randul ei de mai multe orientari- freudiana, jungiana, etc),
  • psihoterapia adleriana (care isi are inspiratia in scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler),
  • psihoterapia non-directiva sau centrata pe persoana/client (Carl Rogers),
  • terapia comportamentala (Skinner),
  • terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis),
  • hipnoterapia (Milton H. Erickson),
  • psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine româna),
  • programarea neurolingvistica sau NLP (Richard Bandler, John Grinder),
  • psihoterapia transpersonala (Stanislav Grof),
  • psihoterapia expresiva (incluzând art-terapia, terapia prin dans si miscare, drama terapia, meloterapia),
  • psihoterapia narativa (Michael White, David Epston),
  • psihoterapia dafinoica (John Dafinoiu, Glaciel si Celalalt)
  • psihoterapia gestalt (Frederick si Laura Perls).

   In psihoterapie, se utilizeaza o gama variata de tehnici: discutii (care respecta o anumita tehnica), hipnoza, sugestie, restructurare cognitiva, etc.

Psihoterapiile

  Psihoterapia poate fi individuala (obiectul interventiei este individul), in grup (obiectul interventiei este individul inserat intr-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul interventiei este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizeaza adesea si cu referire la psihoterapia „in grup”.

psihoterapia

   Este evident faptul ca interventia psihologica este ghidata de mecanismele presupuse a fi implicate in starile de sanatate si de boala. Asadar, in functie de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambitia a numerosi psihologi/psihiatri de a deveni intemeietori de scoala, avem mai multe orientari (paradigme) psihoterapeutice: Aceste orientari, dupa felul abordarii, se clasifica:

a) Activ-Directive:
1. tehnici de relaxare;
2. sugestia si hipnoza;
3. abordarea cognitiv-comportamentala;
4. abordarea umanist-existential-experientiala;
5. psihoterapia adleriana.

   In cadrul acestor orientari exista diverse scoli, fiecare cu particularitati teoretico-procedurale specifice. Se estimeaza (Bergin si Garfield, 1994) ca exista aproximativ 200 de scoli de psihoterapie si peste 600 de tehnici de interventie.

b) Holistice, orientate catre:
– subiect ca entitate complexa si irepetabila, traitoare intr-un univers infinit, dar intr-un ambient microsocial cu o specificitate unica;
– dezvaluirea conflictelor intrapsihice si reducerea lor in scopul obtinerii unei mai bune adaptari si – in acest fel – a starii de echilibru psihic. In aceasta categorie se incadreaza:

  • abordarile dinamice (freudiana, junghiana);
  • abordarea non-directiva – Carl Rogers; 
  • abordarea abreactiva, care dezvolta tehnici verbale de stimulare a dezvaluirii de sine in vederea depasirii blocajelor ce stau la baza dezorganizarilor psihice generate de sentimente si atitudini negative de vinovatie, frustrare, ura, revolta etc. – aceasta metoda reprezinta o perfectionare, pe baza unei paradigme teoretice mai avansate, a abordarii rogersiene.

   Pentru unele scoli psihoterapeutice se pot evidentia cateva etape comune in procesul terapeutic, care se presupune ca ar avea o contributie la promovarea sanatatii mintale si la diminuarea/inlaturarea manifestarilor clinice:

  •  contactul cu pacientul si stabilirea, de comun acord, a termenilor relatiei de sprijin psihologic;
  • evaluarea clinica si psihodiagnosticul; 
  • conceptualizarea clinica;
  • aplicarea tehnicilor de interventie psihoterapeutica (inclusiv urmarirea evolutiei pacientului si rezultatele demersului terapeutic);
  • sevrajul – sprijinirea pacientului pentru a avea o viata independenta, pentru a se desprinde de terapeut, pentru a iesi, netraumatic si conservându-si noul echilibru, din relatia psihoterapeutica.

   In unele abordari non-directive si abreactive, atât „evaluarea clinica” (in forma evaluarii psihiatrice/psihologice de tip categorial-DSM) cât si „conceptualizarea clinica” (asociata diagnosticului categorial DSM) nu numai ca nu sunt necesare, ci sunt chiar contraproductive deoarece duc la „etichetari” generatoare de prejudecati conceptuale de natura sa ingreuneze sau chiar sa compromita procesul terapeutic. De aceea Carl Roges a evitat „diagnosticele clinice”, considerându-le procustiene, si chiar termenul de psihoterapie – pentru el, intre „psiholog” si „client” se naste o relatie de ajutor psihologic in care o persoana, aflata in stare de echilibru psihic mai bun, ajuta, printr-o atitudine de acceptare cvasi-neconditionata, o alta persoana, aflata in dificultate, sa atinga parametrii psihici necesari unei bune adaptari; chiar si in aceste conditii insa „evaluarea non-categoriala” (care este starea initiala; ce probleme sunt?) si „conceptualizarea non-categoriala” (cum s-au dezvoltat aceste probleme) sunt componente importante ale demersului terapeutic.

Orientari in psihoterapie

  Psihanaliza a fost prima forma de psihoterapie cunoscuta. Psihanaliza se distinge prin faptul ca incurajeaza verbalizarea gândurilor pacientilor, incluzând asociatiile libere, fanteziile si visele din care analistul interpreteaza natura conflictelor inconstiente care produc simptomele pacientilor.

   Psihoterapia cognitiv-comportamentala cauta prin diverse metode sa identifice si sa modifice cognitiile maladaptative, credintele si comportamentele cu scopul de a influenta emotiile negative distructive si comportamentele disfunctionale problematice.

   Psihoterapia psihodinamica se centreaza pe relevarea continutului inconstient al psihismului clientului cu scopul de ameliorare a tensiunii psihice. Desi radacinile sale se afla in psihanaliza, psihoterapia psihodinamica tinde sa fie de mai scurta durata si este mai putin intensiva comparativ cu psihanaliza traditionala.

   Psihoterapia existentiala se bazeaza pe credinta existentiala ca fiintele umane sunt singure in lume. Aceasta izolare conduce la sentimentul lipsei de sens care poate fi depasit numai prin crearea valorilor si intelesurilor proprii.

   Psihoterapia umanista a aparut ca reactie la behaviorism si psihanaliza si este ca urmare cunoscuta sub numele de A Treia Forta in dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanista se ocupa de contextul uman al dezvoltarii individului subliniind întelesul subiectiv, respingând determinismul si preocupându-se de cresterea pozitiva mai degraba decât de patologie. Scopul acestei psihoterapii este de a crea un mediu relational in care persoana sa poata prospera.

   ‘Psihoterapia scurta’ este un termen generic pentru o varietate de abordari în psihoterapie. Difera de alte scoli de terapie prin faptul ca subliniaz? centrarea pe o anumit? problema si interventia directa. Este bazata pe solutii si nu orientata pe problema. Scopul nu este atât de a vedea cum a aparut problema ci ce anume impiedic? schimbarea.

   Psihoterapia sistemica se adreseaza oamenilor in relatie, respectiv are de-a face cu interactiunile de grup. Include terapia familiala si consilierea maritala.

   Psihoterapia transpersonala se adreseaza clientului in contextul unei întelegeri spirituale a constientei.

Etimologie

  Cuvântul ‘psihoterapie’ provine din greaca veche- psycho, insemnând spirit, suflet sau rasuflare si therapeia sau therapeuein, a vindeca sau a ingriji. Cuvântul ‘psihoterapie’ a fost utilizat pentru prima oara in jurul anului 1890. Psihoterapia era definita, in acea epoca, ca ameliorare a epuizarii sau dizabilitatii unei persoane de catre o alta, prin folosirea unei abordari bazate pe o teorie sau o paradigma anume.

psihoterapia

[via]

Discutii pe Facebook

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Psihologie

Nihilofobia – frica de nimic. Realitate si fictiune

Publicat

pe

Nihilofobia, articole psihologie

   Format din alaturarea cuvintelor latine nihil, care inseamna nimic, si sufixul phobia, nihilofobia descrie frica de nimicnicire. Cunoscuta si sub numele de oudenofobie, aceasta fobie este strans legata si de frica fata de cifra 0.

   In timp ce majoritatea studiilor arata ca este o fobie fictiva, bazata pe afirmatia generica “totul poate fi sau deveni o fobie”, exista oameni care sufera de aceasta.

Cauze si simptome

   Persoanele care sufera de aceasta fobie sunt obsedati de propria mortalitate si de perceptia ca dupa moarte nu exista nimic. Acestia se tem de asemenea de lucruri care nu contin nimic, precum cutii goale, lipsa continutului producandu-le anxietate, temere si chiar panica.

   Oudenofobii se tem de cifra 0, in special de cronometre care folosesc numaratoarea inversa. Aceastea ii fac sa se ingrijoreze excesiv fata de momentul in care viata lor se va termina, putand degenera in anxietate fata de moarte, numita necrofobie.

nihilofobia, articole psihologie   Persoanele care sufera de nihilofobie au simptomele anxietatii precum greturi, transpiratii, accelerarea pulsului, tremor, ameteli si ganduri obsessive vis a vis de moarte. Tratamentele sunt in mod obisnuit terapia comportamentala si medicatia.

Fictiune si realitate

   Nihilofobia este tratata ca o fobie fictiva, iar doctorii de specialitate nu o considera un diagnostic psihiatric valid. Realitatea este insa ca fobia, ca definitie este o frica paralizanta irationala si nu ar trebui tratata cu ignoranta.

   Fobiile sunt periculoase pentru ca limiteaza si paralizeaza persoanele care sufera de ele, iar cauza este in general o experienta traumatizanta. Originea majoritatii tulburarilor psihologice si psihiatrice sunt traumele din trecut si singura forma de a trece peste acestea este cu ajutor de specialitate.

   Fobiile sunt asemanatoare unei custi restrictive care ingreuneaza viata de zi cu zi, cauzeaza neplaceri, impiedica cei care sufera de ele sa participle la anumite activitati altminteri placute, si pot chiar cauza sentimente negative fata de oameni de diferite culturi, religii sau cu alta orientare sexuala.

   Indiferent daca o anumita fobie este inventata sau destul de raspandita pentru a fi recunoscuta ca atare, o persoana care simte ca sufera de o anumita fobie, are nevoie de ajutor medical imediat. In fata obiectului fricii lor, persoanele care cred ca sufera de fobii au aceleasi simptome psihologice si fizice cu cei care au fobii reale. In ambele cazuri, numai o persoana de specialitate poate diagnostica un caz de anxietate si este foarte important sa se caute ajutor imediat.

surse: [1], [2]

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Psihologie

Fricile copilariei in viata de adult. Intunericul si alte fobii.

Publicat

pe

Cum sa infrunti fobiile si frica. Psihologie

   Ca si copii, multora dintre noi ne-a fost teama de caini, de clovni, ori de intuneric. Pentru multi, fricile copilariei nu s-au disipat nici la varsta adulta. Acest aspect nu numai ca este inconvenient, este si stanjenitor. Din fericire, fobiile sunt cele mai usor de eliminat frici. Iata cum:

   Cu totii ne amintim fricile copilariei. Care a fost pentru tine? Poate ca ti-a fost frica de dulap, de furtunile cu tunete si fulgere, poate de un vecin…

   Adesea, temerile copilariei dispar odata cu paturica care ne proteja. Insa surprinzator de des, cateva frici raman cu noi si atunci cand devenim adulti – reamintirea traumei muscaturii unui caine, sau a intepaturii unei albine ne face sa ne pierdem controlul ori de cate ori vedem un caine sau o albina. Ori poate frica noastra a evoluat, insa fundamental a ramas aceeasi. De exemplu, frica copilariei fata de un monstru s-ar putea metamorfoza in frica fata de spargatori. Frica de straini poate sa se transforme in anxietate sociala. Sau frica de doctori si de dentisti… a ramas frica de doctori si de dentisti.

   Sa privim un exemplu: un adult care a avut frica de intuneric toata viata. Cand era copil, parintii i-au spus sa treaca peste aceasta frica si gata!, sfat care, bineinteles, nu e niciodata eficient, iar acum frica de intuneric il urmeaza in viata de adult. Pentru exemplul nostru, frica de intuneric se traduce in somn chinuitor cu lumina aprinsa si teama sporita atunci cand, sa zicem, conduce masina in timpul noptii.

   Ce-ar trebui sa faci daca ai o fobie reminiscenta, ori una care s-a dezvoltat in viata de adult?

   Pentru inceput, trebuie sa stii ca nu esti singur. Aproximativ 10% din populatia adulta intalneste, intr-un moment al vietii, fobii care le ingreuneaza viata. Nu vorbim de frica de un paianjen, ci de incapacitatea de a lua un job care presupune folosirea liftului, sau sa nu poti sa calatoresti cu avionul.

   Asadar, daca esti incercat de fobii, asimileaza aceste patru idei pentru a-ti infrunta fricile.

1. Nu te critica aspru.

   Majoritatea fobiilor au sens! Da vina pe evolutie, nu pe caracterul tau. Cam toate fobiile isi au radacinile adanc infipte in evolutia umana. Frica de intuneric are sens – ne simtim mai vulnerabili in intuneric deoarece nu putem vedea daca se apropie vreun pericol. Frica fata de vremea severa este adanc resimtita de creierul nostru deoarece expunerea la elementele neprietenoase ale naturii ne poate afecta cu hipotermie, raceala sau mai rau. Serpii si paianjenii pot fi veninosi. Soarecii imprastie boli. Partea de „om al pesterii” a creierului meu de trei anisori probabil a considerat strainii entitati dezechilibrate si imprevizibile, asadar periculoase. Chiar si fobiile care nu au sens la suprafata isi regasesc radacinile in ceva ce poate fi dobandit in milenii de evolutie.

2. Fobiile nu sunt relevante pentru caracterul tau

   Multi oameni cu fobii considera ca fricile lor inseamna ca ei sunt slabi, ciudati, sau rai. Nici vorba! O sa luam exemplul unui caz citat intr-un articol de referinta: un tanar caruia ii era frica de oamenii cu arsuri grave. Acesta se simtea extrem de rusinat ca are aceasta fobie si isi facea mustrari de constiinta ca va rani sentimentele unui om afectat de astfel de rani, caci va avea reactii de ingrozire si dezgust, necontrolate. Tanarul era o persoana grijulie, constiincioasa iar concluzia psihologului care l-a indrumat a fost ca tanarul incerca sa evite victimele in cauza deoarece ii era foarte frica sa nu le raneasca sentimentele.

   Cum a fost rezolvat acest caz? Tanarul a inceput sa urmareasca filmulete facute de suravietuitori cu arsuri grave pe YouTube. Impreuna cu psihologul sau, avea sa viziteze discret sala de asteptare a unui spital pentru arsi. Notabil, dupa un timp de terapie, tanarul a aplicat la o scoala de medicina si – pentru a ajunge in biroul de interviu – a fost nevoit sa traverseze salonul pentru arsi, activitate pe care a realizat-o fara probleme, de data aceasta.

   Pe scurt, o fobie nu te caracterizeaza drept slab sau irational – insemna doar ca ai evitat ceea ce te facea sa te temi, deci iti lipseste antrenamentul in a te expune acelei/acelor temeri. Ajungem, astfel, la punctul urmator.

3. Incepe incet.

   Cum faci sa dispara fobia? Exerseaza „intalnirea” cu respectiva frica. Bineinteles, nu e nevoie sa alergi prin furtuna cu un zmeu inaltat in aer, ca sa treci peste frica de traznet. Ci trebuie sa incepi usor.

   Un alt caz este cel al unei femei care ii era atat de frica de serpi, incat nu putea nici macar sa pronunte cuvantul „sarpe”. S-a inceput de acolo. Femeia a repetat cuvantul „sarpe” de sute de ori, pana s-a plictisit. Apoi a scris cuvantul „sarpe” pana s-a plictisit. Apoi, impreuna cu psihologul, s-a uitat la fotografii cu serpi pe internet. Apoi video-uri pe YouTube. Urmatorul pas a presupus vizite in magazine de animale. Concluzia este ca nu e necesar sa te incui intr-o camera cu serpi din prima. Pentru a lucra la frica pe care o ai, trebuie sa incepi cu ceva care te stanjeneste, insa nu cu un pas care te face sa tremuri de frica. Apoi sa repeti primul pas pana te plictisesti si abia dupa sa treci la urmatorul nivel.

4. Nu te multumi cu a astepta sa treaca.

   Fobia ta persista ca o tuse suparatoare din cauza ca incerci pe cat posibil sa eviti orice-ar fi acel aspect de care iti este frica. Asa ca, atunci cand iti infrunti fricile, asigura-te ca nu cumva te refugiezi in evitarea experientei.

*Citeste aici cum sa gestionezi atacurile de panica

   De exemplu, daca esti claustrofob, nu te va ajuta sa intri in lift si sa te uiti la telefonul mobil pe durata calatoriei. Incearca sa fii prezent atunci cand iti infrunti fricile. Nu incerca sa te distragi prin numararea secundelor pana se termina, ori inganarea unui cantecel vesel. Concentreaza-te pe ceea ce te face sa te temi. Nu este confortabil, insa poti sa ai rabdare, cu siguranta.

   Trei lucruri se vor intampla: unu, vei observa ca nu vei pati nimic rau. Doi, vei descoperi ca poti face fata cu succes oricarui aspect de care iti este frica. Trei, creierul tau se va plictisi.

   Nota: daca esti parinte, ia in considerare gestionarea fricilor pe care le ai, de dragul copiilor tai. Unele fobii adesea isi pun amprenta in familie. Anxietatea, in general, s-a dovedit a fi genetica, insa fricile specifice sunt adesea transmise prin modelarea unui comportament anume. Copiii invata prin observarea parintilor, asa ca daca te cocotezi pe-o masa si incepi sa tipi ori de cate ori vezi un gandac, este foarte probabil ca si copiii tai sa o faca, la randul lor.

   La sfarsit, tragem concluziile: fii dragut cu tine insuti si acorda-ti sprijin. Initiaza actiunea. Exerseaza. Treci gradual de la a adormi cu lumina aprinsa la a reduce lumina in dormitorul tau cu ajutorul unei veioze. Apoi o luminita, langa pat. Una ascunsa in spatele sifonierului, dupa. Apoi fara lumina. Fa o plimbare in jurul cartierului la apus, apoi in cursul serii, apoi noaptea. Acorda-i intunericului intreaga ta atentie, apoi „clateste” si repeta pana te plictisesti. Intr-un final, vei reusi fara efort sa dormi, sa conduci, sa intri in lift si sa-ti traiesti viata fara corvoada unei frici care sa te influenteze negativ.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Psihologie

Atacurile de panica si fobiile. Cum sa le stapanesti.

Publicat

pe

Atacuri de panica si fobii - Psihologie

   Atacurile de panica si fobiile ne pot coplesi. Insa pot fi gestionate usor. Iata sase tehnici prin care le putem controla, fara efort.

Controlul respiratiei

  Atacurile de panica adesea declanseaza un ritm rapid al respiratiei, care adauga sentimentului general de spaima. Daca simti ca se apropie un atac de panica, incearca respiratia adanca abdominala, pentru a prelua controlul ritmului respiratiei. Cu o mana pe abdomen si cealalta pe piept, respira pe gura cu un usor oftat – aceasta va ajuta la relaxarea muschilor. Inhaleaza pe nas, incet, umflandu-ti abdomenul pe masura ce inhalezi si tine-ti respiratia. Fa pauza pentru oricate secunde simti ca este confortabil. Expira pe gura, apasand usor pe abdomen, ca si cum ai dezumfla un balon. Repeta acest tip de respiratie de cate ori este nevoie pentru a te elibera de atacul de panica.

Controlul tensiunii musculare

   Atunci cand suferi un atac de panica, muschii se incordeaza cu tensiune. Poti invata sa-ti relaxezi muschii si sa ajuti la detensionarea corpului prin antrenarea controlului muscular in mod regulat. Pur si simplu incordeaza-ti muschii si tine-i asa timp de 10 secunde, apoi relaxeaza. Practicarea acestui tip de control iti va conferi incredere atunci cand simti ca se apropie un atac de panica.

Redu cofeina

  Iti poate oferi un necesar de energie atunci cand te trezesti, insa cofeina poate, de asemenea, sa-ti mareasca anxietatea – sentiment pe care nu ti-l doresti la prima ora a diminetii! Daca ai vreo fobie sau esti predispus la atacuri de panica, reducerea cofeinei ajuta la reducerea simptomelor. Pe cat posibil, sari peste cafea sau sucuri cu cofeina, ori macar limiteaza-te la una sau doua cescute pe parcursul unei zile.

Inhaleaza vanilie

   Poti innabusi un atac de panica cu putin miros de vanilie, un parfum recunoscut pentru stimularea producerii de endorfina. Endorfinele sunt chimicale din creier care te fac sa te simti bine, asadar mirosirea unei doze de extract de vanilie ajuta la calmarea nervilor si diminueaza atacul.

Vizualizeaza un loc in care te simti fericit

   Cand suferi un atac de panica, aminteste-ti de mantra „minte supra materie”. Gandeste-te la un loc care te face sa te simti relaxat – o plaja mangaiata de valurile marii, sau o priveliste de pe munte, o padure plina de verde… Proiecteaza imaginea in minte si transpune-te in acea scena, calmandu-ti mintea. Relaxeaza muschii si lasa fantezia sa-ti calmeze nervii.

Lupta-te cu fobia

   Atunci cand te lupti cot la cot cu o anume frica, raspunde ferm tensiunii care te incearca si contesta acele ganduri negative. Te apuca panica pentru o sedinta importanta la birou? Intreaba-te care sunt motivele din spatele fricii tale: Ce se poate intampla cel mai rau? De ce poate sa-mi fie frica? De ce crezi ca vei fi judecat de catre colegi si de ce iti pasa? Pune-ti astfel de intrebari ori de cate ori te cuprinde frica, pentru a depasi presupunerile nefondate si – astfel – pentru a reusi sa invingi anxietatea. Principiul acesta functioneaza simplu: frica apare imediat, iar cele cateva minute in care iti adresezi aceste intrebari o vor disipa prin simplul fapt ca iti acorzi putin timp de ragaz.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

iunie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

09mai(mai 9)17:30:s30iun(iun 30)17:30:sMemory Clouds.Galeria Anca Poterasu, Strada Plantelor nr. 58, Bucuresti Organizator: Institutul Francez din Bucuresti Tip eveniment cultural 2:Expozitie,Vernisaj Etichete eveniment culturalDecebal Scriba,expozitie,Institutul Francez din Bucuresti,Memory Clouds,vernisaj

Facebook

Trending

X