);
COnecteaza-te cu noi

Carte

Cartea spiritelor, de Allan Kardec

Publicat

pe

Cartea spiritelor

   Cartea Spiritelor a vazut lumina tiparului in anul 1857, marcand nasterea oficiala a ceea ce cunoastem prin numele de spiritism, o filosofie de tip spiritualist. Ca o consecinta sau, mai bine spus, rezultat al cercetarii lui Allan Kardec asupra unei serii de fenomene paranormale ce au avut loc in anii 1850 la Paris. Volumul constituie o veritabila piatra de hotar a constiintei umane, dezvaluind intrucatva relatia dintre realitatile din planul fizic si spiritual.

   Putem intrezari pe parcursul lecturii o abordare inedita si cuprinzatoare in procesul de sondare si intelegere a naturii umane, cat si a celei ce o alcatuim, lumea; iar aceasta abordare se adreseaza necesitatii noastre continue de a „fi la curent”, de a investiga lumea din jurul nostru prin intermediul uneltelor stiintifice, de a (ne) descoperi sensul (filosofia) si, implicit, de a izbuti sa le aplicam si sa le includem in rutina cotidiana pentru a realiza interconexiunile necesare progresului uman. Acest tip de abordare este cunoscut ca triplul aspect al spiritismului din cadrul unificarii stiintei, filosofiei si religiei. Cartea Spiritelor ne pune pe „masa” ambele fundamente ale spiritismului, un excelent punct de plecare in expeditia descoperirii sau a aprofundarii cautarii Sensului si Scopului supreme.

   Notiunea de spiritism si-a avut obarsia in Cartea Spiritelor, iar aceasta a fost doar o prima etapa. Aidoma unui bagaj de cunostinte, spiritismul a continuat sa se dezvolte, Kardec insusi publicand alte patru carti bazate pe conlucrarea cu lumea invizibila, inca inainte de 1869: „Cartea mediumilor” (1861), „Gospel-ul din perspectiva spiritismului” (1864), „Rai si iad” (1865) si „Geneza” (1868). Pe drumul deschis de Kardec si in maniera creata de el, numerosi alti autori au purces an de an in vederea generarii de continut de factura spiritista.

   In anii 1850, angrenat in investigarea vietii de dupa moarte, Kardec pare-se ca a comunicat prin intermediul sedintelor de spiritism (séance) cu un grup de spirite supranumite colectiv „Spiritul Adevarului”, acestia elucidand mai multe subiecte de interes major, printre care si cel al vietii dupa moarte, conceptele de bine si rau, universul si originea spiritelor. Nume cu inalta rezonanta culturala au fost mentionate pe durata acestor sedinte de catre „Spiritul Adevarului”, printre care Toma D’Aquino, Voltaire, Augustin de Hipona. Ulterior, Kardec va impartasi invataturile primite intr-o formula de tip intrebare – raspuns, rezultand continutul Cartii Spiritelor; cu alte cuvinte, Kardec „a intervievat” aceste spirite.

   Cartea postuleaza credinta potrivit careia exista o fiinta superioara unica, suprema, un Dumnezeu responsabil de creatia universului. De asemenea, conform textului, Diavolul nu exista. Desi nu se face referire la Iisus ca la fiul lui Dumnezeu si nu exista nici o precizare in privinta „conceptiei imaculate”, acesta este, totusi, considerat unul dintre mesagerii perfecti, sacri ai lui Dumnezeu, iar invataturile sale sunt demne de urmat. Reincarnarea si/ sau supravietuirea sufletului dupa moartea fizica reprezinta credinte vitale. Numai prin procesul reincarnarii sunt asimilate lectiile vietii, sunt parcurse treptele catre viata urmatoare. Iar aceste vieti pe care spiritul le parcurge consecutiv reprezinta biletul catre perfectiune sau Rai. Conform teoriilor expuse in aceasta carte, omul este construit din trei elemente fundamentale: trupul, spiritul si corpul spiritual. Astfel, spiritul prada materia si ii si supravietuieste.

   Dupa publicarea Cartii Spiritelor, doctrina spiritista a lui Kardec a inceput sa prinda radacini in primul rand in Franta, tara de provenienta, raspandindu-se in Europa si croindu-si apoi drum catre America de Nord. Cea mai ampla reactie a fost cea sud-americana insa. In Brazilia, miscarea spiritista a acaparat intreaga natiune si este in continuare una dintre principalele religii, insumand milioane de adepti ai lui Kardec care merg frecvent in pelerinaj la mormantul sau din Paris.

   Pana in prezent, vreme de aproximativ 160 de ani, lumea a perceput confirmarea Doctrinei, iar argumentele contra s-au datorat exclusiv intentiei de a desfiinta conceptul invatarii/ iluminarii prin spiritism, nu mesajele care propovaduiau dragostea si caritatea, ceea ce totusi nu este o premisa suficienta pentru a conchide ca usile iluminarii spirituale ne sunt inchise.

   Allan Kardec ne-a oferit o a treia revelatie, pentru care i se datoreaza recunoastere; in vederea celor ce au citit Biblia si s-au poticnit in incercarea de a intelege pe deplin parabolele si de a dezambiguiza versetele, Cartea Spiritelor doreste si, cel putin pe alocuri, zic eu ca reuseste sa inlature complet ceata.

______

   Lectura a fost oferita de editura Herald. Cartea face parte din campania „Carti deschise pentru minti deschise” si poate fi achizionata si online, cu reducere, aici.

Discutii pe Facebook
Nemira

Sapiosexuala cu imaginatie ''gratuita, de vanzare'' , varsatoare dupa parerea stelelor si visatoare dupa a mea. Oaie de un negru aproape fosforescent, dezlanata, detasata de turma trendurilor ciobanesti si dezgustata de pseudocapitalismul comunist, cu o personalitate oximoronica, dat fiind ca-mi cam place sa imbin subtilul cu stridentul. Detest canicula si dispretuiesc evantaiele, cat si pe cei care-si dau aere de fata cu ventilatoarele, dar iubesc oamenii capabili sa sarute mintile cu vorba, asa cum o fac cartile bune.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi? Inocenta pacatului, de Marius Albert Negut.

Publicat

pe

Ce vreti sa fiti in viata? Vulturi sau viermi?

   Cartea lui MARIUS ALBERT NEGUT – INOCENTA PACATULUI deschide aceasta intrebare provocatoare.

   Nu m-am gandit pana acum ce poate iesi, peste timp, din GROAPA lui Eugen Barbu.

   Am aflat acum – a iesit un alt scriitor, crud si dureros de veridic – Marius Albert Negut cu al sau roman Inocenta Pacatului.

   Parca citeam o continuare  a romanului scris de Eugen Barbu. Sunt lecturi incomode care ridica probleme de toate felurile si care te scot din starea de confort.

   Eugen Barbu la vremea lui ne aducea im prim plan o lume despre care toti stiam ca exista, dar cu totii o ignoram si la fel face si Marius Albert Negut.

recenzie Inocenta pacatului website cultural   Cutaridei ii ia locul parcul Humulesti, intamplarile sunt la fel de violente si tin de o lume aparte – a consumatorilor de droguri si a tiganilor, a fricii de Securitate, urat mirositoare si intinzandu-se ca lepra si a unei povesti romantice de dragoste dintre profesorul Mihai Carp si sotia sa.

   Ne sunt prezentate simboluri iconice  ale unor lumi paralele, pe langa care trecem si ne facem ca nu o vedem. Consumatorul de droguri – Amalia, copilul de tigani dornic sa isi depaseasca conditia – Peti si profesorul – Mihai Carp, securistul – maiorul Datcu.

   Cartea e o lectura de suspans,  te tine cu sufletul la gura pana la final, inocenta pacatului este umbra intregii naratiuni.

   Se dezvaluie asa cum nu te astepti, inceputul te duce cu gandul catre alte pacate, al carnii , al betiei, hotiei, insa sensul e mult mai profund.

   Mihai Carp pacatuieste printr-un denunt fals. Tatal Amaliei, alcoolic, pacatuieste violandu-si propria fiica. Peti, copilul de tigan fugit din satra in lume, pacatuieste prin hotie. Maiorul  Datcu este reprezentantul fricii – securistul care o ancheteaza pe mama profesorului si apoi chiar pe el.

   Umbra pacatului se intinde si te face sa te intrebi – care din ele e cel innocent?

   Parcurgem un traseu intre lumi paralele, una este povestea profesorului Mihai Carp, alta este povestea Amaliei sau a lui Peti. Planurile temporale gliseaza si ele  intre timpul dictaturii comuniste si anii de schimbare care au urmat.

   Autorul foloseste cu maiestrie si limbajul argotic si in acest fel autenticitatea este garantata, insa nu uita sa explice in notele de subsol si cuvinte care folosite in epoca dictaturii comuniste aveau un sens aparte – RIC – de exemplu.

   La fel procedeaza si in capitolele care descriu lumea consumatorilor de droguri, o lume tulbure si haotica in care Amalia pluteste catre neant.

   Intr-un cuvant, romanul INOCENTA PACATULUI este o lectura complexa si o naratiune scrisa cu un simt al cuvantului si atmosferei deosebit.

   Iar intrebarea ramane provocarea lumii in care traim – vulturi sau viermi – finalul e deschis pentru fiecare si speranta inca exista.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

august, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Trending

X