);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Captiv in teatru – premiera Teatrului de Pica

Publicat

pe

Captiv in teatru

Cronica-interviu

   Boema si cocheta ceainarie ARTea a gazduit joia trecuta spectacolul Captiv in teatru. O premiera altfel, o atmosfera calda, “ca intre prieteni”, intr-o oaza de liniste aflata parca in afara timpului in care ne ducem zi de zi vietile grabite.

   O atmosfera propice visarii, numai buna pentru a urmari colajul de momente din cariera si viata unui actor-personaj care a facut o alegere neasteptata. Refuzand raiul, prefera sa ramana pe pamant sub forma de statuie, captiv, dar “viu” prin emotiile si amantirile pe care le pastreaza.

   Un adevarat tur de forta al actorului Antonio Tadeusz Minca si o surpriza foarte placuta pentru mine. L-am vazut jucand pentru prima data si l-am descoperit teribil de talentat. I s-au alaturat, in momentele potrivite, o prezenta feminina (Gabriela Alexandru) si una muzicala (violonistul Mihai Dunarintu).   Captiv in teatru   Conceptul spectacolului ii apartine lui Tudor Sicomas, si el o (re)descoperire pentru mine: il stiam din postura de PR, nu de scenarist si regizor. Asa ca, dorind sa aflu mai mult despre ei si sa-mi completez imaginea, am profitat de ocazie si l-am rugat sa-mi acorde un mini-interviu despre povestea din spatele povestii.

Captiv in teatru   Acestea fiind spuse, va invit sa faceti cunostinta cu spectacolul Captiv in teatru din perspectiva lui Tudor Sicomas, cu trupa si proiectele Teatrului de Pica.

______

Alina Gosa: Tudor, recunosc ca primul monolog m-a luat total pe neasteptate, a fost un inceput “in forta” pe care sunt sigura ca nu am reusit sa il decodific in intregime. Ma ajuti, te rog?

Tudor Sicomas: Momentul este monologul lui Shylock din „Negutatorul din Venetia”, in care batranul negustor vorbeste despre diferentele dintre evrei si crestini, in Venetia secolului XVI, cand evreii erau discriminati, umiliti, fortati sa locuiasca in ghetouri.

   Antonio a legat monologul acesta care vorbeste despre nedreptati si antisemitism, de monologul lui Timon (din “Atena”, tot Shakespeare) care vorbeste despre nedreptate in general.

Alina Gosa (AG): Referinte clasice. Sa inteleg ca momentul se adresa mai mult “initiatilor” in ale teatrului?

Tudor Sicomas (TS): Nu neaparat, am scos monologurile din contextele pieselor lor, pentru a reda faptul ca, si in contextul societatii actuale, din pacate, rasismul si nedreptatea sunt in continuare prezente.

AG: Si momentul in care apare pentru prima data in scena personajul feminin mi s-a parut o referinta. Eu l-am legat de Pescarusul lui Cehov, am facut bine?

TS: Da.

AG: Iar cele doua personaje nemultumite ii cereau socoteala autorului?

TS: Monologul ei este preluat din piesa „Nina sau Despre fragilitatea pescarusilor impaiati”, un text in care Matei Visniec continua cumva „Pescarusul” lui Cehov din momentul in care il lasa autorul rus.

   Personajul masculin, Bobik, este preluat din piesa „Masinaria Cehov”, in care tot Matei Visniec face apologia pieselor mari cehoviene. Acest Bobik este doar un nume amintit in „Trei Surori” a lui Cehov si pe care Visniec il dezvolta ca personaj in piesa lui. Dar, din nou, este scos din context, pentru a prezenta ideea conform careia personajele unui text pot avea o viata proprie ca in „Sase personaje in cautarea unui autor” de Pirandello.

AG: O masinarie foarte “elevata” pana acum. As schimba putin registrul cu momentul “pitpalac intr-un copac”. Este si el o preluare?

TS: Este un cuplet al lui Constantin Tanase, de revista.

AG: Si ajungem la cel mai savurat moment, cel putin prin prisma reactiei publicului. Cel care a generat initial perplexitate si a fost rasplatit cu cele mai rezonante hohote de ras. Momentul “iola” – de la Shakespeare la Facebook.

TS: O, da. Intr-adevar. Este ceea ce numim noi in actorie si in teatru: „prag”.

AG: Ok, spune-mi despre prag.

TS: “Prag” este atunci cand personajul sufera o schimbare majora si, astfel, toata linia spectacolului sau doar evolutia personajului se transforma. In cazul de fata pragul este unul major, pentru ca se trece destul de brusc de la drama la o comedie absolut delicioasa si extrem de contemporana. Vorba ta, de la Shakespeare la Facebook.

AG: Cu siguranta a functionat. Contemporana si povestea despartirii. Sau e de fapt natura umana, barbatul care isi doreste libertatea pana cand chiar o are, si atunci devine mai important ce a pierdut?

TS: E extrem de contemporana povestea asta, foarte comica dar si foarte trista, in acelasi timp. Vorbeste despre superficialitate.

   Gandeste-te cum spune el, extrem de convins: „o relatie atat de lunga, aproape 3 luni”. Sigur, noi murim de ras auzind asta. Dar nu e de ras, e de plans. Pentru ca intr-adevar, in ziua de azi, a fi intr-o relatie cu cineva mai mult de 1 luna este ceva. Daca ai ajuns la un an, 2 sau 3, deja esti sarbatorit cu mare fast. Trist, foarte trist. Dar si ridicol. De fapt radem de noi insine.

AG: Deci avem teatru clasic si de revista, istorie si contemporaneitate. O paleta foarte variata si ofertanta pentru orice actor. Iar Antonio Tadeus Minca mi se pare unul foarte talentat. Am avut si o mica discutie dupa spectacol, si parca i se schimbau trasaturile la fiecare cateva secunde.

TS: Da, are o expresivitate faciala si o mimica extraordinara.

   Daca ti-a placut, il poti revedea, si invitam si cititorii la spectacolul „Eu. Nu contez!”, la Teatrul Elisabeta, in care Antonio e in rol principal, alaturi de Marian Ralea, Vlad Radescu, Anamaria Pislaru, Sorin Dinculescu, Relu Poalelungi, Beatrice Rubica, Georgiana Vratiu, Altan Zecheria, Stefan Opreanu si Narcisa Baleanu (care va canta la nai, live). Spectacolul se joaca pe 28 noiembrie, ora 19:00, la Teatrul Elisabeta. Regia este semnată de Costel Stoica, iar textul este scris de un tanar dramaturg roman si corporatist, Florin Coman.

AG: Iti multumim pentru invitatie, pentru mine pot deja confirma ca voi fi acolo.

Cum l-ai ales pe Antonio pentru rolul… actorului? Si cine mai face parte din trupa Teatrului de Pica?

TS: Nu eu l-am ales pe el. Ci el a ales sa realizam impreuna (el, eu si violonistul Mihai Dunarintu) acest spectacol. In prima faza ca one-man show cu muzica live. Apoi am hotarat sa o alaturam si pe Gabriela Alexandru pentru a da culoare si viata spectacolului.

   In afara de cei deja mentionati, din compania „Teatrul de Pica” mai fac parte si Lavinia Alexandru, Oana Burcescu, Iulia Cristescu, Corneliu Reu, Stefan Opreanu. Suntem o trupa destul de numeroasa si unita.

AG: Care este spectacolul care a avut cel mai mult succes pana acum si ce spectacole ne pregatiti in continuare?

TS: Spectacolul cel mai jucat, cel mai „dus” prin festivaluri (are deja 2 in palmares, Festivalul Pledez pentru TINE(ri) de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt si FNTI – Festivalul National de Teatru Independent, 2016) este „Portrete I – Ceainaria urbana”, care a avut premiera in urma cu 2 ani.

   Acum, la final de an 2016, sarbatorim un an de la premiera cu „Portrete III – Purgatoriul” si spectacolul va avea loc sambata, 26 noiembrie, ora 20:00, la Bram Stoker Pub & Restaurant (str. ion Campineanu nr. 33).

   De asemenea, sa adaug ca jucam si „Portrete I – Ceainaria urbana” pe 11 decembrie, tot la Bram Stoker Pub & Restaurant.

   Apoi reluam un alt spectacol interesant si de succes – „Ne dati ori nu ne dati?”, care a avut premiera anul trecut la Teatrul de pe Lipscani si care este un manifest social al tinerilor artisti independenti. Pe acesta il puteti vedea pe 16 decembrie, de la ora 19:00, la Teatrul Arte dell’Anima.

   Vom incheia anul cu premiera „Portrete II – Caragiale variete”, partea a doua a Trilogiei Portretelor. Si acesta se va juca tot la Bram Stoker Pub & Restaurant, pe 18 decembrie, de la ora 19:00.

   La anul reluam „Captiv in teatru”, toata Trilogia Portretelor, „Ne dati ori nu ne dati?” si pregatim inca 2 premiere: „Femei” (un spectacol despre conditia femeii din zona araba si semita) si „Haide s-o ucidem pe Matilda!” (o comedie inedita in 2 personaje, cu Antonio Tadeusz Minca si Corneliu Reu).

AG: Aveti un program destul de incarcat.

TS (razand): Si mai pregatesc o surpriza despre care nu vreau sa vorbesc, pentru ca sunt superstitios.

AG (razand): Nu insist atunci. Astept sa aflam la timpul potrivit.

TS: Eu zic ca avem un program de spectacole incarcat si incantator. La care va invitam si va asteptam cu drag.

AG: In incheiere, as vrea sa-mi spui si ceva despre tine.

TS: Despre mine pot spune ca sunt un om absolut indragostit de arta (teatru, opera, balet, muzica). Tot ce fac e dintr-o pasiune nebuna.

   Iubesc meseria mea de teatrolog (pentru ca vad foarte multe spectacole si pot vorbi despre ele in mod liber si neingradit), dar iubesc si scena, de aceea cochetez cu regia si actoria (chiar ma puteti vedea ca actor in Trilogia Portretelor si in „Ne dati ori nu ne dati?”). Incerc sa fiu o persoana cat mai completa si complexa.

   Sunt PR al Teatrului Arte dell’Anima din Bucuresti – un mic, dar foarte activ teatru cochet condus extraordinar de doamna Crina Linta si sustinut de sotul dumneaei, Gabriel Linta (și unde va invit sa vedeti 2 productii minunate: „Copii rai” de Mihaela Michailov, in regia Geaninei Hergheligiu, cu Ana Maria Irimia, Raluca Juganaru si Alin Potop; si „O noapte furtunoasa”, in regia lui Florin Lita, o montare moderna si foarte inventiva a capodoperei lui Caragiale).

   Pe langa faptul ca sunt PR la acest teatru, ma ocup si de cronica de teatru, la Revista Teatrala Radio, condusa de domnul Costin Tuchila, unde imi dau frau liber vorbelor si imaginatiei.

_______

sursa foto: Teatrul de Pica.

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Carte

Simon Sinek – Incepe cu DE CE. Recenzie de carte

Publicat

pe

Incepe cu DE CE Simon Sinek recenzie de carte

   Incepe cu DE CE este o carte care vorbeste despre „cum ne inspira marii lideri sa trecem la actiune”. Incepe cu DE CE este o lectura obligatorie pentru toti cei care isi doresc sa reuseasca in afaceri, natural, totodata construindu-si unicitatea de brand.

   Simon Sinek este un binecunoscut speaker motivational si consultant organizational. Sinek preda cursuri de Comunicare Strategica la Universitatea din Columbia. Episodul de Ted Talk – „Cum ne inspira marii lideri sa trecem la actiune” este intre primele cele mai vizionate clipuri din toate timpurile de pe TED.com, cu peste 43 de milioane de vizualizari, aspecte care il confirma pe Simon Sinek ca fiind un speaker motivational sclipitor.

   Pe de o parte, Incepe cu DE CE ofera o perspectiva interesanta asupra notiunii de leadership, din punct de vedere ideologic si de marketing. Cartea ofera si o patrundere provocatoare in creierul uman si ne vorbeste despre motivatiile si psihologia din spatele deciziilor pe care le luam. „Oamenii nu cumpara CE faci tu; oamenii cumpara DE CE faci tu ceea ce faci„, scrie Sinek. Valorile companiei trebuie sa se alinieze cu valorile clientilor, pentru a aduce in interior loialitate si pentru a spori vanzarile. Aceasta este singura cale pentru o crestere sustenabila.

   Pe de alta parte, Incepe cu DE CE devine repetitiva foarte repede. Primul sfert al cartii este impresionant, iar prima jumatate este foarte buna, insa a doua jumatate incepe sa plictiseasca. Reiterarea conceptului de „Oamenii nu cumpara CE faci tu; oamenii cumpara DE CE faci tu ceea ce faci”, obsesiv, in a doua jumatate, supara putin, pentru a fi bland in exprimare. De asemenea, exemplul companiei Apple drept o companie care inspira si care se bucura de loialitatea consumatorilor spus in mod repetat de atatea ori devine iarasi suparator.

Incepe cu DE CE recenzie de carte Simon Sinek   In Incepe cu DE CE, Sinek ofera multe exemple pentru a-si ilustra punctele de vedere: Apple, Microsoft, Samsung, Starbucks, Walmart, Motorola, Martin Luther King samd. Pentru o analiza usoara a cazurilor de succes prezentate, ne este prezentat Cercul de Aur. Acesta infatiseaza, in esenta, cum comunicam mesajul catre consumatori. In cele mai multe cazuri, oamenii si companiile comunica mesajele lor din exterior in interior. Exemplificat, in acest mod: Cand intalnesti o persoana si o intrebi cu ce se ocupa, sau ce reprezinta, de obicei iti spun CE fac ei, sau CE face compania in care lucreaza/o reprezinta. Cateodata iti spun si CUM fac ceea ce fac, insa foarte rar iti vor spune DE CE fac ceea ce fac.

   Exemplul pe care Simon il foloseste in carte cel mai des, asa cum spuneam, este Apple Computer. Stim cu totii ca Apple a facut un lucru extraordinar in a-si dezvolta marca. Totusi, cum ar suna daca Apple ar incepe sa se promoveze cam asa: Facem computere grozave… Au un design frumos, sunt simplu de folosit si-s prietenoase cu utilizatorii. Vrei sa cumperi unul? Cam greu sa iti imaginezi un astfel de mesaj cand te gandesti la Apple. Te-ar inspira un astfel de mesaj? Te-ar captiva acest mesaj incat sa devii un fan desavarsit al companiei? Cu certitudine, nu!

   Acum, hai sa disecam putin un mesaj din interior catre exterior si sa incepem cu DE CE. Cand incepi cu DE CE-ul tau, comunici un scop, o cauza, un crez care ii inspira pe altii. Daca urmezi sa explici CUM o faci, acest CUM completeaza DE CE-ul. Cand ajungi la CE faci tu sau compania ta, consumatorul este deja interesat.

   Inca o data, sa ne uitam la cum Apple Computer comunica mesajul din interior catre exterior: „In tot ceea ce facem, credem in provocari. Credem in gandirea diferita. Punem sub semnul intrebarii status quo-ul prin faptul ca produsele noastre au un design minunat, sunt simplu de folosit si [sunt] prietenoase cu utilizatorul. Si producem niste computere extraordinare. Nu vrei sa cumperi si tu unul?” Te simti oarecum inspirat acum? Cel mai probabil, da!

   Nu este vorba despre CE fac liderii inspirationali si organizatiile. Fiecare si oricare dintre ei, indiferent de dimensiune si industrie, gandeste, actioneaza si comunica din interior in exterior. Oamenii pur si simplu nu cumpara CE faci, cumpara DE CE o faci.

   Ne mai putem gandi la aceasta si astfel: Realizarea vine cand urmezi si atingi telul pe care il vrei. Succesul vine cand urmaresti clar DE CE iti doresti asta. Numai cand iti este clar DE CE-ul si celelalte, CUM si CE, devin clare.

   Martin Luther King a fost un lider inspirational urias. Era CE-ul sau elementul care a determinat atatia oameni de toate rasele si culorile sa-l urmeze, or este meritul DE CE-ului sau? Un lucru demn de analizat…

   Simon Sinek – Incepe cu DE CE este cu siguranta o carte obligatorie pentru companiile care isi doresc inchegarea unei clientele fidele, sedimentarea elementelor de brand si cresterea vanzarilor. Bineinteles, conceptele si informatiile din cartea lui Sinek se potrivesc in contexte diferite si pot fi folosite cu acelasi succes atat in dezvoltare personala, cat si in relatii publice, leadership, micro-origanizatii samd.

   Cartea Simon Sinek – Incepe cu DE CEcum ne inspira marii lideri astfel incat sa trecem la actiune poate fi achizitionata de la Editura Publica. Se recomanda si cartea Descopera-ti propriul DE CE, editia care vine in completarea Incepe cu DE CE. Aceasta recomandare iti arata cum poti pune în aplicare cele mai profunde idei ale lui Simon Sinek pentru a avea mai multa inspiratie in ceea ce faci si, prin asta, pentru a-i motiva la rândul tau pe cei din jur.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Recenzii

Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim. v. 2.0 – cronica de teatru

Publicat

pe

Cronica de teatru - Padurea spanzuratilor

   Din Sala Mare a Teatrului National lumea iese tacuta, ostenita, garbovita de incarcatura emotionala care timp de aproape trei ore a emanat palpaitor de pe scena. Toti poarta cu ei o vina ascunsa, o culpa istorica spre care Radu Afrim a scormonit cu a lui Padure a spanzuratilor.

   Din prima clipa si pana la lasarea cortinei piesa intriga, instiga si inchieteaza. Esti invitat inca de la inceput intr-un club – The Hanged – si te intrebi daca noul Apostol Bologa e pustanul cu sapca de firma si smartphone. Dupa ce orizontul de asteptare iti e iar testat cu un joc de cuvinte perfid, realizezi ca totul a fost doar un “apero”. In fata spectatorului care sta cuminte, curios, nerabdator sa vada prinzand viata un roman care pentru multi este doar “lectura obligatorie pentru BAC”, personajul lui Afrim isi ia constiinta de mana si ne duce la razboi.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Refrenul care-l insufleteste pe Apostol Bologa – razboiul e adevaratul izvor de viata – devine pana la final, un izvor de moarte. Razboiul insusi e o piesa de teatru in care fiecare joaca un rol absurd, este o mise-en-scene de trupuri si constiinte care nu mai apartini individului, ci sunt sacrificate colectiv, in numele unor idei al caror izvor nu este dragostea pentru celalalt.

   Radu Afrim nu ne lasa sa ne pierdem prea mult in textul lui Rebreanu si sa ratacim in nebuloasa faptelor istorice. El aduce totul pe taramul familiar al spectatorului, silindu-l sa nu lase, sub nicio forma, garda jos. Mizand pe un instrumentar de efecte si simboluri vizuale, regizorul complementeaza cu sonoritatile particulare razboiului, dar si cu un element folcloric neprevazut. Pe scena mare a Teatrului National s-a alaturat tezaurului literar si teatral si o comoara vie prin cantecul fara asemanare al familei Purja, din care transpare toata durerea si frumusetea meleagurilor care l-au sfasiat launtric pe Apostol Bologa.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Harta unei tari e agatata-n cui, dar nu e batuta-n cuie ne reamintesc personajele si constiinta ne este tinuta in alerta de insertiile video – martorii unui razboi care inca deseneaza contururile hartilor noastre identitare.

   Alexandru Potocean si Marius Manole fac un cuplu remarcabil pentru a face sa razbata mesajul profund al acestei opere atat de complexe si rascolitoare.

    Avand ca moneda de schimb materia carnala a omului, Padurea spanzuratilor pledeaza pentru salvarea sufletului. Lumina din ochii celor care sunt deja cu un pas in lumea de dincolo, este speranta care ii leagana pe cei cu sufletul zdrobit de ororile razboiului.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Turnura sufleteasca a lui Apostol Bologa il va duce si pe acesa pe drumul alunecos al dezertarii. Pretul platit pentru ca isi iubeste fratii este sacrificarea dragostei pentru Ilona insa nici aceasta renuntare nu este atat de dureroasa. Apostol Bologa se alatura celor cu ochii luminati si cu sufletul netulburat, nu mai este un copac fara radacini. El se intoarce acasa. Un acasa care nu e doar o halca de pamant din care se hraneste un imperiu subred, tarat pe scena doar de amintirea a ceea ce a fost candva glorios.

   Intreaga piesa e o pendulare intre inlauntru si in afara, intre sufletul si constiinta omului sincer si datoria soldatului zelos: Sufletul are nevoie de o merinde vesnica […] Dar merindea aceasta in zadar o cauti pe afara, în lumea simturilor.

   Padurea spanzuratilor “updated” este versiunea pentru noi toti cei care am ramas sa ne intrebam, asemeni lui Apostol, ce cautam aici. Padurea spanzuratilor te anima, te sageteaza cu metafore si cu scene depline care se agata cu inversunare de memorie. Iesind din sala nu poti sa lasi tot ce s-a intamplat acolo, pe scena. Iei cu tine tot spectacolul si toate intrebarile pentru a mai domoli culpa istorica a uitarii.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Calendar cultural

aprilie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X