);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Câini, de Alex Tocilescu. Ultimul spectacol

Publicat

pe

spectacolul de teatru Câini, de Alex Tocilescu

   Se intampla uneori in lumea teatrului independent si momente mai putin placute. Chiar dureroase. Ma refer la momentele in care trebuie sa-ti iei la revedere de la un spectacol.

   Este dureros si de partea spectactorilor, dar mai ales de partea actorilor si a regizorului.

   Ce inseamna un spectacol de teatru independent pentru un actor sau regizor?

spectacolul Câini

Roxana Neagu, Bogdan Bran si Cristi Constantinescu, in Câini, la Ceainăria ARTea, foto Marcel State

   Inseamna in primul rand gand, vis si curaj. Dai peste un text pe care il simti al tau, incepi sa-l vezi in imagini, ii simti rostul si mesajul, vrei sa-l impartasesti lumii.

   Si el incepe sa faca parte din tine, din gandurile tale, din sufletul tau. Ii simti povestea, incepi deja sa-i potrivesti distributia, incepi sa-i dai viata, sa-l framanti.

   Iti cauti un spatiu in care sa-l citesti cu actorii, repeti, lucrezi, cresti, sa-l creezi… lungul drum de la text la spectacol. Iti formezi echipa si te pui pe lucru: zile, saptamani, luni de gand, de munca, si de iubire. Aceste etape, sudeaza echipa, o transforma intr-o familie. Toate aceste lucruri sunt cu atat mai intense cand echipa este abia iesita din anii studentiei si au curajul, ambitia si nebunia de a lucra primul lor proiect, primul spectacol.

   Pe 21 septembrie la Ceainaria Artea am fost la ultimul spectacol Caini de Alex Tocilescu, in regia Lilianei Cimpeanu, avand in distributie urmatorii actori: Roxana Neagu (Rita), Cristi Constantinescu (Bob), Bogdan Bran (Georg Richter), Andreea Bosneag (Nina/Elena) si Altan Safta-Zecheria (Cristina).Spectacolul s-a jucat timp de trei ani, prin toate spatiile pe unde s-a putut.

   Povestea se deschide cu Bob si Rita, (in livingul unui apartament), care sunt intr-o relatie conflictuala, par a se certa din orice: ba pe genul de muzica ascultat, ba pe glumele lui Bob, cam orice lucru este motiv de contrazicere si de tensiune. Lucrurile se linistesc cand vine Georg acasa, iau cina impreuna, ii asculta povestile de la birou.

   Usor, usor, realizezi ca Bob si Rita sunt de fapt… caini. Amuzant, inedit si interesant detaliu care iti starneste curiozitatea, iti pune imaginatia la lucru, dar mai ales creativitatea actorilor.

spectacolul Câini

Andreea Boşneag, Roxana Neagu, Bogdan Bran si Cristi Constantinescu in Câini, foto: Marcel State

spectacolul de teatru Câini

Andreea Boşneag, Roxana Neagu, Bogdan Bran si Cristi Constantinescu in Câini, foto: Marcel State

spectacolul de teatru Câini

Andreea Boşneag, Roxana Neagu, Bogdan Bran si Cristi Constantinescu in Câini, foto: Marcel State

   Incerci sa identifici rasele carora apratin personajele noastre (Bob e golden retriver, prietenos, pus pe glume, cald, iar Rita este femela doberman, sterilizata, cu alura specifica acestei rase, atletica, reactii rapide, inteligenta, fioroasa la nevoie) te amuzi de modul lor de gandire, de reactii, dar… te si regasesti. Actorii, in mod evident, au studiat comportamentul canin, reactiile cainilor, momentele in care se bucura, momentele cand devin agitati sau agresivi, si-au asumat aceste insusiri si devin deliciosi de privit, usurand acceptarea conventiei. De remarcat si dublul rol pe care il face Andreea Bosneag, atat in identitate canina cat si-n identitate umana, dar cu o hilara trasatura de carcater comuna celor doua personaje feminine.

spectacolul de teatru Câini

Bogdan Bran, şi „câinii” Cristi Constantinescu, Roxana Neagu, in Câini de Alex Tocilescu, Ceainăria ARTea, foto Marcel State

   Georg, ca orice stapan de patruped canin, are grija de ei, comunica cu ei, ii plimba, ii hraneste, ii impaca.

   De apreciat distanta pe care Bogdan Bran o pastreaza totusi, sesizabila prin comparatia raporturilor si dialogurilor pe care le are cu personajele umane fata de personajele canine. Aceasta distantare, fireasca, nu slabeste legatura afectiva dintre el si cainii sai, dar ne da sentimentul unui plan real. Desi poate parea o comedie, spectacolul este construit pe mai multe planuri (si din textul autorului) dar si din regie. Temele sunt diverse: prietenie, iubire, loilaitate, onoare.

   Surprinzator sau nu, in cele mai multe situatii, aceste teme au un sens mai profund in lumea cainilor decat in lumea oamenilor, slabi in fata tentatiilor.

   Sentimentele nobile, curajul si loilaitatea caracteristica prietenilor canini este sustinuta pana la final, neconditionat, un final surprinzator, puternic si intens.

Câini - cronica de teatru

Bogdan Bran, Altan Safta-Zecheria, Roxana Neagu, Cristi Constantinescu, in Câini de Alex Tocilescu, Ceainăria ARTea, foto Marcel State

   Eu nu-l dezvalui pe de-a-ntregul, pentru ca totusi am speranta ca voi mai vedea acest spectacol, ca exista public pentru el si ca familia care s-a creat cu el, va gasi puterea mai devreme sau mai tarziu, sa mearga mai departe, sa il promoveze, sa mearga spectatorii la el. Este un spectacol cu un mesaj puternic, actual, emotionant, amuzant si profund, bine jucat si pus in scena, cu eforturi sustinute de echipa, fara pretentii extraodinare financiare. Merita din plin!

   La aplauze m-am simtit coplesita, atat de impactul piesei, dar si de greutatea vizibila care apasa pe sufletele actorilor, al dnei regizor si am avut sentimentul ca asist la o nedreptate a vietii, vazand cu ochii mei cum un proiect bun, realizat cu sacrificii, daruire, talent si iubire, pur si simplu dispare.

   Eu recomand spectacolul Câini (daca va mai exista vreo reprezentatie) din tot sufletul si-n calitate de iubitor de caini, si-n calitate de iubitor de teatru si din dorinta si credinta ca „binili invinge”.

spectacolul de teatru Câini, de Alex Tocilescu

Altan Safta Zecheria, Andreea Boşneag, Roxana Neagu, Cristi Constantinescu, Liliana Cîmpeanu, Bogdan Bran, Foto: Marcel State la ultimul specatcol Câini de Alex Tocilescu, Ceainaria Artea

Discutii pe Facebook
Nemira

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X