Authors Posts by Bogdan Popovici

Bogdan Popovici

247 POSTS 10 COMMENTS
Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.
Array ( [0] => WP_Post Object ( [ID] => 13838 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-18 10:30:08 [post_date_gmt] => 2017-08-18 07:30:08 [post_content] =>

   Artistul Lorenzo Quinn a instalat o sculptura monumentala cu ocazia Bienalului Venetian din 2017. Intitulata Sprijin, opera infatiseaza o pereche de maini gigantice ce se inalta din apa pentru a sprijini peretii externi ai hotelului Ca'Sagredo, un enunt vizual al impactului pe care schimbarile climatice si ridicarea nivelului apelor il au asupra orasului istoric. Quinn este binecunoscut de la sculpturile sale la scara larga pana la designul de bijuterii. Quinn este reprezentat de Galeria Halcyon si puteti descoperi mai multe fotografii si video-uri ale uriasei sculpturi Sprijin pe Instagram.

  Support - sculptura maini monumentale Support - sculptura maini monumentale  

'SUPPORT' Powerful installation in Venice by Lorenzo Quinn highlighting the very real threat to the city caused by climate change . . Tag a friend and help spread this very important message 🙏 Full project credits on @lorenzoquinnartist #visualfodder 💙

A post shared by Visual Fodder 💎 (@visual.fodder) on

sursa [post_title] => Maini monumentale rasar din apa in Venetia, pentru a semnala incalzirea globala [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => maini-monumentale-rasar-din-apa-venetia-pentru-semnala-incalzirea-globala [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-08-17 23:44:23 [post_modified_gmt] => 2017-08-17 20:44:23 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13838 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [1] => WP_Post Object ( [ID] => 13832 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-17 15:41:47 [post_date_gmt] => 2017-08-17 12:41:47 [post_content] =>

   In secolul 16, sa eviti arsura soarelui insemna si sa fii mut si sa arati super infiorator.

   PENTRU DOAMNELE RAFINATE DIN CLASA ARISTOCRATA, IN EUROPA SECOLULUI 16, sa te bronzezi, mai ales pe fata, nu era un lucru dezirabil.

   Implicatiile faptului de a fi bronzat sugerau ca persoana respectiva trebuie ca munceste afara, in bataia soarelui, de unde rezulta, logic, ca persoana respectiva este cel mai probabil saraca. Asadar, ca sa se asigure ca nu se bronzeaza, unele dintre doamnele secolului 16 purtau masti, numite vizete (sau viziere), care le acopereau chipurile delicate. Din nefericire, mastile faceau imposibil vorbitul. Si le faceau sa arate de parca doamnele apartineau unui cult malefic.

   Vizeta era o masca simpla care, insa, lasa o impresie puternica. Doar cateva au supravietuit sa fie descoperite. Din fericire, specimenul in cea mai bun stare, Masca Daventry, releva o imagine clara despre cum erau construite aceste masti. Gasita ascunsa in peretele unei cladiri din piatra din secolul 16, langa oraselul Daventry din Northamptonshire, masca prezinta un strat exterior din catifea neagra, urmat de straturi de hartie presata, cu o captuseala de matase pe interior. Masca ovala prezinta o scobitura care sa acomodeze nasul, gauri mici pentru ochi si o deschizatura pentru gura.

[caption id="attachment_13833" align="aligncenter" width="500"]vizete in moda secolului 16 Masca Daventry | sursa foto SCOTT/CC BY-SA 3.0[/caption]

   Impreuna cu masca a fost descoperita si o mica margea din sticla, care era atasata cu o sfoara in spatele gaurii pentru gura a vizetei. Aceasta margea (cateodata un nasture) reprezenta mijlocul prin care vizeta era mentinuta pe fata. In locul dizgratioaselor chingi care sa fixeze masca, doamnele care se incumetau sa poarte masca tinea margeaua cu dintii pentru a sustine masca pe fata. Acest aspect avea efectul secundar de a reduce la tacere persoana in cauza. In epoca Elisabetana, cand vizetele se aflau la culmea popularitatii, aceasta tacere era in general perceputa ca adaugand mister caracterului unei doamne.

   Una dintre cele mai timpurii referinte la astfel de masti vine dintr-un text al secolului 16, semnat de William Harrison, text numit Descrierea Angliei. Autorul descrie purtarea mastilor in Anglia ca provenind dintr-un trend inceput in Franta. Pentru o perioada, dupa ce curentul a inceput sa prinda, vizeta era privita drept un accesoriu de lux printre cei bogati si activi social. In fapt, una dintre mastile care au supravietuit este un accesoriu pentru papusi. Se pare ca vizetele devenisera atat de populare, incat si jucariile pentru copii le incorporau. Insa febra modei mastilor hidoase nu a cuprins chiar pe toata lumea.

[caption id="attachment_13834" align="aligncenter" width="378"]vizete in moda secolului 16 Chiar si pe alb, vizeta este destul de infricosatoare | sursa foto: ABRAHAM DE BRUYN/PUBLIC DOMAIN[/caption]

   In 1583, polemistul Phillip Subbes a scris un pamflet numit Anatomia Abuzurilor. Pe langa varii tirade, Stubbes descrie ceea ce el vede drept "ororile vizetei", scriind:

Cand obisnuiesc sa calatoreasca in afara, ele poarta vizete, sau viziere facute din catifea. Cu ele isi acopera intreaga fata, avand gauri facute in vizete, prin care se uita. Astfel ca daca un barbat, care nu le stie infatisarea dinainte, se va incumeta sa se uite la ele, el va crede ca a intalnit un monstru sau un diavol, caci ce vede in loc de chip sunt doar doua gauri in loc de ochi, cu sticla in ele.

   In ciuda infatisarii tulburatoare si amutitoare, vizetele au ramas la moda pana cel putin in secolul 17, cand au inceput sa paleasca in obscuritatea istoriei. Masti similare pot fi admirate in picturi care dateaza chiar din secolul 18. Curentele din moda de astazi cu siguranta vor arata ciudat si infiorator in cateva secole, insa chiar si in acel viitor indepartat, vizetele se vor mentine in fruntea listei cu cele mai infricosatoare tendinte in moda, in istorie.

sursa

[post_title] => Pe cand domnitele aristocrate purtau masti care faceau imposibil vorbitul [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => pe-cand-domnitele-aristocrate-purtau-masti-care-faceau-imposibil-vorbitul [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-08-17 15:44:43 [post_modified_gmt] => 2017-08-17 12:44:43 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13832 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [2] => WP_Post Object ( [ID] => 13822 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-16 10:34:55 [post_date_gmt] => 2017-08-16 07:34:55 [post_content] =>

   Artistul danez Thomas Dambo lucreaza sculpturi la scara larga din materiale reciclabile, cu un portofoliu de 25 de lucrari expuse in jurul lumii, in mai putin de trei ani. Ultimul sau proiect, Cei sase Uriasi uitati, isi are casa in orasul sau natal, Copenhaga. Artistul construieste si ascunde uriasi prietenosi prin padurile orasului. Folosind o harta de comori, vizitatorii se pot aventura sa descopere creaturile uriase. Fiecare urias dezvaluie si un poem, care le descrie putin din personalitate.

   Toti uriasii sunt realizati din lemn reciclat, material adunat de Dambo si echipa sa, din 600 de paleti, o magazie, un gard vechi si cateva alte surse. Uriasii poarta numele voluntarilor locali care au ajutat la construirea acestora (precum Prietenosul Teddy, de mai jos). Mai multe imagini ale sculpturilor gigantice puteti descoperi pe website-ul lui Dambo.

Sculptura in lemn reciclat
Sculptura in lemn reciclat Sculptura in lemn reciclat Sculptura in lemn reciclat Sculptura in lemn reciclat Sculptura in lemn reciclat Sculptura in lemn reciclat
sursa [post_title] => Uriasi prietenosi sculptati din lemn reciclat, ascunsi in padurile din Copenhaga [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => uriasi-prietenosi-sculptati-din-lemn-reciclat-ascunsi-in-padurile-din-copenhaga [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-08-16 10:35:48 [post_modified_gmt] => 2017-08-16 07:35:48 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13822 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [3] => WP_Post Object ( [ID] => 13809 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-11 22:15:37 [post_date_gmt] => 2017-08-11 19:15:37 [post_content] =>

   Calugarii artisti si cei populari din secolul 16 sunt cei care au dat nastere acestui proces minutios de re-tesere a panzelor de paianjen si de omizi.

   Pana in secolul 16, calugarii si taranii, deopotriva, pribegeau prin izolata Pustertal, o vale din Alpi, intre Austria si Italia. Prin aceasta vale strajuita de Alpii Tirolieni inghetati, acestia cautau cuiburile paianjenilor si ale omizilor, din care adunau cu grija materialul transparent. Matasea adunata avea sa fie transformata in panza delicata, fundatia pentru numeroase portrete de sfinti si peisaje vaste.

   Pictura pe panza de paianjen - un mestesug taranesc nascut in Alpii Tirolieni -, a devenit o forma de arta uitata, cu mai putin de 100 de picturi cunoscute in ziua de astazi.

[caption id="attachment_13810" align="aligncenter" width="600"]Arta disparuta de pictura pe panza de paianjen Exprimarea artistica a evoluat de la figuri religioase la scene pastorale.[/caption]

   Desi in medie au marimea unei carti postale, picturile pe panza de paianjen presupuneau un proces de realizare exrem de complex. Artistii trebuiau adune panzele de paianjen, sa le formeze in straturi si sa le intinda, fara sa se rupa, peste un sablon oval. Pictura era realizata cu o pana speciala de sitar, cu varf fin. Picturile erau realizate cu cerneala indiana, acuarela, chiar si imprimari.

   "Cand am observat panza de paianjen de pe coperta mapei in care erau picturile, ma asteptam ca in interior sa fie ceva relativ intunecat si macabru", spune Jason Nargis, bibliotecarul Univeristatii Northwestern care are grija de colectiile speciale. Biblioteca de Colectii Speciale Charles Deering McCornick detine patru dintre cele aproximativ 100 de picturi. "Insa am descoperit niste frumoase picturi simple, luminoase, pline de speranta."

[caption id="attachment_13811" align="aligncenter" width="600"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. Coperta sumbra a mapei care contine cele patru picturi pe panza de paianjen din biblioteca de colectii speciale a Universitatii de Northwestern.[/caption]

   Primele exemplare de pictura pe panza de paianjen aveau sa atarne in ferestrele bisericilor si ale manastirilor. Artistii cautau sa-si exprime devotamentul sprirtual si rabdarea interminabila, prin desavarsirea tehnicii de a realiza arta cu cea mai dificila de realizat panza imaginabila. Inna Cassirer scria in editia din 1956 a revistei Natural History: "Cu cat era mai fragila pictura realizata, cu atat era mai apreciata si laudata".

   Aditional, artistii erau atrasi de efectul transparent al panzei de paianjen. Cand picturile sunt expuse la lumina din spate, imaginile sunt nuantate de o stralucire diafana. "Farmecul picturilor se datoreaza, in parte, faptului ca zonele de fundal sunt lasate nepictate, astfel incat figura pictata pare ca pluteste intr-o ceata stravezie," observa Cassirer.

   Dupa un timp, picturile realizate prin acest procedeu au devenit un obiect de infrumusetare comun in casele oamenilor obisnuiti. Adesea, picturile infatisau peisaje pastorale, ducese, regi si scene militare din secolele 19 si 20.

[caption id="attachment_13813" align="aligncenter" width="406"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. Pictura in acuarela realizata de Johann Burgman, numita "Mielul lui Dumnezeu si Cartea celor Sapte Sigilii" | Domeniu public[/caption]

   Panza optima pentru picturi era regasita cu precadere la anumite specii de omizi si paianjeni. Se cauta panza cea mai densa si mai fina. Se spune ca artistii din Alpii Tirolieni apreciau mai ales panzele produse de micuta molie patata gri-cenusie Yponomeuta evonymella si cele produse de paianjenii tunelieri din familia Agelenidae, pentru elasticitate si rezistenta. Cu toate acestea, panzele produse de paianjenul comun de casa Tegenaria domestica erau de asemenea o buna sursa de materie prima. Unele panze de paianjen aveau chiar si mult peste jumatate de metru.

[caption id="attachment_13814" align="aligncenter" width="800"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. Un paianjen "tunelier" in cuibul sau | Sursa foto[/caption]

   Panzele de paianjen erau adunate din iarba, de pe crengile copacilor si din ungherele podurilor caselor. Firele de panza masurau intre o fractiune de micron pana la trei microni, ceea ce pare minuscul in comparatie cu firul unui vierme de matase, care are intre 13 si 26 de microni. Fragilitatea materialului facea intinderea panzei fara sa se rupa foarte dificila. Mici bucati de materiale straine de asemenea ramaneau captive in panza si interfereau cu transparenta panzei.

[caption id="attachment_13815" align="aligncenter" width="600"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta Portretul straveziu al Philippinei Welser, sotia lui Ferdinand I, arhiducele Austriei.[/caption]

   Pentru a depasi aceste provocari, artistii curatau mai intai panza, o intindeau peste un sablon si ii aplicau un strat de lapte diluat, pentru a adauga fermitate. Johann Burgman, unul dintre cei mai prolifici artisti in panza de paianjen ai sfarsitului anilor 1700, inceputul anilor 1800, a descoperit ca daca inmuia nuci in apa pe care o folosea pentru picturi, apa extragea uleiuri care ajutau la transferul de culoare pe mediul delicat pe care se picta.

   Majoritatea picturilor erau create cu acuarela opaca, adica acuarele bazate pe pigment alb. Parul, ochii, florile si fundele erau toate desenate cu foarte mare precizie. Picturile la care s-a folosit cerneala de India contin linii si detalii atat de fine, incat privitorii adesea confunda minusculele linii ale pensulei cu cele ale liniilor lasate de creion, sau pix. Insa folosirea unui creion ar fi rupt materialul - ajunge sa impingi putin cu degetul ca sa distrugi in totalitate o pictura pe panza de paianjen.

   Artistii adesea alegeau sa lase sectiuni de fundal nepictate, sau sa adauge un paianjen sau o insecta ascunsa intr-un colt al picturii, pentru a sublinia de cata indemanare este nevoie pentru a lucra cu o astfel de tesatura delicata.

[caption id="attachment_13816" align="aligncenter" width="600"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. Se pot observa fibrele fine de la marginile acestei deteriorate picturi pe panza de paianjen.[/caption] [caption id="attachment_13817" align="aligncenter" width="600"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. Aceeasi pictura pe panza de paianjen de mai sus tinuta in fata unei surse de lumina.[/caption]

   Pe langa folosirea de cerneala indiana si de acuarela, unii artisti au si gravat pe panza de paianjen, folosind placute de metal. Panzele de paianjen puse in mai multe straturi au fost intinse peste o placa de metal innegrita si apoi presata cu o greutate. Exista numai sase astfel de gravuri pe panza de paianjen.

   Dupa ce artistul Johann Burgman a murit, in 1825, productia de picturi pe panza de paianjen a inceput sa scada, in Valea Puster. Au existat renasteri ale mestesugului, de-atunci, insa foarte mici. O pictorita din Tennessee, SUA, a inceput sa practice pictura pe panza de paianjen la sfarsitul anilor 1890, dupa ce a citit despre acest mestesug, iar cateva dintre lucrarile sale au fost donate dupa moartea ei din 1956 Muzeului Istoriei Americane din Washington, D.C. In anii 1870, negustorii de tablouri Franz Unterberger si C. Czichna au readus practica picturii pe panza de paianjen in Tirolul de Nord, Austria, comercializand picturi cu peisaje tiroliene ca suveniruri pentru turisti. Un calator care a vizitat magazinul lui Unterberger in 1930 a declarat ca a observat sapte lucrari, unice, expuse. Artistul pe care il angajase Unterberg pentru a produce picturi decedase de curand, luând cu sine in mormant si secretul tehnicilor de pictura pe panza de paianjen.

[caption id="attachment_13818" align="aligncenter" width="600"]Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. O fragila pictura pe panza de paianjen, cu detalii uimitoare.[/caption]

   Data fiind fragilitatea extrema a panzei de paianjen, este cu adevarat remarcabil faptul ca aceste picturi pe panza de paianjen au reusit sa suparvietuiasca pana acum, timp de sute de ani. Analiza continua a acestor artefacte ce s-au pastrat deschide noi perspective asupra istoriei oamenilor care le-au creat si le-au folosit.

surse: [1], [2] , [3], [4]

[post_title] => Pictura pe panza de paianjen. O arta disparuta. [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => pictura-pe-panza-de-paianjen-o-arta-disparuta [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-08-11 22:15:37 [post_modified_gmt] => 2017-08-11 19:15:37 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13809 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [4] => WP_Post Object ( [ID] => 13763 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-11 12:50:15 [post_date_gmt] => 2017-08-11 09:50:15 [post_content] =>

   Procesul de procreere si conceptie era un mister total, pana in 1875.

   Inainte de 1875, nici oamenii de rand, nici oamenii de stiinta care au ajutat la modelarea erei moderne, nu stiau de unde vin bebelusii. Leonardo da Vinci nu stia. Galileo nu stia. Isaac Newton nu stia.

   Acestia stiau, ce-i drept, ca barbatii si femeile fac sex si - ca rezultat - cateodata, apar copiii, insa savantii nu cunosteau procesul prin care procesul de creatie se desfasura. Nu cunosteau faptul ca femeile produc ovule. Cand au descoperit, intr-un final, spermatozoizii, nu si-au imaginat ca microscopicele celule agitate ar avea ceva de-a face cu bebelusii si sarcina. Teoria "la moda" era aceea ca spermatozoizii sunt paraziti, probabil inruditi cu proaspat descoperitii mormoloci din lacuri. Aceasta era teoria lui Newton.

   De ce? De ce le-a luat celor mai luminate minti ale revolutiei stiintifice - aceiasi indivizi care au calculat cu succes greutatea Pamantului si au evidentiat traiectoriile cometelor care strabat cerul o data in viata - mai mult de doua secole pentru a rezolva un mister pe care il poate explica acum orice elev de clasa a IV-a?

[caption id="attachment_13796" align="aligncenter" width="600"]stiinta, de unde vin copiii, medicina medievala, da Vinci, istorie, religie Ilustrarea unei disectii a unui barbat si a unei femei in timpul copulatiei, Leonardo da Vinci., c, 1492 | Domeniul public[/caption]

   De ce? Deoarece orice avea de-a face cu anatomia era dificil si incert, pentru inceput. Studierea corpului uman necesita cumpararea de cadavre de la jefuitori de morminte, ori mituirea calailor care spanzurau oameni pentru obtinerea de cadavre proaspete direct de pe esafod. "S-ar putea sa fii oprit de dezgust", nota Leonardo da Vinci, indiferent de cat de puternica este curiozitatea. Si "daca dezgustul nu te stanjeneste, atunci poate frica de a petrece noaptea in compania unor cadavre ciopartite, jupuite si infricosatoare sa le privesti, ar putea sa te opreasca."

    Da Vinci a realizat desenul sectional afisat mai sus, al unui cuplu care face sex, prin anul 1492. Desenul are cateva caracteristici ciudate. Da Vinci a desenat doua canale distincte in interiorul penisului, desi in realitate exista numai unul. In ilustratia lui da Vinci, canalul inferior transporta urina, pe cand cel de sus transporta sperma si este conectat la coloana vertebrala si la creier. Rolul testiculelor in tot acest angrenaj nu era foarte clar. Conexiunea cu coloana vertebrala reflecta un crez al grecilor, conform caruia, in cuvintele unui scriitor antic, "sperma este o picatura din creier".

   Femeia transparenta a lui da Vinci, ilustrata mai jos, are ciudatenii de ilustrare proprii. Pentru inceput, acesteia ii lipsesc ovarele. In schimb, pentru compensare, femeia are un tub misterios de la uter la sfârc. Aceasta ruta, evident, nu exista, in afara imaginatiei lui da Vinci, insa ideea era ca laptele maternal era facut din sange menstrual rafinat, transformat. Aceasta teorie, imaginata si de greci, era o incercare de a explica de ce femeile insarcinate si proaspetele mamici nu au menstruatie.

[caption id="attachment_13797" align="aligncenter" width="600"]stiinta, de unde vin copiii, medicina medievala, da Vinci, istorie, religie Studiu al fetusului in uter, Leonardo da Vinci, c. 1510-13 | Domeniu public[/caption]

   Cu precadere in anii incipienti ai anatomiei, inainte de microscop, misterele sexualitatii erau aproape de nerezolvat. Sperma si ovulul, chiar si daca stiai unde sa te uiti dupa ele, erau ascunse si evazive. Ovulul, desi cea mai mare celula a corpului uman, are dimensiunea punctului de la aceasta propozitie. Spermatozoizii, in contrast, sunt cele mai mici celule, imposibil de observat cu ochiul liber. Un ovul depaseste in greutate spermatozoidul care il fecundeaza pe o scala de 1 milion la unu. Diferenta dintre un curcan si o musca.

   Credinta religioasa a facut lucrurile si mai perplexe. In anii de inceput ai erei moderne, stiinta si religia nu erau rivali, ci aliati. Toti titanii revolutiei stiintifice erau credinciosi. Toti au luat drept adevar absolut faptul ca, studiind munca lui Dumnezeu, acestia Ii omagiau creatia. Insa au aparut problemele...

Acestia [copiii] asteptau, precum papusile Matrioska rusesti, unul in altul, in testicolele lui Adam sau in ovarele Evei.

   Pentru ca Dumnezeu nu era doar Creatorul care a modelat stelele si planetele si L-a facut pe om dupa chipul Sau. Dumnezeu era singura entitate care avea puterea sa creeze viata. Cum putea fi, atunci, ca un cuplu obisnuit de oameni care gem si gafaie in intuneric, sa creeze o noua faptura?

   Asa s-a nascut acum bizara doctrina pe care savantii eminenti au imbratisat-o mai mult de un secol. Ideea era ca parintii nu creeaza propriii copii. Dumnezeu a creat orice fiinta si A facut-o intr-un singur gest, la inceputul timpurilor.

   Aceasta inseamna ca El "a ascuns" orice fiinta care avea sa traiasca vreodata, pe oricine destinat sa fie nascut in anul 100, sau in anii 1200, sau in 1500, ori in orice veac care avea sa vina. Si acestia asteapta, unul in altul, asemeni papusilor rusesti, in testicolele lui Adam sau in ovarele Evei. Cand timpul vine, fiecare fiinta umana isi va face aparitia pe scena lumii.

[caption id="attachment_13798" align="aligncenter" width="600"]stiinta, de unde vin copiii, medicina medievala, da Vinci, istorie, religie Adam si Eva, pictura lui Jacob Jordaen, c. 1640 | Domeniu public[/caption]

   In toata perioada anilor 1600, 1700, pana la jumatatea anilor 1800, aceasta teorie ciudata a conceptiei a prevalat. Chiar factorul acesta bizar a fost in favoarea ei, similar cum astazi acceptam cu entuziasm "teoria totului", atat de indragita de fizicienii moderni. In secolul 18, dezbaterile stiintifice se purtau nu daca teoria este adevarata sau nu, ci reprezentau "o batalie" intre spermisti si ovaristi, asa cum erau supranumiti.

   Spermistii se concentrau pe Adam. In corpul acestuia, explicau ei, se aflau testicole; in acele testicole se aflau spermatozoizii; in acei spermatozoizi se aflau, in miniatura, proto-oameni; in testicolele acestor proto-oameni se aflau proto-oameni micro-miniaturali, care aveau propriile testicole, in care se aflau... si tot asa, la infinit. Ovaristii sustineau acelasi concept halucinant, numai ca plasau secventa fara sfarsit de papusi rusesti in interiorul ovarelor Evei.

   In 1694, un om de stiinta numit Nicolaas Hartsoeker a facut un desen ce avea sa devina notoriu. Desenul ilustra o persoana cu capul mare, in interiorul unui spermatozoid, ce-si imbratisa genunchii, ca si cum s-ar pregati de un impact. Insa, contrar legendei, Hartsoeker nu a sustinut ca a vazut vreodata aceasta miniaturala persoana, ci doar ca s-ar putea, cand microscoapele vor deveni mai puternice, sa fie ceea ce descoperim.

[caption id="attachment_13799" align="aligncenter" width="229"]stiinta, de unde vin copiii, medicina medievala, da Vinci, istorie, religie Viziunea lui Nicolas Hartsoeker asupra unei proto-persoane in miniatura, in interiorul unui spermatozoid, 1694 | Domeniu public[/caption]

   Microscoapele vor dezvalui, intr-adevar, noi lumi, insa mult mai tarziu. Pentru mai mult de un secol, microscoapele timpului i-au purtat pe savanti pe alei intunecate. Cel mai proeminent investigator al microscopului a fost un comerciant olandez, pe numele sau Antony van Leeuwenhoek. La inceputul anului 1647, acesta a observat mici organisme vii in picaturi de apa de lac, in sange, in resturi de mancare, practic oriunde te-ai uita. Nimeni nu banuia ca exista asemenea micro-universuri. Ideea nu avea sens, din moment ce presupunea ca Dumnezeu sa fi atribuit grija fara sfarsit pentru creaturi destinate sa nu fie vazute niciodata.

   Intr-o noapte de toamna, in 1677, Leeuwenhoek si sotia acestuia au facut dragoste. Barbatul s-a ridicat "imediat dupa ejaculare, inainte ca sase batai ale pulsului sa intervina" si a fugit la microscopul sau cu un esantion de sperma. Leeuwenhoek a observat "un numar grozav de vietati minuscule dintre care cate o mie se miscau in acelasi timp, intr-o materie de marimea unui bob de nisip". Incantat, acesta a trimis o scrisoare catre Royal Society. N-a mentionat si daca doamna Leeuwenhoek i-a impartasit entuziasmul.

[caption id="attachment_13800" align="aligncenter" width="800"]stiinta, de unde vin copiii, medicina medievala, da Vinci, istorie, religie Anton van Leeuwenhoek | Domeniu public[/caption]

   Insa Leeuwenhoek, care incerca sa divinizeze secretul vietii, a aruncat cea mai elocventa dovada. Acesta a decis, dupa ce s-a gandit mai bine, ca a facut o greseala. Aceste creaturi minuscule inotatoare pareau ca se grabesc intr-un loc important, insa, de fapt, nu au nimic de-a face cu procrearea.

   Mai degraba, Leeuwenhoek a decis ca a descoperit micro-animale care s-au intamplat sa traiasca in lichidul seminal. Pana la urma, hoarde de creaturi microscopice pareau ca sunt omniprezente, oriunde te-ai uita: in apa, in seva copacilor, pe dintii sai, intre degetele de la picioare... De ce ar avea sperma propriile-i creatii?

   Pana la mijlocul anilor 1800, teoria conforma careia spermatozoizii sunt paraziti a ramas conventionala. O fotografie dintr-un articol medical din 1840 arata paraziti variati, incluzand spermatozoidul, alaturi de un vierme lat si alte creaturi neatragatoare.

   Spermatozoizii au mai avut parte de inca o lovitura impotriva lor. De ce, daca erau importanti, Dumnezeu a facut sute de milioane, cand unul singur ar fi fost indeajuns? Cu siguranta cel mai bun proiectant nu ar fi fost asa absurd si risipitor.

   Insa adevaratul pericol pentru viziunea spermista nu il constituia opozitia stiintifica, ci una morala si medicala. Un val de isterie anti-masturbare a lovit Europa in anii 1700 si a tinut mult pana in secolul urmator. Un medic celebru la vremea sa a publicat cu mare succes la public un volum prin care avertiza asupra dezastrelor pe care le produce masturbarea. Acesta descrie unul dintre pacientii sai, un fabricant de ceasuri, in varsta de 17 ani. Provocandu-si singur placere, masturbarea l-a tintuit pe acesta la pat, aproape incapabil sa se miste. Palid, tras la fata, "mai mult cadavru decat om". Nefericitul tanar si-a pierdut memoria aproape de tot, desi, convenabil, si-a pastrat putina putere, cat sa-si recunoasca obiceiul detestabil care se credea ca l-a adus in aceasta stare. "Ii curgea sange din nas; facea spume la gura; era afectat de diaree; elibera continuu lichid seminal." In cateva saptamani, "eroul" nostru deceda.

[caption id="attachment_13801" align="aligncenter" width="600"]stiinta, de unde vin copiii, medicina medievala, da Vinci, istorie, religie Ilustrarea unui "onanist notoriu", din lucrarea "Un prieten tacut", 1847 | Domeniu public[/caption]

   Fiecare autoritate medicala aducea acasa acelasi mesaj: fiecare picatura de sperma era pretioasa. Aceasta nu ar fi trebuit in realitate sa se constituie ca un argument impotriva spermistilor - sperma si spermatozoizii nu sunt acelasi lucru - insa intr-o epidemie de frica, nu e timp de distingeri atat de fine. Doctrina spermista potrivit careia aceasta risipa facea parte din planul lui Dumnezeu avea foarte putine sanse de afirmare.

   Ne este usor sa zambim superior fata de aceste teorii halucinante, cu cunostintele pe care le avem acum, insa nu este corect. Savantii de-atunci s-au imbarcat in misiunea de a explica de unde vine viata si s-au trezit incalciti intr-o intrebare si mai grea: ce este viata? O cercetare directa asupra sexului si a anatomiei s-a transformat intr-o ghicitoare filosofica alunecoasa.

   Pentru noi, e ca si cum oamenii de stiinta care incearca sa cartografieze creierul s-ar trezi ca incearca sa explice de unde vine speranta. De unde vin ideile. Inca nu stim. Intelegem perfect rolul creierului in elevarea mintii; problema este ca nu putem inca realiza ce anume inseamna aceasta. Oamenii de stiinta de-atunci care se chinuiau cu misterul aparitiei bebelusilor au inteles perfect ca unele particele de materie erau vii, altele nu; problema era ca nu puteau realiza cum de este posibil.

   Astazi, chiar si un copil de 10 ani stie de unde vin copiii. Insa timp de milenii, cei mai profunzi ganditori ai planetei nu puteau decat sa ghiceasca. Noi am progresat mult, insa n-ar trebui sa fim prea infatuati. Fiecare generatie face greseala de a considera ca ascensorul cunoasterii urca numai pana la etajul lor. Nu este asa. Putem fi siguri, asa cum ne invata istoria, ca in secolele ce ne vor precede, descendentii nostri vor privi inapoi, in era noastra, ne vor analiza convingerile si se vor mira...

   Acest articol a fost adaptat dupa lucrarea The Seeds of Life: From Aristotle to da Vinci, from Sharks’ Teeth to Frogs’ Pants, the Long and Strange Quest to Discover Where Babies Come From de Edward Dolnick, disponibila al Basic Books, o tiparire a Perseus Books, divizie a PBG Publishing, LLC, subisdiara a Hachette Book Group, Inc. 2017. Articolul original a fost publicat pe Atlas Obscura, sub semnatura lui Edward Dolnick.

[post_title] => De unde se credea ca vin copiii, acum 150 de ani [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => de-unde-se-credea-ca-vin-copiii-acum-150-de-ani [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-08-11 16:32:00 [post_modified_gmt] => 2017-08-11 13:32:00 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13763 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [5] => WP_Post Object ( [ID] => 13752 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-01 12:22:23 [post_date_gmt] => 2017-08-01 09:22:23 [post_content] =>

   În data de 3 august, de la orele 20:00, Teatrul Arte dell’Anima va asteapta la spectacolul O noapte furtunoasa, de I.L. Caragiale, regia Florin Lita la sediul sau din strada Fainari, nr. 17D!

   O noapte furtunoasa are ca punct de pornire gelozia lui Jupân Dumitrache. Aceasta gelozie vine, desigur, la pachet cu felul atotstiutor de a face politica, dar si de a-si exercita meseria. Are un singur tel de neschimbat: sa-si pastreze onoarea de familist. Chiriac, om bun la toate în casa sa, stie cel mai bine sa aiba grija de aceasta onoare. Spiridon, baiat de treaba, are grija tot timpul de profitul sau, chiar si în situatii „de viata si de moarte”. Veta si Zita, specific genului feminin, iubesc cu patos si se consuma pentru amorul sau: una ca nu îl poate convinge pe Chiriac, cealalta pentru o casnicie esuata si posibilitatea mai redusa de a se recasatori. Cu toate ca încurcaturile nu sunt putine, norocul îi surâde în final Zitei, care reuseste sa se marite cu Rica, arhivar si student, deloc mai prejos ca ceilalti ca teapa de om, nedorind altceva decât sa reuseasca în cariera, în urma casatoriei cu aceasta.

   Lumea lui Caragiale este si lumea noastra. Nimic nu s-a schimbat chiar atât de mult. Multi ar fi tentati sa spuna ca am depasit epoca mahalalei si a limbajului necivilizat, dar oare chiar este asa? Un spectacol ce parca oglindeste viata de zi cu zi pe care o cunoastem. Un spectacol exploziv, cu multe întorsaturi de situatie, ce te va tine cu sufletul la gura pâna la final. Personajele însufletite atât de bine de acesti tineri actori traiesc intens si nu se gândesc prea mult la consecinte.

   Asadar, te asteptam pe 3 august, orele 20:00, la Teatrul Arte dell’Anima pentru a urmari o comedie de zile mari, un spectacol extrem de apreciat de catre critici, o punte de legatura între clasic si modern. Rezervari la 0733 060 033 sau prin e-mail pe teatru@artedellanima.ro!

O noapte furtunoasa - teatru - Raftul cu idei   Va invitam sa vizionati teaser-ul spectacolului si sa va lasati convinsi si purtati de povestea noastra: https://www.youtube.com/watch?v=dbgaA3HFosY.

Distributie: Alexandru Banciu, Adrian Piciorea, Mircea-Alexandru Baluta, Vlad Linta, Voicu Aanitei, Vlad Brumaru, Bianca Cuculici, Ana Cretu Productie: Teatrul Arte dell'Anima Regie: Florin Lita Scenografie: Ioana Colceag Durata: 1h 20

Rezervari la 0733 060 033 sau prin e-mail pe teatru@artedellanima.ro!

Teatrul Arte dell'Anima - Din suflet pentru arta!

[post_title] => O noapte furtunoasa la Teatrul Arte dell’Anima! [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => o-noapte-furtunoasa-la-teatrul-arte-dellanima-4 [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-08-01 12:22:23 [post_modified_gmt] => 2017-08-01 09:22:23 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13752 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [6] => WP_Post Object ( [ID] => 13716 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-07-25 12:05:33 [post_date_gmt] => 2017-07-25 09:05:33 [post_content] =>

   Presedintele Trump probabil ca nu va arata niciodata ca in aceasta pictura...

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.   In pictura de mai sus, Trump, zdrenturos si obosit leagana un copilas adormit cu un brat. Barbatul de 71 de ani nu mai are frezura unui director general controversat, atat de fericit sa concedieze oameni. In schimb, arata ca un tata - acel tip de tata care ar muri de foame pentru a se asigura ca al sau copil nu adoarme cu stomacul gol.

   Genul de tata pe care l-ai regasi intr-un grup de refugiati...

   Aceasta pictura face parte din seria "Vulnerabilitate", o colectie de picturi a artistului sirian Abdalla Al Omari.

   In seria sa artistica, Al Omari, el insusi un refugiat, isi imagineaza cum Obama, Putin si alti lideri ai lumii ar arata daca ar fi refugiati.

   Acestia nu sunt politicienii distanti, de neatins si ignoranti cu care suntem obisnuiti. Acestia sunt mai mici, mai vulnerabili. Vulnerabilitatea este exact ceea ce Al Omari a dorit sa evidentieze, prin pictarea ochilor obositi si prin conditia saraca pe care acestia o afiseaza, pentru a le reatribui o farama de umanitate.

   Picturile lui Al Omari au fost percepute si ca un mesaj puternic. In ciuda faptului ca exista 22,5 milioane de refugiati in intreaga lume, multe tari nu accepta refugiati pe teritoriul lor.

   Incluzând, cel putin temporar, Statele Unite. In ziua de 26 iunie 2017, Curtea Suprema a SUA a decis ca administratia Trump poate sa restrictioneze temporar libera circulatie, restrictie ce afecteaza sase tari cu populatie majoritar musulmana. Aceasta restrictie include si o interdictie totala, de 120 de zile, pentru orice refugiat.

   Trump a facut demersuri si pentru a injumatati numarul de refugiati permisi in Statele Unite, pentru anul in curs.

   Desigur, Statele Unite se alatura altor tari care dezvolta o relatie complicata cu refugiatii si cu politicienii puternici. Descoperiti inca noua picturi ale artistului Al Omari si identificati-i chiar dumneavoastra:

Fostul presedinte al Statelor Unite, Barack Obama

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Presedintele rus Vladimir Putin

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Cancelarul Germaniei Angela Merkel

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Liderul "suprem" al Coreei de Nord, Kim Jong-un

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Presedintele Turciei, Recep Tayyp Erdoğan

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Fostul premier al Marii Britanii, David Cameron

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Fostul presedinte al Iranului, Mahmoud Ahmadinejad

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

Presedintele Siriei, Bashar al-Assad

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.

   Decizia referitoare la daca sa primesti refugiati si cum sa faci aceasta este una dificila. Insa e o decizie care afecteaza milioane de oameni.

Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian.   Acesti lideri au (ori au avut) puterea de a face ceva constructiv in aceasta privinta, insa, iata, milioane de refugiati sunt in continuare la limita subexistentei. Unii lideri chiar agraveaza situatia pentru acestia. Razboiul civil din Siria, spre exemplu, a creat mai mult de 5 milioane de refugiati.

   Nu exista o solutie usoara pentru criza refugiatilor si este necesar sa infruntam numeroase obstacole si blocaje in drumul tuturor spre a rezolva aceasta problema. Este important sa ne amintim, mereu, ca vorbim de oameni care sunt cu adevarat afectati, in continuare.

   Poate ca aceste picturi ne vor ajuta sa ne reamintim de aceasta realitate urata.

   Daca doriti sa descoperiti mai multe lucrari artistice ale lui Abdalla Al Omari, vizitati pagina acestuia de Instagram, sau urmariti-l pe Twitter. Colectia "Vulnerabilitate" se afla, acum, intr-o galerie de arta in Dubai.

 

[post_title] => Lideri mondiali in pictura unui refugiat sirian. Context. [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => lideri-mondiali-in-pictura-unui-refugiat-sirian-context [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-07-25 12:05:33 [post_modified_gmt] => 2017-07-25 09:05:33 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13716 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [7] => WP_Post Object ( [ID] => 13697 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-07-17 16:25:58 [post_date_gmt] => 2017-07-17 13:25:58 [post_content] =>

   Inventii pierdute pe care umanitatea odata le-a facut, dar pe care nu le mai putem face astazi.

Mecanismul Antikythera:

   Descoperit intr-o epava, in anii 1900, acest dispozitiv a fost construit in jurul anilor 150 – 100 inainte de Christos. Prezinta elemente de miniaturizare si o complexitate a mecanismului care a mai fost egalata aba 1500 de ani mai tarziu. Dupa multe speculatii, in 2008, specialistii au determinat ca mecanismul in cauza tinea evidenta calendarului Metonic, prezicea eclipsele solare si calcula perioadele de recurenta ale Jocurilor Olimpice antice.

Antikythera - Inventii pierduteSistemul Digital de codare Sloot

   La sfarsitul anilor 1990, inventatorul olandez Romke Jan Bernhard Sloot a sustinut ca a elaborat o forma revolutionara de compresie a datelor. Declarativ, “Sistemul de Codare Digitala Sloot” putea sa comprime un film de mai multi GB (giga-bytes) in doar 8 KB (kilo-bytes). Inventia lui Slooth i-a permis, chipurile, sa ruleze 16 filme simultan de pe un cip de 64 KB, fara a accesa un hard drive. Dupa ce si-a demonstrat idea in fata directorilor executivi ai Philips, in 1999, lui Sloot i s-a spus ca e pe cale sa ajunga unul dintre cei mai bogati oameni de pe planeta. Cu doua zile inainte de predarea codului sursa catre Philips, insa, Sloot a fost gasit fara suflare, in gradina sa. Deces survenit in urma unui infarct. Algoritmul sau de decodare nu a fost recuperat niciodata si s-a dezvaluit ca cipul folosit la demonstratie a fost modificat.

"Raza Mortii" a lui Tesla

   Teleforce era numele unei arme cu “raze incarcate cu particule”, arma dezvoltata de Nikola Teslsa in anii 1930, tehnologie bazata pe generatorul Van de Graff. Tesla a revendicat ca “raza mortii” dezvoltata de el ar putea sa doboare o flota de 10.000 de avioane inamice de la o distanta de 322 de kilometri. Sursele arata ca Tesla a dezvoltat cu succes cateva teste la scala, insa adevaratul mod de actiune al armei ramane si in acest moment o necunoscuta. Speculatiile spun ca ar fi vorba de o mitraliera cu protoni sau o arma laser. Au existat negocieri  de cumparare a tehnologiei, din partea puterilor mondiale, insa Tesla a refuzat sa divulge schitele inventiei sale. Ingrijorat ca super-arma sa “care are puterea sa incheie orice razboi” ar putea sa cada in mainile cui nu trebuie, Tesla a memorat schema inventiei si a distrus orice urma materiala a acestora. Se zvoneste ca Uniunea Sovietica ar fi testat o etapa a dispozitivului, insa intregul design a disparut odata cu moartea lui Tesla, in 1943.

Teleforce Tesla Death Ray - Inventii pierduteChronovisor-ul

   Pellegrino Ernetti a fost un preot benedictin romano-catolic, cunoscut drept cel mai faimos exorcist al Venetiei. In anii 1950, Ernetti a sustinut ca a inventat un aparat prin care se poate vedea in trecut, dispozitiv pe care l-a numit “Chronovisor”. Ernetti detinea o diploma in fizica cuantica si se pretinde ca a fost asistat de oameni de stiinta precum Enrico Fermi si Wernher von Braun. Chronovisor-ul a fost descris drept o cabina cu o serie de controale misterioase care poate sa decodeze radiatii electromagnetice din trecut. Prin folosirea masinariei, Ernetti a sustinut ca a observat si a fotografiat crucificarea lui Christos, o asertiune pe care a negat-o mai tarziu, sub confesiune. Totusi, cu foarte putin timp inainte de decesul lui Ernetti, un preot din anturajul lui Ernetti a declarat ca Vaticanul a ordonat distrugerea unui Chronovisor functional si ca a modificat confesiunea inregistrata a lui Ernetti, pentru stergerea oricaror evidente ale masinariei si pentru ca tehnologia “sa nu ajunga pe maini pacatoase”.

Starlite

   Inventat in anii 1980 de catre chimistul amator Maurice ward, Starlite era un material care se presupune ca ar fi fost capabil sa reziste unei deflagratii nucleare. Plasticul complex continea “pana la 21 polimeri organici si copolimeri, precum si mici cantitati de ceramica.” Pentru demonstratii, oua invelite in Starlite au fost expuse la temperaturi de 1.200 grade Celsius si au ramas crude. In alte teste, materialul a rezistat la temperaturi de 10.000 grade Celsius, prin bombardamente laser, temperaturi de trei ori mai mari decat poate sustine un diamant. Materialul era remarcabil de usor, nu elibera noxe si fum si putea fi fabricat sub forma de lichid, pasta sau solid maleabil. Desi Starlite a starnit interesul guvernelor si al corporatiilor multi-nationale, Ward a esuat sa comercializeze inventia, acesta refuzand sa cedeze informatiile despre formula misterioasa a materialului. Ward a decedat in 2011, iar secretul materialului minune nu a fost descoperit.

[post_title] => Cinci interesante inventii pierdute (I) [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => cinci-interesante-inventii-pierdute [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-07-17 16:25:58 [post_modified_gmt] => 2017-07-17 13:25:58 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13697 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [8] => WP_Post Object ( [ID] => 13593 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-06-12 10:39:11 [post_date_gmt] => 2017-06-12 07:39:11 [post_content] =>

   Clasic e fantastic - Copilaria marilor muzicieni sunt spectacole de teatru si muzica ce se adreseaza copiilor între 3 si 10 ani. Povestea spune ca doi soricei, Sica si Rica, au trait, pe rand, în vioara lui Antonio Vivaldi, în orga lui Johann Sebastian Bach, în biblioteca lui Wolfgang Amadeus Mozart, în clavecinul lui Ludwig van Beethoven, în pianul lui Frédérik Chopin, în camaruta lui Richard Wagner, în gradina din fata casei lui George Enescu… Astazi, batranul Sol povesteste ce lucruri minunate a aflat de la stra-stra-stranepotii lui despre copilariile acestor mari compozitori, despre bucuriile si tristetile lor, despre munca obositoare de zi cu zi în fata instrumentului începand chiar de la varste foarte mici, despre calatoriile lungi si obositoare ale celor considerati copii minune, pe care întreaga Europa dorea sa îi vada si sa îi asculte si mai ales despre felul în care toti au învatat sa scrie muzica si sa se bucure de ea.

   Pe lânga cele opt Copilarii ce se afla déjà în repertoriu, pentru 2017, la comanda Institutului Maghiar de Cultura din Bucuresti, s-a prezentat si premiera Despre un print cioplit în lemn. Copilaria lui Bela Bartok si se consolideaza, astfel, noua serie de spectacole intitulate generic Povesti, care a început anul trecut cu Rossini si Povestea lui Wilhelm Tell si va continua, pana la finele anului, cu premiera Johann Strauss si povestea Dumnarii albastre (sponsorizare E&Y).

Copilaria lui Vivaldi

   Dornici sa calatoreasca si ei, Sica si Rica au intrat pe ascuns într-o valiza si... au ajuns în Italia, la Venetia. Situat în nord-estul Italiei, unul dintre cele mai frumoase orase din lume asezat pe 118 insulite legate prin canale si poduri, Venetia este construita practic pe apa, palatele ei minunate se sprijina pe piloni de lemn iar transportul de oameni si marfuri se desfasoara tot pe apa. Apa, multa apa - imaginea aceasta îi sperie pe cei doi soricei calatori. Teama lor însa dispare ca prin farmec atunci cand descopera ca au ajuns într-o casa plina de muzica si îl cunosc pe micutul Antonio Vivaldi, un baietel simpatic, cu parul rosu, un  violonist minunat si un compozitor plin de idei, care îi atrage imediat în jocul lui „de-a muzica” explicandu-le cum sunetele pot vorbi, pot povesti si pot descrie frumusetile celor patru anotimpuri, Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Pisica Lola se alatura si ea grupului vesel care se amuza copios imitand cucul si cainii de vanatoare, dansand în ritmuri vesele taranesti la stransul recoltei, patinand pe gheata sau motaind lenes în caldura torida a zilelor de vara, racorita uneori de prospetimea unei furtuni cu tunete si fulgere.

*

Copilaria lui Bach

   Johann Sebastian Bach a fost cel de al 8-lea copil al lui Johann Ambrosius si al sotiei lui, Elisabeth. El s-a nascut în anul 1785 în oraselul german Eisenach si, din clipa în care a deschis ochii, a fost în permanent in contact cu muzica. De noua generatii, familia Bach se lauda numai cu muzicieni de exceptie. Tatal lui era un foarte pretuit muzician si profesor, renumit pentru seriozitatea si severitatea lui. Crescuse si formase multi muzicieni buni.  Copiii lui respirau muzica asa cum respirau aerul. Sebastian se pare ca nici nu a avut nevoie de lectii de muzica, a învatat singur, s-a dezvoltat singur uimindu-i pe toti cu talentul lui. A învatat întai sa cante la vioara si la viola. Apoi, a descoperit orga! Dragostea copilului pentru acest instrument era pe zi ce trecea, tot mai mare. Cate se puteau face cu orga... daca trageai registrul potrivi suna ca un ciripit de pasarele sau ca un flaut, sau ca o voce umana, sau ca o trompeta, ca un oboi, ca un fagot… Baiatul de 8 ani era fascinat. Îsi va gasi în muzica alinarea atunci cand, la 9 ani, ramane orfan de mama. Deseori statea de vorba cu bunii lui prieteni, Sica, Rica si cu Lola povestindu-le cate lucruri fantastice se pot face cu sunetele si cat de minunata poate deveni viata atunci cand ti-o dedici muzicii.

*

Copilaria lui Mozart

   Povestea începe cu câteva sute de ani în urma, prin anul o mie saptesute si ceva, într-o lume plina de regi si cavaleri, de trasuri si castele, în casa unor muzicieni din Viena, capitala Austriei, o locuinta plina cu obiecte ciudate care se dovedesc a fi... instrumente muzicale. Casa apartine familiei Mozart. Tatal, Leopold Mozart era compozitor dar mai ales un vestit profesor de vioara care a scris si publicat prima metoda prin care copiii puteau învata sa cante la acest minunat instrument. Sica, Rica si Lola sunt martori la nazdravaniile micutului Wolfgang Amadeus – cel iubit de Dumnezeu!- , un copil minune, violonist, pianist, compozitor care la cinci ani, înainte sa stie sa scrie litere stia sa scrie note. Toata copilaria si-a petrecut-o calatorind împreuna cu tatal si cu sora lui prin întreaga Europa sustinand concerte pentru capetele încoronate dornice sa asculte si sa cunoasca acest mic geniu. Soriceii l-au însotit pe micul Mozart în cateva dintre aceste calatorii si povestesc lucruri interesante, uneori amuzante, alteori triste despre cum a trait si a crescut cel care, peste ani, va deveni unul dintre cei mai fantastic compozitori ai tuturor timpurilor.

*

Copilaria lui Beethoven

   Ludwig van Beethoven a fost si el considerat copil minune asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Sub atente si neanduratoarea supraveghere a tatalui sau, Ludwig era obligat sa exerseze ore întregi la pian chinuitoare exercitii de degete. Dar, de cate ori putrea, copilul prefera sa încerce sa redea prin sunete, prin improvizatii inspirate, sentimentele omenesti, bucuria, pasiunea, tristetea, deznadejdea... folosind din ce în ce mai multe note, armonii tot mai bogate si nuante cat mai diverse de la piano (foarte încet) la fortissimo (foarte tare). În casa Beethoven pianul se auzea zi si noaptre spre disperarea soriceilor care nu reusesc sa mai doarma nicio clipa. Greu de facut liniste într-o casa de muzicieni în care copiii, tatal si mai înainte bunicul au trait din muzica! Lola nu pare sa sufere prea mult caci, se stie, pisicilor le place întunericul, ele vad noaptea la fel de bine ca si ziua.

   Ludwig van Beethoven avea 10 ani cand i s-a publicat prima compozitie: o Tema cu vartiatiuni. Asa a început drumul care a dus mereu în sus pana la celebra Simfonie nr. 9 al carei final, Oda bucuriei, este astazi imnul Uniunii Europene. Sica, Rica si Lola au ramas multi ani alaturi de compozitor, l-au însotit în calatoriile lui prin Europa, au învatat lucruri minunate despre muzica si povestesc, povestesc, povestesc...

*

Copilaria lui Chopin (sponsor Institutul Polonez)

   Tatal lui Frédéric Chopin era francez, mama poloneza, amandoi mari amatori de muzica.  Cand copilul are abia o luna, familia se muta la Warsovia si deschide un pension de baieti solicitat de cele mai bune familii din oras. Muzica era o parte importanta a unei educatii alese. In fiecare casa era cel putin un pian si cineva care sa canta la el, “uneori chiar excelent” dupa cum remarcau ziarele vremii. Pani Justina, mama lui Frédéric canta destul de bine la pian. Dadea lectii de muzica si în pension era angajat si un profesor de dans. Justina acompania micii dansatori care interpretau cele mai populare dansuri ale vremii - valsul, mazurca, poloneza. Micutul Frédéric era mereu sub pian si nu numai ca asculta cu încantare, dar curand a încercat sa si scrie pagini muzicale asemanatoare celora pe care le auzea. Prima mazurca a scris-o în 1817, cand avea doar 7 ani, la doar un an dupa ce începuse si el sa ia lectii de pian. Urmeaza alte mazurci, polci, valsuri... Pe aceste melodii Sica, Rica si Lola învata si ei cu mare bucurie sa danseze. Copilul era talentat si la scris. La 6 ani alcatuia mici poezii pe care le nota pe mansetele ziarelor sau pe hartia de impachetat sandwisuri. Frédéric Chopin este considerat astazi cel mai mare muzician polonez si unul dintre cei mai apreciati compozitori în întreaga lume. Marea sa iubire a fost pianul, instrumentul pentru care a scris toate minunatele sale pagini muzicale.

*

Copilaria lui Enescu (sponsor Dacia)

Foto pe www.clasicefantastic.ro

   Dupa Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven si Chopin, a venit rândul celui mai mare compozitor român, George Enescu, sa fie subiectul povestilor amuzante si mai ales... muzicale, spuse cu atâta talent, dezinvoltura si farmec de cei doi soricei, Sica si Rica, pisica Lola si batranul sobolan Sol care, de trei ani, au devenit cei mai buni prieteni ai copiilor (bunicilor si parintilor!) dornici sa paseasa în minunata lume a muzicii clasice. Pornind dintr-un mic sat din Moldova, Liveni, George Enescu a ajuns unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului XX, violonist, pianist, compozitor si profesor aplaudat si respectat. Sica, Rica si Lola i-au fost mereu alaturi si pot acum povesti cum a ajuns baietelul din Liveni unul dintre cei mai mari muzicieni al lumii.

Rossini si povestea lui Wilhelm Tell

https://www.youtube.com/watch?v=5z8hABnMDbI

   Gioachino Rossini (1792 – 1868) este cunoscut si foarte îndragit de publicul spectacolului liric, mai ales pentru operele sale comice: Barbierul din Sevilia, Scara de matase, Italianca în Alger, Calatorie la Reims… Si totusi, subiectul ultimei sale lucrari (1829) este serios, profund si bogat în semnificatii, povestea lui Wilhelm Tell.

   Viitorul compozitor s-a nascut în oraselul italian Pesaro, la 29 februarie 1792. Copilului iubeste bâlciurile din tîrgurile aglomerate si pestrite, cu mascarici, cu teatrele de marionete, jocurile de papusi, care prezinta scurte scenete acompaniate de muzica… Aici urmareste pentru prima oara povestea lui Wilhelm Tell. Faptele s-au petrecut în regiunea Lacului celor patru cantoane, din Elvetia, în secolul XIII. În numele Imperiului Habsburgic, soldatii austrieci cotropisera tara locuita de oameni liberi si mândri. Noul Guvernator, Gessler este un om rau, crud si orgolios. Ca sa îsi arate puterea de cuceritor, el îi umileste pe elvetieni obligându-i sa se plece, chiar sa îngenuncheze în fata unei... palarii, atrârnata în vârful unei sulite care, spunea el, reprezinta puterea împaratului de la Viena. Cel care nu se supunea era condamnat la moarte.

   Legenda povesteste despre Wilhelm Tell, un om al muntelui, puternic  si neînfricat. El ajunge sa treaca, împreuna cu fiul lui prin locul în care palaria atârna batjocoritor si, desigur, refuza sa îngenuncheze. Guvernatorul îl supune la o încercare groaznica: aseaza un mar pe capul fiului si cere tatalui, vestit pentru felul în care mânuia arcul, sa traga o sageata si sa doboare marul. Si asta de la o distanta de 80 de pasi! O singura ezitare, cea mai mica nesiguranta si... tatal îsi ucide copilul. Tell reuseste dar e condamnat totusi la închisoare. Scapa, îl omoara pe Gessler cu o sageata bine tintita si astfel, lupta care va duce la eliberarea elvetienilor de sub stapânirea austriaca începe.

   Pas cu pas, cariera lui Gioachino Rossini se împlineste spectaculos pentru a se încheia cu aceasta opera în patru acte mari, Wilhelm Tell, inspirata de imaginea eroului elvetian, simbol al luptei pentru libertate. Este ultimul titlu pe lista marelui compozitor italian.

   Trupa Clasic e fantastic s-a apropiat cu mare bucurie si de acest compozitor si opera sa. Micutul Gioachino, împreuna cu pisicuta Lola, cu soriceii Rica si Sica, dar si cu ajutorul varului Giorgio, venit special de la Scala din Milano, îi vor încânta pe micii spectatori cu întâmplari amuzante la care vor fi invitati sa ia parte si cu mult muzica plina de melodie, ritm si armonie. Varul Giorgio se va lansa în arii de virtuozitate iar pisica Lola va lua lectii si va încerca si ea sa cânte sub directa îndrumare a compozitorului. Povestea lui Rossini si a lui Wilhelm Tell va crea, pentru o ora, iluzia unei Italii de la început de secol XIX, în care negustori, nobili, ofiteri, tarani, precupete sau domnisoare de pension fredonau, la unison, muzica talentatului Gioachino Rossini.

Despre un print cioplit in lemn. Copilaria lui Bela Bartok

   Compozitorul Bela Bartok s-a nascut în anul 1881 în oraselul Sânnicolaul mare, pe atunci parte a Imperiului austriac si regatului maghiar (Austro-Ungaria). Era un copil vesel, talentat, îndragostit de muzica, în general si de muzica populara în special.

   Renumele soriceilor Sica si Rica, cei care au trait pe rând alaturi de cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor, pe când acestia erau copii – in vioara lui Vivaldi, în orga lui Bach, în biblioteca lui Mozart, sub pianul lui Chopin, în curtea casei taranesti a familiei Enescu... – a ajuns pâna la urechile copilului Bartok care, vrând sa îi cunoasca pe cei doi, i-a invitat sa îi faca o vizita. Sica si Rica, apoi si pisica Lola, ajung într-un spatiu cultural nou, strain, pe care încearca sa-l cunoasca si sa si-l apropie. Învata câteva cuvinte în limba maghiara, joaca jocuri de copii cu Bela si cu prietenul acestuia, macedoneanul Ioska, asculta cu interes povesti despre culegeri de folclor cu ajutorul unui instrument-minune, pe nume fonograf si au ocazia sa cânte chiar la instrumente populare pana atunci necunoscute ca drâmba sau tulnicul. Bela le vorbeste si despre felul în care scrie el muzica inspirata de cea mai pura sursa – folclorul taranesc, cel maghiar, în special dar si cântecele cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, croatilor, românilor... Pianista Raluca si violonista Monica interpreteaza fragmente din cilul de piese pentru pian Pentru copii si cele Cinci dansuri românesti.

   Toti se simt minunat împreuna, dar vizita trebuie totusi sa se apropie de sfârsit. Înainte de a se reîntoarce la Bucuresti, Sica, Rica si Lola îl ajuta pe Bela sa prezinte, în fata copiilor din sala de spectacol, Povestea printului cioplit în lemn, un balet inspirat de un basm în care se vorbeste depre un print îndragostit de o printesa si pe care un spirit rau încearca sa îl împiedice sa se apropie de aleasa inimii lui. Dar, asa cum se întâmpla de cele mai multe ori, totul se termina cu bine. La final, compozitorul maghiar Bela Bartok si artistii lui – Sica, Rica, Lola, Ioska, Povestitorul, Raluca si Monica – asteapta aplauzele entuziaste ale publicului.

   În fiecare an, în luna iunie, o Copilarie este mutata pe scena Salii mari a Ateneului Roman si suportul electronic este înlocuit cu muzica în interpretari de referinta.

[post_title] => Clasic e fantastic - Copilaria marilor muzicieni. Teatru si muzica pentru copii si parinti [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => clasic-e-fantastic-copilaria-marilor-muzicieni-teatru-si-muzica-pentru-copii-si-parinti [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-06-12 10:39:11 [post_modified_gmt] => 2017-06-12 07:39:11 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13593 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [9] => WP_Post Object ( [ID] => 13553 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-05-25 10:36:21 [post_date_gmt] => 2017-05-25 07:36:21 [post_content] => Editura Nemira lansează evenimentele Movie night by the book: în fiecare lună vă invităm la o proiecţie de film în aer liber şi o discuţie despre cartea care a stat la baza lui. Prima ediţie este dedicată filmului şi cărţii Contact şi are loc pe terasa barului Epic. Moderatorii discuţiei sunt Ana Nicolau şi Andrei Huţuleac. Invitat: Adrian Şonka, astronom. Filmul Contact a apărut în 1997 şi a fost regizat de Robert Zemeckis. În rolurile principale îi sunt  Jodie Foster ca Dr. Eleanor Arroway şi Matthew McConaughey ca Palmer Joss. Carl Sagan a scris încă din 1979 Contact ca un scenariu de film, împreună cu Ann Druyan, dar când producţia a fost întârziată, l-a publicat ca roman. În cartea sa, Carl Sagan pune sub lupă ştiinţa, religia şi politica, elemente care definesc societatea, dar mai ales relaţia dintre ele, privind şi spre rolul lor din viitor. În 1999, o echipă de cercetători, din care face parte şi Dr. Eleanor, descoperă un mesaj venit de la o inteligenţă  extraterestră. Acest mesaj ridică multe semne de întrebare şi determină umanitatea să îşi caute locul în univers. INTRAREA ESTE LIBERĂ! Eveniment realizat cu sprijinul ProVideo. [post_title] => Movie night by the book – proiectie Contact [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => movie-night-book-proiectie-contact [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-05-25 10:36:21 [post_modified_gmt] => 2017-05-25 07:36:21 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13553 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [10] => WP_Post Object ( [ID] => 13447 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-05-17 14:25:05 [post_date_gmt] => 2017-05-17 11:25:05 [post_content] =>

   Volumul face parte din colectia AM SUPRAVIETUIT a autoarei Lauren Tarshis - colectie aparuta la editura Gama -, volumul Am supravietuit distrugerii orasului Pompei, 79 d. Hr. reprezinta o lectura cel putin interesanta pentru copii si adolescenti deopotriva. Toate volumele seriei AM SUPRAVIETUIT abordeaza intr-o maniera presarata cu suspans dezastre reale din istoria umanitatii, in care personajul principal scapa deznodamantului fatidic care i s-ar fi putut intampla.

[caption id="attachment_13475" align="alignright" width="228"]recenzie de carte - Am supravietuit distrugerii orasului Pompei recenzie de carte | Am supraviețuit distrugerii orașului Pompei, 79 d. Hr. - Lauren Tarshis[/caption]

   Volumul de fata face referire la eruptia celebrului vulcan Vezuviu peste orasul Pompei, in anul 79 d. Hr. Povestea in sine este interesanta si antrenanta in timp ce ofera un nivel moderat de context si detalii educative in ceea ce priveste evenimentul. O lectura usoara, in care personajele sunt inaftisate prin descrierea culturii si a obiceiurilor acestora. Regasim in paginile Am supravietuit distrugerii orasului Pompei, 79 d. Hr. si detalii despre nivelul de perceptie al oamenilor de atunci asupra naturii si a misterelor pe care un vulcan le reprezinta, intr-o era in care oamenii abia descopereau ce este acela un vulcan.

Scurta introducere:

   Marcus si tatal lui sunt sclavi in orasul Pompei, in anul 79 d. Hr. Cei doi vor cu inversunare sa scape din mainile nemiloase ale celor ce i-au capturat, iar cand eroii nostri descopera ca huruiturile muntelui Vezuviu par a prevesti ceva mult mai periculos decat un mic cutremur, incep sa isi doreasca ceva mai mult decat eliberarea din sclavie. Vor sa scape din Pompei inainte de a fi prea tarziu!

   Am supravietuit distrugerii orasului Pompei este o poveste tata/fiu foarte buna, care include informatii interesante despre istoria imperiului Roman. Pe langa descrierea eruptiei muntelui Vezuviu, cartea ofera si o explicatie credibila despre cum un sclav ar fi fost capabil sa citeasca semnele despre ce avea sa se intample.

   Am supravietuit distrugerii orasului Pompei, 79 d. Hr. pastreaza calitatea celorlalte aparitii ale colectiei, cu prisosinta.

   Volumul este disponibil la editura Gama, impreuna cu intreaga colectie.

[post_title] => Am supravietuit distrugerii orasului Pompei, 79 d. Hr. - Lauren Tarshis. Recenzie de carte [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => supravietuit-distrugerii-orasului-pompei-79-d-hr-lauren-tarshis-recenzie-de-carte [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-05-17 14:26:50 [post_modified_gmt] => 2017-05-17 11:26:50 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=13447 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [11] => WP_Post Object ( [ID] => 12630 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-01-08 18:22:24 [post_date_gmt] => 2017-01-08 16:22:24 [post_content] =>

   Lucrarea Gandire rapida gandire lenta a lui Daniel Kahneman este o lectura vasta, provocatoare si fascinanta de cunoastere a sinelui. Daca esti interesat sa afli de ce oamenii se comporta asa cum o fac de obicei, ce ne influenteaza alegerile si comportamentul de zi cu zi, cum gandim si - mai ales - cum lumea din jur, amintirile, rutina si sentimentele ne afecteaza alegerile si perceptiile, lucrarea prezentata aici este o lectura revelatoare, de referinta. Un must-read pentru psihologi, entuziasti si umanisti, dar si pentru aceia dintre noi care incearca sa se inteleaga pe ei insisi, precum si pe cei cu care interactioneaza, deopotriva.

Recenzie Gandire rapida, gandire lenta - David Kahneman - psihologie   Incepem cu un exemplu simplu, dar foarte revelator, al puterii unui singur cuvant: "vomă". "Fata ta s-a schimbat, pentru un moment, intr-o expresie de dezgust si este foarte posibil sa fi impins cartea putin mai departe de fata, imperceptibil", concluzioneaza Daniel Kahneman ca ai fi facut la citirea cuvantului "vomă". "Rata batailor inimii ti-a crescut, parul de pe brate ti s-a ridicat putin si glandele sudoripare ti-au fost activate." Pare ca autorul te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti.

   Si chiar te cunoaste mai bine, la un nivel recunoscut in 2002 prin acordarea Premiului Nobel in economica. Kahneman si partenerul sau intelectual Amos Tversky au umanizat domeniul economicii prin demonstrarea erorilor sistematice in felul in care oamenii apreciaza prospecte si valori si iau decizii. Cei doi au oferit dovezi referitoare la procesele mentale ce au loc in locul asertiunilor traditionale ale economistilor conform carora oamenii iau decizii in urma gandirii rationale.

   Kahneman imparte gandirea in doua sisteme. Unul (Sistemul 1) este intuitiv si influentabil emotional, ceea ce il face "o masina ce trage concluzii" rapida si in general eficienta. Al doilea sistem (Sistemul 2) este incet si rational si ofera un mijloc de control al raspunsurilor pe care primul sistem le ofera, precum si capacitatea de a intelege lumea mai riguros decat permite intuitia. Totusi, acest al doilea sistem nu este numai incet, ci si lenes. Are tendinta de a accepta orice ii sugereaza primul sistem.

   Pentru a promova gandirea inceata, Kahneman roaga cititorii sa parcurga exemple de probleme cu ajutorul carora schiteaza "harta gandurilor". Aceste probleme nu solicita doar mintea, ci si corpul: "Muschii se tensioneaza, presiunea arteriala creste." Alternativ, letargia cognitiva protesteaza impotriva schimbarii, iar ochii devin sticlosi. Tragerea concluziilor necesita doar un mic efort. De aceea, Sistemul 2 nu se grabeste sa verifice Sistemul 1: o concluzie (pripita) nu solicita efort.

   Iata un exemplu:

1 + 1 = 2

   Este indeajuns sa privesti acest calcul simplu pentru a concluziona ca a) rezultatul este corect; b) nu exista un alt rezultat; c) nu era nevoie sa fie trecut rezultatul pentru a-i sti valoarea.

   In exemplul de mai sus, toate concluziile sunt emise de Sistemul 1 fara nici un efort, imediat, in timp real. Chiar si sa doresti sa vezi alt rezultat, in mod expres, nu vei reusi, deoarece Sistemul 1 iti va oferi automat, de fiecare data, rezultatul corect.

2477 - 1328 = 989

   Este rezultatul oferit corect? Ati facut calculul cu aceeasi usurinta (automata) cu care ati rezolvat (fara sa vreti!) prima problema? Rezultatul corect este 1149, insa exemplul dat nu pune accent pe corectitudinea raspunsului, ci pe procesul de gandire. Intr-o harta rudimentara, sa spunem, a gandirii, Sistemul 1 nu a reusit sa faca acest calcul imediat. DAR, pana sa intre Sistemul 2 in functiune si sa rezolve scaderea, s-au intamplat urmatoarele: Sistemul 1 a incercat sa aproximeze rezultatul, in acelasi timp semanaland Sistemului 2 ca este necesar un proces de gandire diferit (o gandire lenta). Cu toate acestea, pana sa intervina activ Sistemul 2 (un sistem lenes), posibil ca acesta sa-i fi "sugerat" Sistemului 1 sa treaca peste verificarea rezultatului si sa parcurga textul acestui articol mai departe. Daca ati inceput sa puneti Sistemul 2 la treaba si sa rezolvati scaderea, atunci nu numai Sistemul 2 a reactionat, ci si intregul vostru organism (analiza vizuala atenta, mana pe mouse a ramas nemiscata - muschi in repaus).

   Doua caracteristici fundamentale ale sistemului rapid (Sistemul 1; sistemul intuitiv) sunt ca acesta este impotriva pierderilor si nu poate emite statistici. Pentru intuitie, "pierderile cantaresc mai mult decat castigurile". Lucrurile rele, in general, par sa ne impresioneze mai mult decat lucrurile bune. Psihologul John Gottman a enuntat ca, pentru ca o relatie sa ramana stabila, este nevoie de cel putin cinci interactiuni bune pentru a anula o interactiune rea. Chiar si in pasiune exista contabilitate, iar scorurile negative cantaresc mai mult decat cele pozitive.

   Gestiunea mentala este o abilitate estentiala pentru o specie sociala intensa plina de indivizi care in mod constant fac favoruri si obtin avantaje din interactiunea unuia cu celalalt. Aceasta este, insa, diferita de gandirea statistica. Intotdeauna cautam dupa cauza - in particular cauze umane - si suntem foarte predispusi sa concluzionam ca un eveniment l-a cauzat pe altul, atunci cand observam o asociere intre cele doua evenimente.

   In virtutea paragrafului de mai sus, nici macar nu intelegem pe deplin "cum arata" intamplarea. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, bombele aruncate de germani au ratat cateva cartiere din sudul Londrei, ceea ce i-a determinat pe englezi sa suspecteze ca spioni inamici s-ar fi ascuns in acele zone. Analiza statistica, totusi, a aratat ca ceea ce parea a fi o strategie a fost rezultanta sansei.

   In situatiile in care oamenii se straduiesc sa afecteze evenimente, alte posibile influente se sting in fundal, ignorate. In perioada in care Kahneman activa ca si psiholog militar in Israel, acesta a intalnit instructori de zbor care insistau ca laudarea performantei ridicate este contra-productiva. Instructorii au observat ca pilotii laudati pentru executia unei manevre foarte bine, o vor efectua mai rau a doua oara, pe cand pilotii certati pentru o manevra gresita o vor executa mai bine a doua oara. Instructorii au omis sa aprecieze ca, prin natura variatiilor, o tentativa notabil buna sau o incercare eronata vor fi urmate, in aproape toate cazurile, de o executie apropiata de medie: mai rea daca cea de inainte a fost foarte buna, mai buna daca cea de dinainte a fost foarte rea. Altfel spus, media este intotdeauna valabila ca si etalon, pe cand extremele ("exceptional" si "foarte rau") sunt influentate si de sansa.

   O observatie recenta din experienta autorului in Israel, asupra deciziilor de eliberare conditionata ale judecatorilor, arunca o lumina si mai nelinistitoare asupra facultatilor de gandire rationala a indivizilor aflati in pozitii cu autoritate. Sansele detinutilor de eliberare conditionata au atins circa 65% dupa ce judecatorii au servit masa, insa au coborat spre zero atunci cand judecatorii urmau sa serveasca masa. Explicatia nu este aceea ca foamea ii transforma pe judecatori in niste razbunatori, ci aceea ca gandirea rationala solicita energie. Per ansamblu, doar 35% dintre cererile de eliberare conditionata au fost acceptate, asadar epuizarea judecatorilor i-a influentat catre pozitia de refuz.

   Ingrijorator pentru idealul nostru de justitie, aceasta descoperire ilustreaza perfect de ce gandirea rapida vine pe primul loc si gandirea inceata pe locul al doilea. Judecatorii au devenit obositi si infometati. Majoritatea oamenilor si-au petrecut existenta obositi sau flamanzi sau chiar ambele in acelasi timp. Iar in astfel de conditii, oamenii sunt in particular vulnerabili. Gandirea rapida permite oamenilor sa se descurce atunci cand nu-si pot permite sa aloce resurse pentru gandirea lenta. Asadar, crearea unei situatii coerente doar cu informatiile disponibile imediat, cateodata, trebuie sa fie suficienta.

   Gandirea rapida nu reprezinta doar un mijloc de a face fata unei situatii de criza sau deficienta, totusi. Kahneman ii lauda acuratetea generala, eficienta si flexibilitatea: daca Sistemul 1 nu poate gasi raspunsul pentru o intrebare, va gasi o intrebare mai usoara si va raspunde la aceea. Insa tot el admite ca sistemul automat de gandire "nu poate fi cu adevarat educat". Momentele in care ai nevoie cel mai mult de gandirea rapida sunt exact momentele in care nu te poti opri pentru a verifica daca nu cumva cazi in erori cognitive...

   Daca stii ce inidicii sa cauti, totusi, poti dezvolta o imagine mult mai clara cu privire la greselile altor oameni. Kahneman ofera cititorilor sai un vocabular pentru a descrie polarizarile gandirii, intr-un text care sondeaza atat propria-i munca, cat si "terenul" din care aceste concepte psihologice au fost culese, verificate si enuntate.

   Acest sumar este pe departe prea scurt pentru a captura complexitatea lucrarii Gandire rapida gandire lenta si lectura acestei carti aduce foarte multe alte observatii si intelegeri, in afara acestei recenzii. De exemplu, aflam cum expertiza si euristica sunt surse ale intuitiei, ori cum o gandirea unei persoane poate fi influentata prin inducere externa (programare neuro-lingvistica) si multe, multe altele. Pentru a evidentia cate resurse ofera aceasta lucrare, voi face listarea cuprinsului. Gandire rapida gandire lenta are 752 de pagini pline de cunostinte - o lectura cursiva, prietenoasa, usor de inteles. Este disponibila la editura Publica.

PARTEA INTAI: Doua sisteme - 1. Personaje din poveste; 2. Atentie si efort; 3. Controlorul lenes; 4. Masina asociativa; 5. Lejeritatea cognitiva; 6. Norme, surprize si cauze; 7. O masina de tras concluzii pripite; 8. Cum se emit judecatile evaluative; 9. Raspunsul la o intrebare mai usoara.

PARTEA A DOUA: Euristici si biasuri - 1. Legea numerelor mici; 2. Ancore; 3. Stiinta disponibilitatii; 4. Dicponibilitate, emotie si risc; 5. Specialitatea lui Tom W; 6. Linda: mai putin inseamna mai mult; 7. Cauzele taie statistica; 8. Regresiunea spre medie; 9. Moderarea predictiilor intiutive

PARTEA A TREIA: Increderea de sine excesiva - 1. Iluzia intelegerii; 2. Iluzia validitatii; 3. Intuitii versus formule; 4. Intuitia experta: cand putem avea incredere in ea?; 5. Perspectiva exterioara; 6. Motorul capitalismului.

PARTEA A PATRA: Alegeri - 1. Erorile lui Bernoulli; 2. Teoria estimarii sanselor; 3. Efectul de posesie; 4. Evenimente nefaste; 5. Modelul cvratipartit; 6. Evenimente rare; 7. Politici de risc; 8. Scorul emotional; 9. Inversari; 10. Incadrari si realitate.

PARTEA A CINCEA: Doua euri - 1. Doua euri; 2. Viata ca o poveste; 3. Experienta starii de bine; 4. Cum gandim despre viata.

   Gandire rapida gandire lenta de David Kahneman este disponibila la editura Publica

[post_title] => Gandire rapida gandire lenta. Daniel Kahneman [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => recenzie-gandire-rapida-gandire-lenta-daniel-kahneman [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-01-17 15:44:54 [post_modified_gmt] => 2017-01-17 13:44:54 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=12630 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [12] => WP_Post Object ( [ID] => 12362 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-11-21 16:20:27 [post_date_gmt] => 2016-11-21 14:20:27 [post_content] =>

Choice Autumn Conference – Despre sexualitate, inteligenta, personalitate si sanatate mentala prin prisma psihologiei evolutioniste.

   Choice este un ONG ce disemineaza cunostinte validate stiintific din domeniul psihologiei, prin conferinte, campanii de constientizare si servicii psihologice de calitate.

   Duminica, 27 noiembrie, între orele 10:00-18:00, va avea loc cea de-a doua editie a Choice Autumn Conference, în Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, aflata pe Soseaua Panduri nr. 90-92.  Tema principala a acestei editii este sexualitatea privita din perspectiva psihologiei evolutioniste.

   Prof. dr. Carmen Strungaru, prof. dr. DragoS Iliescu,  conf. dr. Alina Rusu si drd. Emanuel Andelin vor aborda teme precum: indicatori ai comportamentului seductiv, homosexualitatea, sexualitatea între biologic si cultural, dar si modalitati de masurare transculturala a constructelor psihologice.

   În pauzele dintre prelegeri participantii vor fi serviți cu cafea, fructe si prajituri, putând participa de asemenea la scurte sesiuni de networking.

  Locurile sunt limitate, iar înscrierile se fac pe baza unui formular pe care îl gasiti pe pagina de pe Facebook a evenimentului sau accesând acest link: http://tinyurl.com/jx2th2m

  Pentru asigurarea unui loc în cadrul conferintei, se achita o taxa de participare în valoare de 35 de lei, studentii având parte de un pret redus, 25 de lei.

Acest eveniment este organizat în colaborare cu Universitatea din Bucuresti

Contact:

E-mail: asociatiachoice@gmail.com

Telefon: 0755827999

www.facebook.com/asociatiachoice

[post_title] => Despre sexualitate, inteligenta, personalitate si sanatate mentala prin prisma psihologiei evolutioniste [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => despre-sexualitate-inteligenta-personalitate-si-sanatate-mentala-prin-prisma-psihologiei-evolutioniste [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-11-21 16:20:27 [post_modified_gmt] => 2016-11-21 14:20:27 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=12362 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [13] => WP_Post Object ( [ID] => 11744 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-29 14:30:43 [post_date_gmt] => 2016-09-29 11:30:43 [post_content] =>

   Îti place sa scrii scurte texte, în agenda ta, impresii si idei ingenioase? Desenezi la întalniri, faci schite si unele îti ies chiar bine? Esti politicos însa nu stii chiar toate regulile când mergi la o masa simandicoasa? Vrei sa îti creezi o imagine originala, atragatoare dar nu stii cu ce sa începi?

   Vino la Fundatia Calea Victoriei si vei învata de la specialisti experimentati si simpatici tehnici eficiente si informatii valoroase care sa îti evidentieze calitatile si talentele. Vei descoperi mai multe despre subiectele care te pasioneaza, dar pentru care nu ti-ai facut timp pâna acum.

   Lasa în urma agitatia si responsabilitatile de la serviciu si rezerva-ti serile doar pentru tine: alege unul dintre atelierele noastre ca sa te relaxezi si sa te simti cu adevarat împlinit:

din 4 Octombrie, ora 19:00, 3 sedinte

din 7 Octombrie, ora 19:00, 7 sedinte

din 8 Octombrie, ora 19:00, 4 sedinte

din 14 Octombrie, ora 19:00, 4 sedinte

din 17 Octombrie, ora 19:00, 6 sedinte

din 21 Octombrie, ora 19:00, 5 sedinte

din 26 Octombrie, ora 19:00, 3 sedinte

Înscrierile la ateliere se fac la contact@victoriei.ro.

   Pe lânga atelierele de mai sus vei gasi în programul Fundatiei si alte cursuri utile si atragatoare. Ca sa afli mai multe detalii despre acestea intra pe www.victoriei.ro

   Locul de desfasurare: Str. Popa Soare nr. 40, etaj 1 (aproape de Rondul Pache Protopopescu / Izvorul Rece).

[post_title] => Deseneaza, scrie povesti, fa-ti prieteni în Octombrie la Fundatia Calea Victoriei [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => deseneaza-scrie-povesti-fa-ti-prieteni-octombrie-la-fundatia-calea-victoriei [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-29 14:30:43 [post_modified_gmt] => 2016-09-29 11:30:43 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11744 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [14] => WP_Post Object ( [ID] => 11672 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-20 14:31:56 [post_date_gmt] => 2016-09-20 11:31:56 [post_content] =>  

În PlaYouth, toamna nu se numara bobocii, ci atelierele si cursurile.

   Ne bucuram sa vedem copiii plini de energie sa descopere lumea, iar parintii, dornici sa îi îndrume si sa îi însoteasca activ pe acest drum.

   PlaYouth a început activitatea cu multa energie si anunta urmatoarele ateliere si cursuri pe care le-au pregatit atât pentru copii, cât si pentru parinti.

   Vineri, pe 23 septembrie, PlaYouth da startul evenimentelor de comunitate cu “Jocuri în familie”, o seara în care se strâng prietenii si formeaza echipe pentru jocuri distractive si relaxante ca: Activity, Sugar Cubes, Saboteur, Monopoly, dar si alte jocuri interactive. Evenimentele continua pe 24 septembrie, cu Atelier de origami pentru copii si parinti, unde se vor antrena atentia, dexteritatea si creativitatea.

   Pe 25 septembrie, se va desfasura Atelierul de bune maniere, unde se vor învata câteva reguli de baza pentru a ne prezenta frumos la scoala, în familie sau in orice alt context din societate. Încheiem luna septembrie cu un alt eveniment de comunitate, “CineClub pentru copii si parinti”, o seara dedicata filmelor ce trezesc de fiecare data discutii aprinse.

   Din octombrie, dam startul mult-asteptatelor cursuri. Acestea au rolul de a aprofunda informatiile de la atelier, pentru ca se desasoara pe o durata mai lunga, fiind împartit în module si sedinte de curs. Copii se pot înscrie la: Chitara Acustica, Necesitatea Întrebarilor, Improvizatie, Curs de pictura si desen, Spray-Painting, Origami sau Storytelling.

   Pentru mai multe detalii legate de activitatile PlaYouth, puteti intra pe acest link, sau ne puteti scrie un mail la contact@playouth.ro.

Acestea fiind spuse, va asteptam cu drag la activitatile de Joc si Joaca! :)

____________________________________

   PlaYouth organizeaza ateliere, cursuri si tabere de educatie prin joc si arta pentru copiii din Bucuresti cu vârstele între 5 si 12 ani. Îsi propune sa construiasca o comunitate cât mai mare de parinti si copii pasionati de educatia alternativa si sa ofere spatiul în care pot gasi toate resursele creative necesare.

[post_title] => Incep inscrierile pentru atelierele PlaYouth. [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => incep-inscrierile-pentru-atelierele-playouth [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-20 14:31:56 [post_modified_gmt] => 2016-09-20 11:31:56 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11672 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [15] => WP_Post Object ( [ID] => 11668 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-18 18:02:19 [post_date_gmt] => 2016-09-18 15:02:19 [post_content] =>

   Daca ai zburat vreodata cu avionul, foarte probabil sa fi resimtit turbulente in timpul zborului: oscilatii bruste ale avionului care trece printr-o serie de goluri de aer.

   Aceste turbulente pot fi resimtite ca si cum avionul ar putea sa pice din aer in orice moment - insa, in realitate, turbulentele nu sunt periculoase absolut deloc, iar daca aflam stiinta din spatele acestui fenomen, ne va ajuta sa fim mai relaxati in timpul urmatorului zbor.

   Turbulentele se pot produce ca urmare a mai multor factori: schimbari ale presiunii atmosferice, fluxuri de aer, mici vartejuri din jurul muntilor, fronturi de aer rece sau cald, furtuni. Turbulentele pot sa apara in interiorul norilor de furtuna, insa si atunci cand cerul pare senin.

   Trebuie sa mentionam ca turbulentele pot fi, intr-adevar, puternice. Si aceste turbulente pot provoca rani pasagerilor, daca acestia nu au centurile de siguranta puse, asa cum toate avioanele si insotitorii de bord solicita. Insa posibilitatea ca turbulentele sa prabuseasca un avion de pasageri modern sunt practic nule.

   In primul rand, in ciuda a ceea ce poti vedea si resimti in interior, turbulentele nu au un asa mare impact asupra avionului.

   "Altitudinea, abatajul si puterea [aeronavei] se vor schimba foarte putin in timpul unei turbulente - in cabina pilotului noi vedem doar o mica oscilatie a altimetrului", scrie Patrick Smith, pilot si editor al website-ului Ask The Pilot. "Conditiile pot fi enervante si inconfortabile, insa avionul nu se va prabusi."

   In al doilea rand, avioanele sunt construite in mod expres pentru a rezista celor mai severe turbulente, iar pilotii sunt instruiti pentru a le gestiona.

   Ca si pasager, nu vei observa, insa pilotii adesea incetinesc usor avionul si ii ajusteaza altitudinea pentru a evita turbulentele. In cele mai multe cazuri, pilotii vor ocoli tubulentele, in principal pentru confortul pasagerilor.

   Permanent, avioanele comerciale sunt testate la extrem, in conditii pe care nu le vor intalni niciodata in timpul zborului (conditii de presiune si deformare de 1,5 ori mai mari). Foarte probabil ca aripile urmatorului avion cu care vei zbura sa se poata indoi fara probleme pana la 90 de grade.

   In timpul turbulentelor dure, este posibil sa-ti versi bautura in poala, insa in ceea ce priveste siguranta si integritatea avionului, ne exista nici un motiv de panica.

   In ultimii cinci ani, Administratia Federala a Aviatiei din Statele Unite (FAA), raporteaza o medie de circa 50 de raniri usoare pe an, intamplate din cauza turbulentelor, iar majoritatea acestor cazuri vizeaza insotitorii de zbor care nu s-au asezat pe scaunele lor la timp pentru a-si pune centura. Deloc ingrijorator, tinand cont ca, in State, peste 800 de milioane de oameni zboara intr-un an.

   "Ranirile cauzate de turbulente sunt foarte rare si - atunci cand acestea se intampla - sunt o consecinta normala a faptului ca persoanele respective nu isi pusesera centurile, ori se aflau in miscare, prin avion," spune specialistul in fenomene atmosferice, Todd Lane, de la Universitatea Melbourne, din Australia.

   "Astfel de relatari creaza perceptia deformata conform careia zborurile sunt nesigure, insa, din contra, zborurile sunt foarte sigure. Este mai periculos sofatul pana la aeroport, decat zborul in sine."

   Vesti si mai bune, sistemele avioanelor devin din ce in ce mai bune, permanent, in depistarea schimbarii presiunii aerului. Mai suparator e faptul ca nivelul crescut al dioxidului de carbon prezent in aer este considerat a provoca din ce in ce mai multe incidente de turbulente.

   Practic, daca doresti sa eviti o lovitura din cauza unei turbulente, intotdeauna sa ai centura pusa atunci cand stai jos. Si - pe cat posibil - stai in zona aripilor, unde te vei afla cel mai aproape de punctul de elevatie si gravitatie al avionului, fapt ce va minimiza felul in care vei resimti turbulentele.

[post_title] => Turbulente in avion - nu asa periculoase precum credem [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => turbulente-in-avion-nu-asa-periculoase-precum-credem [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-18 18:02:19 [post_modified_gmt] => 2016-09-18 15:02:19 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11668 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [16] => WP_Post Object ( [ID] => 11635 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-14 09:52:37 [post_date_gmt] => 2016-09-14 06:52:37 [post_content] =>

Concurs master Art-terapie la UNATC

Comunicat de presa

   Din acest an, UNATC „I.L. Caragiale" in colaborare cu Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din Universitatea Bucuresti gazduieste un program interdisciplinar: MASTER in „PERFORMING ART-THERAPY" (Art-terapie prin teatru si artele spectacolului).

   Construit pe structura generoasa a psihodramei clasice moreniene, masteratul invita la utilizarea in consilierea individuala si de grup a unei palete foarte largi de modalitati: euritmie, expresia individuala vocala si corporala, dramatizarea faptului cotidian, desen, culoare, modelaje, masti, marionete si papusi, improvizatie, teatru aplicat.

   PROBE DE CONCURS

   La inscriere candidatii vor depune 1. un CV si 2. un eseu de prezentare in care sa isi argumenteze motivatia pentru pregatirea in acest domeniu si sa isi descrie aptitudinile, interesele si abilitatile legate de domeniul artistic (scenic sau plastic) pe le-au exersat pana la momentul inscrierii. Eseul va avea maxim 2 pagini redactate la calculator.

   Proba 1– practic aptitudinal (eliminatoriu). Participarea, in calitatea de membru al unui grup, la un atelier de lucru practic prin metode psihodramatice. Atelierul va presupune interactiuni variate intre participanti, exercitii de autoexplorare, intra- si inter-cunoastere, activitati stimulative si provocative din sfera dezvoltarii personale.

   Proba 2 – oral. Interviu pe baza CV-ului si a eseului de prezentare. Sustinerea unei activitati liber alese de candidat, prin care acesta sa isi demonstreze aptitudinile si abilitatile artistice. Argumentarea modului in care vede legate aptitudinile si abilitatile sale artistice de ideea de dezvoltarea personala.

   Inscrieri: 20 septembrie

   Sustinerea probelor: 26, 27 septembrie

   Detalii pe www.unatc.ro (sectiunea Admitere) si unatc.i.l.caragiale@gmail.com

[post_title] => Concurs master Art-terapie la UNATC [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => concurs-master-art-terapie-la-unatc [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-14 09:52:37 [post_modified_gmt] => 2016-09-14 06:52:37 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11635 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [17] => WP_Post Object ( [ID] => 11606 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-12 11:30:54 [post_date_gmt] => 2016-09-12 08:30:54 [post_content] =>

   1. Timpul trece mai repede pentru fața noastra decat pentru picioare (presupunand ca stam in picioare). Teoria relativitatii a lui Einstein arata ca, cu cat te afli mai aproape de centrul pamantului, cu atat mai incet trece timpul - iar aceasta teorie a fost deja masurata. Spre exemplu, in varful muntelui Everest, un an ar fi cu aproximativ 15 microsecunde mai scurt decat un an la nivelul marii.

   2. O secunda nu este doar ceea ce consideram noi ca inseamna. Tehnic, aceasta nu este definita drept a saizecea parte dintr-un minut, ci ca "durata a 9.132.631.770 perioade ale radiatiei constante cu tranzitia intre doua niveluri hiperfine de stare fundamentala a atomului 133 de cesiu". [orig. eng. dezambiguizare: “the duration of 9,192,631,770 periods of the radiation consistent to the transition between the two hyperfine levels of the ground state of the caesium 133 atom]

  3. Fondul cultural afecteaza perceptia timpului, perceptie ce difera dramatic. De exemplu, americanii tind sa se gandeasca la timp in incrementuri de cate 5 minute, pe cand europenii si Estul Mijlociu prefera perioade a cate 15 minute. Astfel, o siesta de 5 minute a unui american si cea de 15 minute a unui european vor fi percepute ca avand aceeasi durata.

   4. Cand dinozaurii stapaneau pamantul, anul avea aproape 370 de zile. Miscarea de rotatie a pamantului este din ce in ce mai inceata, deoarece gravitatia Lunii opune rezistenta, ca o frana lenta. Asadar, zilele sunt din ce in ce mai lungi, cu aproximativ 1.7 milisecunde la fiecare secol.

   5. Pe Mercur, o zi dureaza doi ani.

lucruri-fascinante-despre-timp-stiinta  6. Cea mai mica valoare stiintifica standard de timp o reprezinta "timpul Plank". Intr-o asemenea masura a timpului, iti ia aproximativ cinci sute cinci zeci de mii de trilioane de trilioane de trilioane de "timpi Plank" pentru a clipi o singura data, rapid. Adica 0.0000000000000000000000000000000000000000001.

  7. Potrivit fizicii, nu exista temporalul "acum". Spatiul si timpul sunt ca un fluid, afectate de gravitatie si chiar de viteza noastra. Albert Einstein spunea: "Pentru noi, fizicienii, distinctia dintre trecut, prezent si viitor reprezinta doar o iluzie, insa una persistenta."

  8. Deoarece luminii ii ia ceva timp pana ajunge la noi, tot ceea ce vedem s-a intamplat deja. Altfel spus, vedem in trecut. Soarele pe care il vedem pe cer, in momentul in care ne uitam spre el, e cu 8 minute si 20 de secunde trecut de acel punct in care-l vedem. Lumina de la steaua cea mai apropiata de noi, Proxima Centauri, e lumina emisa de stea in urma cu 4 ani.

  9. Experientele noi prin care trecem par mai lungi in memoria noastra decat experientele cu care suntem familiarizati. Fenomenul poarta numele de "efectul oddball", care sta la baza perceptiei prin care simtim ca timpul trece mai repede pe masura ce inaintam in varsta - mai multe situatii ne sunt familiare, deci le percepem ca fiind rapide.

  10. Cel mai precis ceas construit vreodata este ceasul cu strontiu, care are o marja de eroare de sub o secunda la peste 15 miliarde de ani.

  11. Cel mai vechi element descoperit in univers este o galaxie numita z8_GND_5296. Are 13,1 miliarde de ani vechime, cu doar 700 de milioane de ani mai tanara decat cosmosul in sine.

  12. Universul are aproximativ 13,8 miliarde de ani vechime. Daca am comprima tot acest timp intr-un singur an, cu Big Bang-ul intamplandu-se la 00:00:01 pe 1 ianuarie, atunci dinozaurii ar fi disparut pe 29 decembrie. Omul modern ar aparea la ora 23:54, pe 31 decembrie, iar Cristopher Columb ar pleca in traversarea Atlanticului cu o secunda inaintea miezului noptii.

[caption id="attachment_11608" align="aligncenter" width="600"]timpul calendar cosmic sagan versiune a Calendarului Cosmic, introdus de Carl Sagan in lucrarea "Dragonii Edenului" (1977)[/caption]

  13. Motivul pentru care ceasurile indica aceleasi ore si minute pe teritoriul unei tari il reprezinta coordonarea eficienta a mersului trenurilor. Pana in sec. 19, orasele isi potriveau ceasurile dupa timpul local, sau dupa ora pranzului. Astfel ca, spre exemplu, ceasurile din Bristol, Anglia, erau cu 11 minute in urma ceasurilor din Londra, tot in Anglia. Oamenii pierdeau adesea trenurile, incurcati de aceste diferente, astfel incat companiile feroviare au decis sa foloseasca un timp standard pe intreg teritoriul Regatului Unit, dupa ora Londrei, incepand cu anul 1840.

  14. Timpul ar putea sa se compacteze spre oprire. Galaxiile distante par a se misca mai rapid decat cele din apropierea noastra, ceea ce sugereaza ca universul, cosmosul, accelereaza pe masura ce se extinde. Teoriile care se adreseaza acestui fenomen implica notiunea materiei negre, asa-numita "dark energy". Insa un fizician spaniol a sugerat o perspectiva alternativa potrivit careia galaxiile mai vechi doar par sa se miste mai rapid, deoarece in trecut, timpul era mai rapid. Daca teoria aceasta este corecta, in cateva miliarde de ani "totul va fi inghetat, asemenea unei fotografii, la nesfarsit".

  15. Deoarece viteza de rotatie a Pamantului este in descrestere si - in consecinta - zilele devin mai lungi, perioada de 24 de ore a unei zile, asa cum o masuram, este undeva la final. Atunci cand este cazul, organizatia care standardizeaza timpul astronomic, International Rotation Service, este nevoita sa adauge o secunda in masura timpului, secunda denumita "secunda intercalata" [eng.: leap second]. Anul acesta, 2016, se intampla sa fie unul din anii ce va primi o secunda in plus, pe 31 decembrie. Asadar, anul acesta, pentru intreaga planeta, ziua de 31 decembrie, luna decembrie si intreg anul 2016 vor fi mai lungi cu o secunda decat anul trecut.

surse:  sciencemag.org;  astronomy.swin.edu.au;  spacemath.gsfc.nasa.gov;  image.gsfc.nasa.gov; abyss.uoregon.edu;  physicsoftheuniverse.com; psychologytoday.com; nature.com; researchgate.net; telegraph.co.uk; timeanddate.com.

[post_title] => 15 adevaruri fascinante despre timp [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => 15-adevaruri-fascinante-despre-timp [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-12 02:57:55 [post_modified_gmt] => 2016-09-11 23:57:55 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11606 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [18] => WP_Post Object ( [ID] => 11561 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-05 18:31:10 [post_date_gmt] => 2016-09-05 15:31:10 [post_content] =>

   Cu siguranta ti s-a intamplat sa asculti o melodie superba, sa ai frisoane si sa simti un fior care urca pe sira spinarii, in timp ce ti se face pielea de gaina.

   Experienta, in termeni generali, se numeste frison, un terment frantuzesc ce inseamna, practic, "fior estetic" si se experimenteaza prin valuri de placere resimtite asupra pielii. Unii cercetatori au supranumit senzatia drept "orgasm al pielii".

   Ascultarea muzicii ce imprezioneaza emotional este cel mai intalnit declansator al frisoanelor, insa aceste experiente pot fi retraite si atunci cand ne uitam la opere de arta extraordinare, atunci cand urmarim o scena impresionanta dintr-un film, ori avem un contact fizic cu o alta persoana.

   Studiile au aratat ca aproximativ doua treimi din populatia lumii experimenteaza intr-un moment sau altul frisoane (iubitorii de astfel de senzatii au creat chiar si o pagina de discutii pe Reddit, unde impartasesc resurse preferate ce le produc frisoane). Insa ramane intrebarea: de ce unii oameni experimenteaza astfel de frisoane, iar altii nu?

Ce cauzeaza acea puternica emotie, urmata de o senzatie de raceala?

   In timp ce oamenii de stiinta inca deslusesc secretele acestui fenomen, o serie consistenta de cercetari din ultimele cinci decenii a unit originile frisonului cu felul in care reactionam emotional la stimuli neasteptati din mediul inconjurator, in particular la muzica.

   Pasajele muzicale ce includ acorduri neasteptate, schimbare brusca a volumului, ori uvertura emotionanta a unui solist, sunt declansatori particulari ai frisoanelor, deoarece "inseala" asteptarile auditoriului intr-o maniera pozitiva. Punem mai jos un exemplu de referinta, al "nebanuitei" Susan Boyle, in cadrul emisiunii Britain's Got Talent, unde o serie de factori, auditivi si vizuali, de ambianta (spectatorii si juriul), vocea si prezentarea, impreuna, produc, asa cum veti vedea, frisoane.

   Daca un solist la vioara interpreteaza un pasaj emotional care se incarca spre o frumoasa nota inalta, ascultatorul poate gasi multa incarcatura emotionala in acest crescendo si apoi sa simta un fior in momentul in care este martor la executarea cu succes a unei astfel de partituri grele.

   Insa stiinta inca incearca sa gaseasca legatura dintre acesti fiori si aparitia fenomenului de "piele de gaina"

   Unii oameni de stiinta au sugerat ca excitarea pielii reprezinta o ramasita a evolutiei mostenita de la stramosii nostri mai... parosi, care reuseau sa mentina caldura corporala prin intermediul unui strat endotermic, retinut imediat sub stratul de par de pe piele.

   Experimentarea "pelii de gaina" dupa o schimbare rapida a temperaturii (precum expunerea la o briza racoroasa neasteptata intr-o zi insorita, calda), ridica si apoi coboara temporar firele de par de pe corp, resetand acest strat de caldura mentionat mai sus.

   De cand am inventat articolele de imbracaminte, oamenii au avut mai putina nevoie de acest strat endotermic de caldura. Insa structura fiziologica a mecanismului inca functioneaza si este posibil ca acest mecanism sa fi fost "reprogramat" sa produca fiori estetici ca reactie la stimuli emotionali puternici, precum frumusetea extraordinara in arta sau natura.

   Investigatiile privind prevalenta frisoanelor variaza considerabil, cu studii care arata procentaje de populatie cuprinse intre 55% si 86%, care pot experimenta efectul de "piele de gaina".

Monitorizarea raspunsului pielii la muzica

   S-a plecat de la premiza ca, daca o persoana este adancita cognitiv in ascultarea unei arii muzicale, atunci acea persoana are o predispunere marita la experimentarea frisoanelor, ca si rezultat al atentiei marite pe care o acorda stimulilor. De asemenea, s-a luat in considerare teoria conform careia probabilitatea ca o persoana sa devina acaparata cognitiv intr-o arie muzicala de la inceput este o rezultanta a tipului de personalitate a respectivei persoane.

   Pentru a testa aceasta ipoteza, participantii au fost invitati intr-un laborator si conectati la un aparat care masura raspunsul galvanic al pielii, o masura, deci, a modalitatii in care rezistenta electrica a pielii unui om se schimba atunci cand acestia sunt excitati fiziologic.

   Participantii au fost apoi invitati sa asculte cateva arii muzicale, in timp ce asistentii laboratorului au monitorizat raspunsurile in timp real ale participantilor la muzica.

Exemplele ariilor muzicale folosite in studiu includ:

   Fiecare dintre aceste piese contin cel putin un moment emotionant cunoscut ca fiind cauzator de frisoane auditoriului. Spre exemplu, in fragmentul lui Bach, tensiunea construita de catre orchestra in timpul primelor 80 de secunde este intr-un final eliberata de intrarea corului - un moment particula de incarcatura care are sanse mari sa starneasca frisoane.

   Pe masura ce participantii la test ascultau aceste arii muzicale, asistentii din laborator le-au cerut sa marcheze experimentarea frisoanelor prin apasarea unui mic buton, prin care se marca un jurnal temporal al fiecarei sesiuni de auditie.

   Prin compararea acestor date cu masuratorile fiziologice si cu testul de personalitate pe care participantii l-au completat, specialistii au reusit, pentru prima data, sa traga o serie de concluzii unice care sa explice de ce unele persoane experimenteaza frisoane mai des decat altele.

[caption id="attachment_11563" align="aligncenter" width="600"]de ce avem frisoane si ni se face pielea de gaina 1
Acest grafic indica reactia unui ascultator in timpul experimentului. Varful fiecarei linii reprezinta momentele in care participantul a fost excitat de catre muzica ascultata, cognitiv sau emotional. In acest caz, fiecare dintre aceste varfuri de excitare au coincis cu semnalarea participantului a trairii unui frison ca reactie la muzica ascultata. Acest participant a avut un scor ridicat in trasatura Deschidere catre eperienta a personalitatii sale.
[/caption]

Rolul personalitatii

   Rezultatele testului de personalitate au arata ca ascultatorii care au experimentat frisoane au avut un scor ridicat in trasatura personalitatii numita Deschiderea catre experienta.

   Studiile au aratat ca persoanele care poseda aceasta trasatura manifesta o imaginatie activa neobisnuita, apreciaza frumusetea si natura, cauta experiente noi, adesea reflecta adanc asupra sentimentelor pe care le experimenteaza si iubesc varietatea in viata lor.

   Unele aspecte ale acestei trasaturi de personalitate sunt prin mostenire emotionale (iubirea de varietate, aprecierea frumusetii), pe cand altele sunt cognitive (imaginatia, curiozitatea intelectuala).

   Pe cand cercetari anterioare au conectat Deschiderea catre experienta cu frisoanele, majoritatea cercetatorilor au concluzionat ca ascultatorii au experimentat frisoane ca rezultat al reactiilor emotionale adanci pe care le traiau fata de muzica pe care o ascultau.

   In contrast, rezultatele studiului arata componentele cognitive ale "Deschiderii catre experienta" - precum emiterea mentala a predictiilor despre cum se va dezvolta muzica ascultata, sau imersiunea in imagistica muzicala (o forma de procesare a muzicii ce combina ascultarea cu visarea cu ochii deschisi) - componente cognitive, deci, care sunt asociate cu frisoanele intr-un grad mai ridicat fata de componentele emotionale.

   Aceste descoperiri recent publicate in jurnalul Psychology of Music, indica faptul ca cei care sunt adanciti intelectual in muzica (nu doar o lasa sa treaca prin ei) pot experimenta frisoane mult mai des si mai intens decat ceilalti.

___________

Articol original publicat de Ph. D. Mitchell Colver pentru The Conversation

[post_title] => De ce avem frisoane si ni se face pielea de gaina cand ascultam muzica? [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => de-ce-avem-frisoane-si-ni-se-face-pielea-de-gaina-cand-ascultam-muzica [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-05 18:35:10 [post_modified_gmt] => 2016-09-05 15:35:10 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11561 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 6 [filter] => raw ) [19] => WP_Post Object ( [ID] => 11576 [post_author] => 1 [post_date] => 2016-09-05 17:05:30 [post_date_gmt] => 2016-09-05 14:05:30 [post_content] =>

   Teatrul Apropo organizează anul acesta cea de-a VI-a ediție a Festivalului Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe, în perioada 17 septembrie – 2 octombrie 2016, București.

   Selecția din acest an, care cuprinde peste 40 de spectacole din toată țara, a fost făcută de juriul format din Monica Andronescu, Oltița Cântec, Oana Cristea Grigorescu, Cristiana Gavrilă și Cristina Rusiecki.

   Pentru că Maratonul Teatrului Independent susține prin tradiție mișcarea teatrală independentă din România, anul acesta festivalul va cuprinde patru secțiuni.

   Juriul de premiere a celei de-a VI-a ediții a festivalului este format din Maria Zărnescu (critic de teatru), Nicoleta Lefter (actriță) și Bobi Pricop (regizor). Aceștia vor acorda 7 premii celor mai bune spectacole din secțiunea ”Competiție”.

Anul acesta v-am pregătit multe suprize frumoase printre care:

   Așa cum v-am obișnuit în fiecare an intrarea este liberă pentru studenți și elevi (în limita locurilor disponibile), cu precădere la spectacolele din Serile Teatrului Studențesc care le sunt special dedicate acestora.

   Teatrele partenere din acest an sunt: UNTEATRU, Teatrul de Artă București, POINT, Teatrul Luni de la Green Hours, Teatrul Act și Centrul de Teatru Educațional Replika. Alături de acestea în Festival se vor regăsi și locații noi și neconvenționale, în buna tradiție a Maratonului. Biletele la spectacole pentru toate secțiunile se pot achiziționa de pe platforma mystage.ro sau în ziua spectacolului de la teatrul partener.

   Vă așteptăm cu drag la unul dintre cele mai mari festivaluri dedicate teatrului independent din România – Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe.

   Ediția de anul acesta este organizată cu sprijinul ARCUB, A.F.C.N., UNITER și al Ministerului Tineretului și Sportului.

Maratonul Teatrului IndependentSELECȚIA OFICIALĂ A MARATONULUI TEATRULUI INDEPENDENT A SECȚIUNII COMPETIȚIE

EDIȚIA A VI-A

  1. Foamea noastră cea de toate zilele de Peca ȘtefanCentrul Replika, BUCUREȘTI
  2. Apă de mină de Székely Czaba - Teatrul Act, BUCUREȘTI
  3. Omul pernă de Martin McDonaghTeatrul Act, BUCUREȘTI
  4. Menajeria de sticlă de Tennessee Williams - POINT, BUCUREȘTI
  5. Hedwig and The Angry Inch de John Cameron Mitchell - POINT, BUCUREȘTI
  6. Omul care a mâncat lumea de Nis-Momme Stockmann - Teatrul de Artă, BUCUREȘTI
  7. Cerere în căsătorie de A.P. Cehov - Teatrul de Artă, BUCUREȘTI
  8. Sunset Limited de Cormack McCarthy - UNTEATRU, BUCUREȘTI
  9. Hamlet după William Shakespeare - UNTEATRU, BUCUREȘTI
  10. Livada de vișini de A.P. Cehov - UNTEATRU, BUCUREȘTI
  11. Pe jumătate cântec de Crista Bilciu - INDEPENDENT, BUCUREȘTI + ONE DRAMA
  12. Fata din curcubeu de Lia Bugnar - Godot Cafe-Teatru, BUCUREȘTI + ONE DRAMA
  13. Aglaja după Aglaja Veteranyi - C.C.U.N.B., BUCUREȘTI
  14. Opiniile unui clovn după Heinrich Boll - Teatrul Luni - Green Hours, BUCUREȘTI + ONE DRAMA
  15. Istoria subiectivă a fragilității de Ana Cucu Popescu - Reactor, CLUJ
  16. În viitorul apropiat de Petro Ionescu - Reactor, CLUJ
  17. Galaxy – creație colectivă - Create.Act.Enjoy, CLUJ
  18. Ea e băiat bun de Eugen Jebeleanu - Colectiv A, CLUJ + ONE DRAMA
  19. Occupy Yourself de Váróterem Projekt - ZUG Space, CLUJ
  20. Plex după Eric Bogosian - Artscape, BAIA MARE
  21. MaRó de Székely Czaba - Yorick Studio, TG. MUREȘ
  22. Over the Rainbow dupa Jonas Gardell - Teatrul FIX, IAȘI
[post_title] => Incepe Maratonul Teatrului Independent, editia a VI-a! [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => incepe-maratonul-teatrului-independent-editia-vi [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2016-09-05 17:05:30 [post_modified_gmt] => 2016-09-05 14:05:30 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.raftulcuidei.ro/?p=11576 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) )