);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, în Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @UnTeatru

Publicat

pe

Doaaaaamnelor si domnilor, bine ati venit la … circ!

   In aceasta seara speciala veti avea ocazia sa vedeti o poveste care va va amuza, va va emotiona si pe care nu o veti mai putea uita!

   In aplauzele dvs, intra in scena, minunata, talentata si frumoasa  A-GLA-JA!

   Alaturi de ea, dovedindu-si talentele vor evolua, membrii familei ei, dar si altii, unul mai diferit ca altul!O lume colorata, o lume de poveste, cu personaje pitoresti.

   Nu, nu am gresit recenzia, si nici locul.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Marataonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Adrian Ciobanu si Alina Petrica)

   Odata ce ai intrat la Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, uiti de tine si ai ocazia de a vedea circ in teatru! Nu vorbesc din fericire la modul peiorativ ci vorbesc chiar la modul admirativ!

   Spectacolul Aglaja este o adaptare, o dramatizare a doua romane scrise de autoarea cu origini romanesti, Aglaja Veterany: „De ce fierbe copilul în mămăligă” și „Raftul cu ultimele suflări”. Povestea surprinde destinul Aglajei si al membrilor familei ei, pe parcursul a mai multor ani, astfel avem ocazia sa o vedem pe micuta Aglaja (Alina Petrică) de numai cativa ani, la inceputul spectacolului pana in anii fragezi ai tineretii, catre final.

Aglaja - cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru Anca Diana Florescu, Olimpiu Blaj, Adrian Ciobanu si Alina Petrica

   Aglaja este fiica unor artisti de circ, mama, (Anca Diana Florescu, excelenta, senzuala si cu multa forta dramatica) fiind acrobata, supranumita “femeia cu par de otel” si tatal clovn (Adrian Ciobanu, creator al acelei profunzimi a clovnului vesel prin costumatie si pozne, dar  plin de cautari, dureri si tristeti in interiorul omului de sub costum). Cu ei, in caravana circului, care strabate mereu locuri noi, mai calatoreste si sora (sau fratele, un personaj cu identitate sexuala ambigua, arata ca un barbat dar se prezinta si se comporta ca o femeie) mamei Aglajei (Olimpiu Blaj, este extrodinar cum personajul pe care il creeaza nu este deloc vulgar, este cald, sensibila, plin de farmec si de candoare).

   O lume spectaculoasa, dar dura, unde Aglaja invata din anii cei dintai ce inseamna pericolul, apropierea mortii (prin natura numerelor acrobatice sustinute de mama), foamea, fuga dintr-un loc in altul dar si pastrarea viselor importiva obstacolelor.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Alina Petrica si Adrian Ciobanu)

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Alina Petrica si Adrian Ciobanu)

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Alina Petrica si Adrian Ciobanu)

   Aglaja viseaza sa ajunga un mare star de cinema, sa devina o actrita celebra si sa castige multi bani din rolurile din filme, cu care sa-si ajute familia, sa aiba o viata fericita. In ciuda vietii destul de haotice pe care o duce in sanul familiei ei speciale, este un copil vesel, adorabil, o papusa vie care isi iubeste imens familia. Este in acelasi timp afectata de neintelegerile dintre parintii sai (cele mai dese certuri fiind din cauza cheltuirii banilor putini de catre tata, pe role de pelicula, filmand mereu cu o camera veche, spre fascinatia Aglajei). Sufera foarte mult cand tatal ei le paraseste, plecand pe drumul pe care el incearca sa-si gaseasca rostul, implinirea, dar neasumandu-si nevoile firesti ale copilei, de sprijin, stabilitate si protectie.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   Aglaja trece prin multe momente grele, redate intr-o maniera vizual-artistica de un mare impact, poetic. Spectacolul este plin de dinamism, de muzica, jocuri de lumini si umbre proiectate, de dans, de personaje (matroane/iubiti de-ai “matusii”/ propietare de pension/ spiritul mortii/ functionari bancari, in interpretarile lui Stefan Lupu si ale lui Aron Alexandru Lucian) cu costume grotesti, pitoresti, metafore care sugereaza caracterele lor, dar si modul in care isi pun amprenta asupra Aglajei si cum se descurca in provocarile aparute in relatiile cu aceste personaje.

   Spectacolul mi-a creat deseori impresia unui film vechi proiectat, cu sarituri de perioade de timp, ca si cand rola era rupta si au ramas doar bucatile cu momente importante din firul vietii acestei fete.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   Este un spectacol impresionant, in care nu stii niciodata ce te asteapta, nu-ti revii dintr-un hohot de ras ca dai in plans, nu iti revii bine din surpriza creata de vreun personaj sau moment ca altul vine sa te surprinda si curpinda. Nu exista pauze, este o poveste in continua curgere, in care simti o conexiune si comunicare foarte buna intre membrii echipei, ca intr-o familie, chiar daca familia pe care ei o creeaza in spectacol nu este cea mai fericita. Este insa una autentica si in care, in ciuda neintelegerilor, exista firul rosu al iubirii.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   M-am bucurat de toata experienta spectacolului, de creativitatea fiecarui artist in parte, nu a fost unul care sa nu ma impresioneze, sa nu-i simt daruirea si bucuria de a a fi acolo, le-am aplaudat cu toata inima performanta, munca, le-am multumit pentru energia primita, pentru emotii, pentru tot ceea ce au creat si i-am aplaudat cu toata forta.

   Felicitari intregii echipe, lui Stefan Lupu pentru cum a reusit sa creeze aceasta calatorie in care ne iau cu ei, si felicitari Alinei Petrică pentru castigarea premiului la categoria “cea mai buna actrita” in cadrul Maratonului Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016, dar mai ales pentru cum reuseste sa pastreze aceeasi candoare a acestui personaj in ciuda “trecerii timpului” si a intamplarilor prin care trece Aglaja.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   Mergeti la Centrul Cultural European pentru UNESCO Nicolae Balcescu sa vedeti o poveste deosebita, in care sunt imbinate atent si armonios multe ramuri artistice (dans, fotografie, cinematografie, actorie, scenografie) iar rezulatul este un spectacol care ajunge direct in inima. Si ramane acolo, cerand parca sa-l mai vezi o data, si inca o data…

Mai jos gasiti un trailer Aglaja si pagina oficiala de Facebook a spectacolului:


https://www.facebook.com/Aglaja-1640865866201747/

Discutii pe Facebook
Nemira

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Recenzii

Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim. v. 2.0 – cronica de teatru

Publicat

pe

Cronica de teatru - Padurea spanzuratilor

   Din Sala Mare a Teatrului National lumea iese tacuta, ostenita, garbovita de incarcatura emotionala care timp de aproape trei ore a emanat palpaitor de pe scena. Toti poarta cu ei o vina ascunsa, o culpa istorica spre care Radu Afrim a scormonit cu a lui Padure a spanzuratilor.

   Din prima clipa si pana la lasarea cortinei piesa intriga, instiga si inchieteaza. Esti invitat inca de la inceput intr-un club – The Hanged – si te intrebi daca noul Apostol Bologa e pustanul cu sapca de firma si smartphone. Dupa ce orizontul de asteptare iti e iar testat cu un joc de cuvinte perfid, realizezi ca totul a fost doar un “apero”. In fata spectatorului care sta cuminte, curios, nerabdator sa vada prinzand viata un roman care pentru multi este doar “lectura obligatorie pentru BAC”, personajul lui Afrim isi ia constiinta de mana si ne duce la razboi.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Refrenul care-l insufleteste pe Apostol Bologa – razboiul e adevaratul izvor de viata – devine pana la final, un izvor de moarte. Razboiul insusi e o piesa de teatru in care fiecare joaca un rol absurd, este o mise-en-scene de trupuri si constiinte care nu mai apartini individului, ci sunt sacrificate colectiv, in numele unor idei al caror izvor nu este dragostea pentru celalalt.

   Radu Afrim nu ne lasa sa ne pierdem prea mult in textul lui Rebreanu si sa ratacim in nebuloasa faptelor istorice. El aduce totul pe taramul familiar al spectatorului, silindu-l sa nu lase, sub nicio forma, garda jos. Mizand pe un instrumentar de efecte si simboluri vizuale, regizorul complementeaza cu sonoritatile particulare razboiului, dar si cu un element folcloric neprevazut. Pe scena mare a Teatrului National s-a alaturat tezaurului literar si teatral si o comoara vie prin cantecul fara asemanare al familei Purja, din care transpare toata durerea si frumusetea meleagurilor care l-au sfasiat launtric pe Apostol Bologa.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Harta unei tari e agatata-n cui, dar nu e batuta-n cuie ne reamintesc personajele si constiinta ne este tinuta in alerta de insertiile video – martorii unui razboi care inca deseneaza contururile hartilor noastre identitare.

   Alexandru Potocean si Marius Manole fac un cuplu remarcabil pentru a face sa razbata mesajul profund al acestei opere atat de complexe si rascolitoare.

    Avand ca moneda de schimb materia carnala a omului, Padurea spanzuratilor pledeaza pentru salvarea sufletului. Lumina din ochii celor care sunt deja cu un pas in lumea de dincolo, este speranta care ii leagana pe cei cu sufletul zdrobit de ororile razboiului.

fotografie din spectacolul de teatru Padurea spanzuratilor, de Radu Afrim, pe scena TNB | fotografie de Florin Ghioca

   Turnura sufleteasca a lui Apostol Bologa il va duce si pe acesa pe drumul alunecos al dezertarii. Pretul platit pentru ca isi iubeste fratii este sacrificarea dragostei pentru Ilona insa nici aceasta renuntare nu este atat de dureroasa. Apostol Bologa se alatura celor cu ochii luminati si cu sufletul netulburat, nu mai este un copac fara radacini. El se intoarce acasa. Un acasa care nu e doar o halca de pamant din care se hraneste un imperiu subred, tarat pe scena doar de amintirea a ceea ce a fost candva glorios.

   Intreaga piesa e o pendulare intre inlauntru si in afara, intre sufletul si constiinta omului sincer si datoria soldatului zelos: Sufletul are nevoie de o merinde vesnica […] Dar merindea aceasta in zadar o cauti pe afara, în lumea simturilor.

   Padurea spanzuratilor “updated” este versiunea pentru noi toti cei care am ramas sa ne intrebam, asemeni lui Apostol, ce cautam aici. Padurea spanzuratilor te anima, te sageteaza cu metafore si cu scene depline care se agata cu inversunare de memorie. Iesind din sala nu poti sa lasi tot ce s-a intamplat acolo, pe scena. Iei cu tine tot spectacolul si toate intrebarile pentru a mai domoli culpa istorica a uitarii.

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

Micul rege Decembrie – Axel Hacke. Recenzie de carte

Publicat

pe

Micul rege Decembrie - Axel Hacke. Recenzie de carte

– Noi ne nastem mici, dar apoi crestem mari si mai mari, uneori la fel de mari cat un jucator de baschet. Si apoi, spre sfarsit, ne mai scofalcim puţin. Si apoi vine moartea, si gata, nu mai suntem.

   Voi dispuneti de o mare putere de imaginatie cand sunteti mici, dar stiti foarte putine lucruri. Si din acest motiv sunteti nevoiti sa va imaginati cum arata totul. […] Si apoi aflati ca nu exista pitici si nici uriasi. Imaginatia voastra devine din ce în ce mai restransa si cunostintele voastre din ce in ce mai vaste. Corect?

   Unde s-au dus visele pe care le-am visat pana acum? Si de unde vin visele pe care le vom visa de acum incolo? Sunt printre noi inchise în cutiute colorate sau vor izvori dintr-un neant neexplorat?

   Micul rege Decembrie ne raspunde in mod nesovaielnic: […] visele raman intotdeauna mari si au nevoie de spatiu. Regele Decembrie al II-lea – impozant si caraghios deopotriva – iese din ascunzisul sau ticsit de cutiute colorate in care sunt pastrate visele pentru a-si ajuta prietenul sa supravietuiasca realitatii.

Micul rege Decembrie - Axel Hacke - Recenzie de carte   Povestea lui Hacke ne trage tandru de maneca pentru a ne aminti ca ii suntem datori copilului din noi de a ne lua o zi liberă de realitate, de a inchide ochii si a trai chiar si pentru cateva secunde viata la care am visat dintotdeauna. Lumea exterioara e un taram strain de visuri, de bucurii sincere, dar Micul rege Decembrie de ofera un resprio indispensabil.

   Descoperim citind ca rutina noastra nu trebuie sa fie o monotonie angoasanta, ci putem trece zilnic prin aventuri nemaintalnite si ca suntem aventurieri in prpriul nostru roman.

   Am uitat, desigur, ca: Viata incepe seara cand adormim si face o pauză dimineaţa, cand ne trezim. Dar nu-i nimic, un rege minuscul – semn ca se apropie de sfarsitul vietii – e aici ca sa ne reaminteasca. Plin de naivitate is intelepciune, regele Decembrie ne da o lectie de sinceritate:

   […]Cred ca exista destul de mulţi oameni carora le lipseate un rege mic, fara ca ei sa stie asta.

   Axel Hacke ne vorbeste despre usurinta de a lasa spriritul nostru ludic sa iasa la suprafata. Sa ne luam alter egoul de mana si sa il plimbam prin realitatea noastra de adulti.

   Coboram din imparatia ludicului si mergem sa ne luptam cu balaurii cotidieni, catarandu-ne printre vise si strecurandu-ne numai printre lucrurile valoroase.

   Viata noastra se scurge intre incinta vietii si cea a mortii, fara sa realizam uneori ca nu va fi intoarsa clepsidra si nu vom lua viata de la capat.

– Şi ce faci la birou?ma intreba el?

– Ma ocup cu realitatea […] Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupă cu realitatea.

   De unde vin si incotro se duc visele? Dar noi? Cum aparem pe lume si unde ne ducem la sfarsitul vietii? Intrebarile inocente, de o profunzime rascolitoare din paginile povestii lui Axel Hacke sunt intrebarile fiecaruia dintre noi.

   Eu exist numai pentru ca tu ai dorit sa ma ai, spune regele plin de incredere. Dupa ce inchidem cartea, ramanem cu un zambet enigmatic si cu un mugure de speranta rasarit din mocirla cotidiana. Pentru asta, ar trebui sa spunem: Multumesc!

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Carte

DIN ALTA VIATA – Jurnal de copil. Marius Albert Negut. Recenzie de carte

Publicat

pe

    Cel mai frumos cadou de Craciun din anul 2018 este cartea lui Marius Albert Negut  – Din alta viata – Jurnal de copil.

   Am avut aceeasi senzatie pe care am trait-o in copilarie cand l-am citit pe Creanga cu ale sale amintiri, savoare si farmec, o lume din care nu mai vrei sa pleci.

   Cartea lui Marius Albert Negut  putea la fel de bine sa se numeasca “Amintirile unui decretel” pentru ca acea generatie se regaseste intru totul in jurnalul sau.

Din alta viata - Jurnal de copil - recenzie de carte   Nu intamplator unul dintre capitole se numeste “Singur acasa”, aceasta este impresia pe care o lasa intregul roman – de amuzament, pozne si jocuri povestite intr- o limba romana adecvata timpului descris.

   Sunt cuvinte folosite de autor pe care cei care au trait acele timpuri si le amintesc cu nostalgie  – cracane, invizoace, tevile de cornete.

   Intotdeauna Marius A. Negut foloseste limba romana ca pe cea mai frumoasa si utila metoda de a recreea o atmosfera, de a transpune sentimente si trairi specifice intr-un limbaj pitoresc.

   Am admirat intotdeauna aceasta maiestrie lingvistica.

   Copilul Marius traieste intr-o lume pestrita de la margine de Bucuresti si din Letca si Ciurari, locurile de bastina ale parintilor.

   Fiecare episod povestit este o margica colorata insirata in siragul unor amintiri placute dar si dureroase, pentru ca nu se fereste sa ne povesteasca si despre pedepsele primite pentru tot felul de sotii copilaresti.

   Umorul este o latura pana acum neexploatata de scriitorul Marius Albert Negut, dar pe care il stapaneste magistral. De la umor de situatie – cap.36 “Mai nou, tata gateste….” Sarmale cu cafea, la umorul de limbaj (Tontonel, chiorpec, Halima) si pana la autoironie care ne aduce un zambet pe buze, Marius Albert Negut isi scrie in jurnal intamplari buclucase (se da cu o bicicleta pe o panta cu Vasilica, fratiorul in spate pana aterizeaza dureros) sau de-a binelea romantice cu fetitele care au devenit obiectul pasiunilor sale copilaresti, Luminta, Iulia.

   Vacantele petrecute la tara la bunici la Letca Veche sau Ciurari aduc in pagini alte scene  rurale si alte intamplari uneori potrivnice eroului nostru, care fiind de la Bucuresti o cam incaseaza sau este parat de fratele mai mic si invinuit ca l-ar fi aruncat intr-o garla si din nou, o incaseaza.

   Nu totul este lapte si miere, sunt si capitole amare – `Sticleee goaleee`, in care experienta traita nu este deloc una fericita. Nu voi dezvalui mai mult pentru ca lectura este una savuroasa si cu suspans.

   Surprinde finalul si lasa in acelasi timp o usa deschisa catre urmatoarea carte. Dintr-o data din cititori ne transformam in interlocutori iar dialogul se adreseaza direct sufletului nostru. Fiecare pastreaza in sine copilul care a fost, fiecare a avut un moment de pierdere a inocentei iar Marius Albert Negut ne invita sa meditam la asta.

   Din alta viata – Jurnal de copil este o carte ca un strop de lumina in calea oricarui om care ii deschide paginile si de aceea ar fi o lectura recomandata si copiilor nostri.

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Calendar cultural

februarie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X