);
COnecteaza-te cu noi

Recenzii

Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, în Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @UnTeatru

Publicat

pe

Doaaaaamnelor si domnilor, bine ati venit la … circ!

   In aceasta seara speciala veti avea ocazia sa vedeti o poveste care va va amuza, va va emotiona si pe care nu o veti mai putea uita!

   In aplauzele dvs, intra in scena, minunata, talentata si frumoasa  A-GLA-JA!

   Alaturi de ea, dovedindu-si talentele vor evolua, membrii familei ei, dar si altii, unul mai diferit ca altul!O lume colorata, o lume de poveste, cu personaje pitoresti.

   Nu, nu am gresit recenzia, si nici locul.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Marataonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Adrian Ciobanu si Alina Petrica)

   Odata ce ai intrat la Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, uiti de tine si ai ocazia de a vedea circ in teatru! Nu vorbesc din fericire la modul peiorativ ci vorbesc chiar la modul admirativ!

   Spectacolul Aglaja este o adaptare, o dramatizare a doua romane scrise de autoarea cu origini romanesti, Aglaja Veterany: „De ce fierbe copilul în mămăligă” și „Raftul cu ultimele suflări”. Povestea surprinde destinul Aglajei si al membrilor familei ei, pe parcursul a mai multor ani, astfel avem ocazia sa o vedem pe micuta Aglaja (Alina Petrică) de numai cativa ani, la inceputul spectacolului pana in anii fragezi ai tineretii, catre final.

Aglaja - cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru Anca Diana Florescu, Olimpiu Blaj, Adrian Ciobanu si Alina Petrica

   Aglaja este fiica unor artisti de circ, mama, (Anca Diana Florescu, excelenta, senzuala si cu multa forta dramatica) fiind acrobata, supranumita “femeia cu par de otel” si tatal clovn (Adrian Ciobanu, creator al acelei profunzimi a clovnului vesel prin costumatie si pozne, dar  plin de cautari, dureri si tristeti in interiorul omului de sub costum). Cu ei, in caravana circului, care strabate mereu locuri noi, mai calatoreste si sora (sau fratele, un personaj cu identitate sexuala ambigua, arata ca un barbat dar se prezinta si se comporta ca o femeie) mamei Aglajei (Olimpiu Blaj, este extrodinar cum personajul pe care il creeaza nu este deloc vulgar, este cald, sensibila, plin de farmec si de candoare).

   O lume spectaculoasa, dar dura, unde Aglaja invata din anii cei dintai ce inseamna pericolul, apropierea mortii (prin natura numerelor acrobatice sustinute de mama), foamea, fuga dintr-un loc in altul dar si pastrarea viselor importiva obstacolelor.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Alina Petrica si Adrian Ciobanu)

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Alina Petrica si Adrian Ciobanu)

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru (Anca Diana Florescu, Alina Petrica si Adrian Ciobanu)

   Aglaja viseaza sa ajunga un mare star de cinema, sa devina o actrita celebra si sa castige multi bani din rolurile din filme, cu care sa-si ajute familia, sa aiba o viata fericita. In ciuda vietii destul de haotice pe care o duce in sanul familiei ei speciale, este un copil vesel, adorabil, o papusa vie care isi iubeste imens familia. Este in acelasi timp afectata de neintelegerile dintre parintii sai (cele mai dese certuri fiind din cauza cheltuirii banilor putini de catre tata, pe role de pelicula, filmand mereu cu o camera veche, spre fascinatia Aglajei). Sufera foarte mult cand tatal ei le paraseste, plecand pe drumul pe care el incearca sa-si gaseasca rostul, implinirea, dar neasumandu-si nevoile firesti ale copilei, de sprijin, stabilitate si protectie.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   Aglaja trece prin multe momente grele, redate intr-o maniera vizual-artistica de un mare impact, poetic. Spectacolul este plin de dinamism, de muzica, jocuri de lumini si umbre proiectate, de dans, de personaje (matroane/iubiti de-ai “matusii”/ propietare de pension/ spiritul mortii/ functionari bancari, in interpretarile lui Stefan Lupu si ale lui Aron Alexandru Lucian) cu costume grotesti, pitoresti, metafore care sugereaza caracterele lor, dar si modul in care isi pun amprenta asupra Aglajei si cum se descurca in provocarile aparute in relatiile cu aceste personaje.

   Spectacolul mi-a creat deseori impresia unui film vechi proiectat, cu sarituri de perioade de timp, ca si cand rola era rupta si au ramas doar bucatile cu momente importante din firul vietii acestei fete.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   Este un spectacol impresionant, in care nu stii niciodata ce te asteapta, nu-ti revii dintr-un hohot de ras ca dai in plans, nu iti revii bine din surpriza creata de vreun personaj sau moment ca altul vine sa te surprinda si curpinda. Nu exista pauze, este o poveste in continua curgere, in care simti o conexiune si comunicare foarte buna intre membrii echipei, ca intr-o familie, chiar daca familia pe care ei o creeaza in spectacol nu este cea mai fericita. Este insa una autentica si in care, in ciuda neintelegerilor, exista firul rosu al iubirii.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   M-am bucurat de toata experienta spectacolului, de creativitatea fiecarui artist in parte, nu a fost unul care sa nu ma impresioneze, sa nu-i simt daruirea si bucuria de a a fi acolo, le-am aplaudat cu toata inima performanta, munca, le-am multumit pentru energia primita, pentru emotii, pentru tot ceea ce au creat si i-am aplaudat cu toata forta.

   Felicitari intregii echipe, lui Stefan Lupu pentru cum a reusit sa creeze aceasta calatorie in care ne iau cu ei, si felicitari Alinei Petrică pentru castigarea premiului la categoria “cea mai buna actrita” in cadrul Maratonului Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016, dar mai ales pentru cum reuseste sa pastreze aceeasi candoare a acestui personaj in ciuda “trecerii timpului” si a intamplarilor prin care trece Aglaja.

Aglaja cronica de teatru

Aglaja in Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016 @ UnTeatru

   Mergeti la Centrul Cultural European pentru UNESCO Nicolae Balcescu sa vedeti o poveste deosebita, in care sunt imbinate atent si armonios multe ramuri artistice (dans, fotografie, cinematografie, actorie, scenografie) iar rezulatul este un spectacol care ajunge direct in inima. Si ramane acolo, cerand parca sa-l mai vezi o data, si inca o data…

Mai jos gasiti un trailer Aglaja si pagina oficiala de Facebook a spectacolului:


https://www.facebook.com/Aglaja-1640865866201747/

Discutii pe Facebook
Litera.ro

Actor visator independent in Bucurestii lui 2016, imi pare foarte bine, bine ne-am gasit! Militez pendru tandrete, armonie si frumos si asta se simte in tot ce sunt, deci si tot ce scriu, cu riscul de a fi siropoasa

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Film

Bohemian Rhapsody – filmul anului. Probabil. Cronica de film.

Publicat

pe

recomandari filme Bohemian Rhapsody Raftul cu idei

   Bohemian Rhapsody (sau in romana Rapsodia boema) reprezinta pelicula cea mai asteptata in Romania de catre fanii fomatiei rock Queen. Si nu numai de catre acestia, cu siguranta. Bohemian Rhapsody este un film excelent pentru toata lumea, fan sau nu. Coloana sonora a peliculei este fabuloasa! [n.r]

   O gasca de patru neadaptati, aparent fara nimic in comun, cu un mesaj zgomotos care se adreseaza altor neadaptati. Celor care stau ascunsi in umbra din spatele salii de concert. Sau pe un scaun in coltul intunecat al unei unei petreceri. Sau celor care-si treiesc vietile in anonimitate autoimpusa. De teama expunerii in fata prejudecatilor, preconceptiilor, etichetelor superficiale ale societatii.

   Modul in care Freddie Mercury, imbracat ca o “soparla furioasa” pentru a face impresie, i-a prezentat intentiile nou nascutei Queen lui John Reid, unul dintre cei mai mari producatori muzicali ai vremii, este exact mesajul pe care Bohemian Rhapsody il transmite publicului larg. E in regula sa fii tu, nu-ti fie teama sa-ti expui gandurile, sentimentele, fii creativ si impetuos, simte-te bine in pielea ta. In anii 70 societatea inca se lupta cu probleme de acceptare a deviatiilor de la normalitate in orice forma se manifestau ele, asa ca muzica, satira, autoironia, metafora iscusita era cel mai simplu mod de a te destainui echivoc fara a agita apele sociale si media intr-o maniera evidenta.

 

 

   Nu asteptati un documentar autobiografic. Veti fi dezamagiti. Cu toate ca prezenta pe platou la fiecare scena filmata a lui Brian May si Roger Taylor ofera veridicitate fiecarui moment ce se deruleaza pe ecrane. Scenariul a primit in prelabil si binecuvantarea lui Mary Austin, femeia cea mai importanta din viata lui Freddie Mercury, confidenta si cea care i-a alinat de atatea ori sufletul sfasiat, marea dragoste a vietii sale. Chiar si pentru cei mai traditionalisti dintre noi ar trebui sa fie suficient pentru credibilitatea peliculei.
Demersul creativ apartine regizorului Bryan Singer (Usual Suspects, X-Men: First Class, X-Men: Days of Future Past, X-Men: Apocalypse). Relatia dintre el si casa de productie se adauga listei de controverse pe care acest film le-a generat, fiind concediat pe finalul productiei si inlocuit de Dexter Fletcher (Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Kick-Ass, Rocketman).
Ramy Malek este fabulos in rolul “to date” al vietii sale, Gwilym Lee este imaginea absolut perfecta a lui Brian May, Roger Taylor si John Deacon pot fi mandri de reprezentarea lor artistica a lui Ben Hardy si Joseph Mazzello.

   Rapsodia boema vuieste acum in cinematografe. Si este exact asa cum ti-ai dori sa fie un omagiu adus unor monstri sacri. Filmul atinge toate aspectele importante din viata formatiei si ale vietii personale a liderului ei incontestabil. Inclusiv momente in care se ilustreaza homosexualitatea lui Freddie si petrecerile desucheate pe care le organiza. Acordurile cantecelor legendare, de la momentele tensionate ale creatiei lor pana la reprezentatia epica din 1985 de la concertul caritabil mamut LiveAid, iti vor toci sosonii, iti vor incanta urechile, iti vor starni lacrimi si iti vor rascoli sufletul. Patru oameni diferiti cu o chimie comuna formidabila, cu o forta creativa teribila, cu o atitudine exuberanta, cu o poveste despre dragoste, drame personale, bucurie si entuziasm. Vieti tumultoase, versuri sfasietoare, ritmuri vulcanice, muzica supranaturala.

   Va recomand, evident, acest film. Risc sa spun ca este productia anului sub rezerva subiectivismului unui om cu muzica rock in sange. Mergeti la cinematograf, vedeti-l IMAX daca va este la indemana. La finalul lui veti fi castigat doua ore de incantare pentru minte si exaltare a sufletului.

Oli Strimbei

*Aceasta cronica a peliculei care tocmai a avut premiera in Romania – Bohemian Rhapsody – ne-a fost oferita prin intermediul adresei de e-mail, de la Oli Strimbei, care ne-a permis publicarea randurilor de mai sus. Ii multumim pe aceasta cale.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Carte

INGERI RATACITI de Marius Albert Negut

Publicat

pe

recenzie de carte ingeri rataciti marius albert negut raftul cu idei

   Cartile lui Marius Albert Negut sunt mereu surprinzatoare. Fiecare pagina dezvaluie o noua experienta, un alt drum decat cel pe care erai convins ca ai plecat.

   In cazul romanului INGERI RATACITI citim o cronica al unor timpuri involburate si instabile, care partial isi dezvaluie acum consecintele.

   Ce imi place la scrierile lui Marius Albert Negut este ca in cadrul aceleiasi naratiuni schimba registrul si ba citesti un Bildungsroman (pana la urma urmarim niste personaje in devenirea lor – Gargamel, Ursu), ba o cronica istorica – evenimente de la revolutia din 1989 sau mineriade – ba un roman politist, asa cum este partea de final a romanului.

   Gliseaza cu maiestrie si in cel mai natural mod si cu planurile temporale –  1976, apoi 1995 – chiar impartite pe ore, ceea ce involuntar atrage atentia asupra evenimentelor. Si totul se impleteste firesc in mai multe fire narative care alcatuiesc o realitate dura si necrutatoare.

   E lumea de la marginea societatii cea pe care ne-o infatiseaza Marius Albert Negut, lumea subteranelor metroului, lumea aurolacilor si a celor pripasiti pe strazi.

recenzie carte Ingeri rataciti Marius Albert Negut   Sunt parti ale romanului care sunt de-a dreptul terifiante – orfelinatul in care este aruncat Radu  – sunt fraze care aproape dor atunci cand le citesti, scrise cu intensitate si fara mila, “Manolache scoase o sticla din fiset si isi turna atent in causul palmei. Ii puse lui Radu continutul, pe pielea plina de rani si incepu sa frece violent, hahaind incantate. Asa numita lotiune, era gazul pe care il tineau pentru paduchiosi.”

   Marius Albert Negut ne-a obsnuit deja cu abilitatea magica de a folosi limbajul argotic, care acum este parte integranta a cronicii si a prezentarii personajelor.

   Nici nu stii pentru cine compasiunea e mai mare – pentru Mihaita, zis Gargamel – copil al strazii, trecut prin suferinte greu de imaginat, pentru Radu Ursu, caruia destinul ii joaca festa dupa festa – cei apropiati il cred mort iar iubita lui Ana, se arunca in apele Dambovitei de pe podul Izvor – ca o alta Ofelie, Lia – hartuita de un tata vitreg , Iordache,  a,junsa si ea pe strazi.

   Acest Iordache este un personaj emblematic pentru realitatea romaneasca de dupa  Revolutie – securist de frunte, ajuns mare revolutionar si apoi senator, care se ocupa cu traficul de copii si organe. Ceea ce este dureros insa adevarat, este puterea pe care a avut-o si a pastrat-o fosta Securitate, si pe care acum o exercita in slujba unui rau suprem subjugat banului.

   Nu doar personajele sunt partea grea a romanului ci si atmosfera descrisa – catacombele metroului te duc cu gandul la catacombele Parisului, iar cei care au trait momentele din decembrie 1989 aproape le retraiesc cu toata teama si speranta de atunci, insa, surprizantor si cu umor “Poate ca soldatii, ei au tras in aer, dar daca revolutionarii au tras aerul acela in piept?” .Maiastra utilizare a sensurilor verbului “a trage” ne arata cat de sensibil este autorul la valentele limbii romane.

   Tehnica folosita  este cea a unei naratiuni  gen papusa Matrioska – intr-un cadru general  – strada Veseliei  sau subteranele metroului, apar alte naratiuni – povestile de viata spuse de Radu Ursu si Lia si descrierea momentelor din decembrie 1989.

   Partea de final este aducatoare de suspans maxim – Marius Albert Negut stie cum sa construiasca  naratiunea in asa fel incat sa pastreze aproape cititorul iar finalul vine ca o eliberare, ca o apa linistita care acopera tot raul si lasa sa pluteasca doar binele.

   “Cuvintele vindeca! Nu as fi crezut niciodata, dar asa este!Cuvintele elibereaza sufletul din temnita pe care, acesta, singur, speriat si-a construit-o, incercand naiv sa se protejeze de raul ce vrea sa ii franga aripile.”

   Asa reuseste autorul sa ne convinga de speranta pe care trebuie sa o avem ca orice inger ratacit isi gaseste drumul.

Romanul INGERI RATACITI este o experienta nu doar de lectura ,dar si de viata pe care m-as bucura sa stiu ca o va parcurge multa lume, mai ales avand in vedere vremurile pe care le traim!

Discutii pe Facebook
books-express.ro
Continua sa citesti

Carte

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile

Publicat

pe

Cele mai frumoase scrisori de dragoste

     Din dorinta de a descoperi tainele unei lumi demult uitate am dat intamplator peste o carte ce poarta numele de “50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, realizata de David H. Lowenherz.

Scrisori de dragoste    Cu un oarecare scepticism am strabatut adevarate destainuri ale lui Mozart, Michelangelo, Balzac, Beethoven, Kafka, Hemingway si multi altii, toate adunate intr-un volum de exceptie.

    Fiecare manuscris purta cu el la acea vreme trairi si sentimente dintre cele mai felurite: dor, disperare, pierdere, amaraciune, respect, prietenie, recunostinta, gelozie sau poate chiar fericire si indoiala.

Scrisori de dragoste   Cei care isi puneau gandurile in scris reuseau sa inteleaga ca“ existau momente cand nimic nu vorbea mai tare ca un cuvant mut, scris pe o bucata de hartie”, de la oameni simpli, poeti, carturari, filozofi, toti isi exprimau trairile in aceeasi maniera, fie ea mai ordonata, fie insotita de pete de  cerneala, cuvinte sterse si urme de cafea.

 Epistolele surprind dragostea intr-o forma proprie si individuala, de la o dragoste tandra, ca cea dintre W.A.Mozart si Constanze Mozart, la una pasionala: Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”  sau poate chiar una  interzisa ca cea dintre Henric al VII-lea si Anne Boleyn.

   Maniera scrierilor te ajuta sa-ti conturezi in timp si spatiu o imagine a celui care urma sa expedieze scrisoarea, intensitatea cuvintelor si dorinta nestavilita de a primi un raspuns, unul care sa inlature distanta si dorul, il fac pe cititor sa traiasca emotia fiecarui cuvant.

    Intr-o lume in care predomina tumultul, aceste epistole opresc timpul in loc si sugereaza necontenit ca trairile, sentimentele si momentele cu adevarat importante cer timp si rabdare. In arta epistolara acestea se masoara in idei, transcrieri si raspunsuri mult asteptate.

Scrisori de dragoste

 Ludwig van Beethoven catre “Eterna iubita”

         Al tau pentru totdeauna

         A mea pentru totdeauna

               A noastra pentru totdeauna

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X