);
COnecteaza-te cu noi

Blog

Acartizii.

Publicat

pe

Acartizii

   S-a tot scris despre incetarea difuzarii emisiunii lui Dan C. Mihailescu.

   Au scris cei care o urmareau, ca o regreta. Au scris cei care n-o urmareau, ca o regreta si mai si. Eu acum am sa scriu despre cei care nici n-o urmareau, nici n-o regreta. Cei care habar n-aveau ca exista un obiect numit carte dar care stiu ca tot ce e important, e la tv. Daca cineva e important in tara asta, fie ca e important ca a omorat pe cineva, fie ca e important ca a violat pe cineva sau ca si-a asortat cea mai scurta fusta la cei mai mici chilotei, e la tv.

   Si cartea era la tv.

   Deci, pentru cei care n-au tinut niciodata o carte in mana, sa le zicem generic acartizii, simplul fapt ca era obiectul carte era la tv si era subiectul, insemna ca o fi facut ea cartea asta ceva, de a meritat o emisiune proprie. Fie ea si de cateva minute. O fi violat pe cineva, o fi omorat pe cineva, si-o fi asortat cea mai scurta fusta la cei mai mici chilotei, ca altfel nu se explica. Da-o-ncolo! Chiar asa, Emisiune zilnica.

   De cate ori parcurgeau programul tv in cautarea celor mai „soc si groaza” emisiuni, acartizii dadeau de titlul acesta enervant ”Omul care aduce cartea”. Hop si loaza.

   Cu timpul s-au obisnuit. Aproape ca stiau ca titlul acela uneori plicticos, alteori enervant, e acolo. La un moment dat chiar s-au trezit gandindu-se ca poate nu ar strica sa tina si ei una in mana. O fi ca atunci cand tii un iphone 6s? Sau ca atunci cand mergi la casa de schimb valutar si primesti o hirtie noua, neterfelita, de te intrebi de-i falsa au ba? Poate ca asta e valoarea ei, hartia. O fi aceeasi pe care se tiparesc euroii. Sau poate ca are la cotor bagat ceva aur, de aia or fi asa grele…

   Dar iata ca se-ntampla! Emisiunea este scoasa si acartizii isi freaca palmele satisfacuti: „Stiam noi! Mult v-a luat sa acceptati ce stiam noi din start. Cartea nu e buna de nimic!”

   Anumite lucruri au valoare, dincolo de continut, prin nume. Exista in Romania o emisiune care se numea „Omul care aduce cartea”. O emisiune facuta cu resurse minime, filmata pe croma, intr-un studio minuscul, cu o echipa restransa. Tot ce era mai valoros acolo erau, desigur, omul si cartea. Ce a economisit postul? Cateva minute si un buget minim. Ce a pierdut? A pierdut mandria de a fi singura televiziune comerciala care are o emisiune de cultura.

Acartizii

Dan C. Mihailescu, Omul care aduce cartea I sursa foto: zf.ro/ziarul-de-duminica

   Traim intr-o lume a marcilor inregistrate si corporatiile ne tin cu orele in sedinte ca sa ne explice ce valori morale, majore si vaccinate au ele. Si noi ne punem pe sapat ogorul in numele acelor valori. Ei bine, se pare ca ProTv a renutat la o valoare. O dovada de sinceritate catre poporul roman.

   Nu cred ca ar trebui sa fim suparati pe televiziuni, sau pe corporatii, nici macar pe noi nu ar trebui sa fim suparati. Doar sa acceptam ca ne aflam in punctul in care nu ne intereseaza cartea. Ce punem in loc? Muzica de opera, baletul, grafica, muzica simfonica, pictura, teatrul, dansul….Ce?

__________________

cover photo: forbes.ro

Discutii pe Facebook

Sunt îndragostita de limba româna, de pisici, de teatru, de scris, de citit, de tara aceasta, de una , de alta... de cînd ma stiu. Îmi doresc o cruciada împotriva barbarismelor, a romglezei si a tot ceea ce înseamna import neasumat, mecanic, compulsiv. Dar sunt iremediabil optimista si cred ca dupa "a fost odata ca niciodata" urmeaza inevitabil" si au trait fericiti pâna la adânci batrâneti..."

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Blog

La multi ani, Femeie!

Publicat

pe

la multi ani

Omagiul dragului nostru colaborator Oli Strimbei catre dumneavoastra, doamnelor si domnisoarelor! Primavara frumoasa!

„Va scriu de astazi pentru ca orice zi in care nu va aratam aprecierea noastra este o zi pierduta.

Deci,

Sarut mana. Si piciorul.

Inginereste asa, cu liniute de la capat, iaca ce credem noi, bivoli africani in savana de beton, ca insemnati pentru noi:

  • Plasturele cu rivanol peste rana deschisa.
  • Berea rece sub arsita verii.
  • Un mic cu mustar de ziua nationala.
  • Ciorba acra de dupa noapte de betie.
  • Scortisoara din vinul fiert baut la buza partiei.
  • Cafeaua fiecarei dimineti.
  • O noua doza pentru un dependent in sevraj.
  • Tigara uitata intr-un colt pe etajera.
  • Golul victoriei din ultimul minut.
  • Melodia preferata ascultata cu volumul la maxim.
  • Anvelopele de iarna pe un drum inzapezit.
  • Arca pentru potop.
  • Semnalul telefonului intr-o zona fara acoperire.
  • Batman pentru Gotham City.
  • Lois Lane pentru Superman.
  • “The Force” pentru un cavaler Jedi.
  • O limba de uscat pentru naufragiat.
  • Vineri pentru Robinson Crusoe.
  • Vineri pentru saptamana.
  • Amnistia pentru dragnea.
  • Codruta Kovesi pentru justitie.
  • Romania fara psd.
  • Sursa tuturor problemelor.
  • Solutia tuturor problemelor.
  • Hrana pentru minte si suflet.
  • Oceanul desertului nostru.
  • Lumina partii noastre intunecate.

Noi, matahalele dominatoare si vesnic hamesite din vietile voastre, noi astia de practicam cu inconstienta sportul sisific de a multumi o femeie, va iubim. Nu stim sa v-o spunem si cu atat mai putin sa v-o aratam.

Insa va asiguram ca undeva acolo, printre metehnele noastre pline de testosteron si impanate cu manifestari grobiane, dragostea pentru voi ne mentine la limita civilizatiei.

Fara voi am fi doar niste produse expirate pe rafturile unui supermarket.

Va multumim pentru cecul in alb si pentru validarea pe care ni le oferiti in fiecare zi.

Sa aveti o primavara minunata Doamnelor!”

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

In Memoriam

STAREA DE VEGHE – Vasile Popovici

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

Cine de veghe
Stă noaptea cu mine?
Luceferi și untdelemn adunat-am
Aseară
Pentru candela
Ce în zori pălind
Se va stinge.

Ochii măsoară lumina
De ceară
Ce tainic se strecoară
În unghere -,
Umbra-mi veghează
Alături –
O simt cum respiră!

Pe garduri, cocoșii,
Mai cantă o dată
Și starea de veghe
Se rupe,
Dispare…

Poezia in vers alb Starea de veghe, de Vasile Popovici. Din volumul Albul Absent

Discutii pe Facebook
Continua sa citesti

Blog

Revoluția din colțul țării. Miniserie. Ep 2

Publicat

pe

revolutia din coltul tarii

   Atunci s-a auzit strigătul acela: ciudat, slab, disperat… venit de nicăieri, din alt film. Cei care-și târau picioarele spre dormitor l-au auzit primii și s-au oprit, ciulind urechile. Abia într-un târziu l-au auzit și ceilalți, chiulangii. L-am auzit clar, toți, când l-am și văzut pe emițător: un ofițer subțire, între două vârste, care traversa platoul grăbit, șchiopătând:

– Alarmăăă! Raaadu cel frumos! se auzea din ce-n ce mai clar vocea lui, una parcă neobișnuită cu comanda – suna altfel decât vocile sparte ale ofițerilor cunoscuți.

   Spre disperarea lui, îl priveam lipsiți de reacție. Cine naiba mai era și ofițerul care ne strica planurile de seară? Și ce treabă aveam noi cu Radu ăsta?

   Ne-am uitat după tresele lui: era un maior, mai mic în grad ca și colonelul burtos pe care-l vedeam la Apelul general – comandantul unității. Prea puțini dintre noi, poate furierii și SSC-ii unității avuseseră de-a face cu șeful de Stat major.  Habar n-aveam ce era de capul lui.

   După cum n-aveam habar, deși ne găseam într-o Școală de ofițeri (chiar dacă-n rezervă), că-n fiecare Unitate Militară exista un Detașament de intervenție, format din două companii (șase plutoane), care urmau să iasă primele în caz de Alarmă de luptă. Fiindcă planurile astea erau la Secret, le știa doar șeful de Stat major, cel care prelua comanda Detașamentului: Diaconescu îl chema, maiorul Diaconescu.

   Ai noștri aveau stilul lor sec; comandantul nostru de pluton, locotenent-major Ocnescu, ne scotea pe poarta unității cu cântec. Mărșăluiam târându-ne bocancii prea largi, cam 15km până la poligonul de trageri. Ne învioream abia când vedeam tabla cu IZVORUL LIPOVA – 2 km. Atunci Ocnescu striga:

– Soldat Gheorghe!

– Da, să trăiți! se prezenta acela gâfâind, cu limba scoasă de-ncântare

– Ia hai încoace, să-ți spun! Ești cercetaș… șușotea ‘lentul la urechea lui ceva, apoi îl trimitea înainte.

Gheorghe se întorcea după o vreme, iar Ocnescu-i făcea semn cu degetul spre urechea lui, să-i spună în șoaptă ce-a văzut, înainte să ne anunțe:

– Soldați, inamicul a otrăvit fântânile!

Iar noi nu puteam decât să trecem mai departe, înjurând pe inamicul care n-avea altă treabă decât să otrăvească apa minerală.

– va urma –

din romanul Revoluția trăită de O. Țâră, Alba-Iulia, 2011

click pentru partea I

Discutii pe Facebook
Litera.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

aprilie, 2019

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X