);
COnecteaza-te cu noi

Psihologie

5 moduri in care simturile te mint, in fiecare zi

Publicat

pe

Starea de veghe Vasile popovici

5 moduri in care simturile te mint

   Suntem asa de dependenti de cele cinci simturi ale noastre incat uitam cat de inselatoare pot fi cateodata. Realitatea noastra ia nastere din diferite parti ale creierului, ce lucreaza impreuna, cateodata asemeni unei camere de conferinta plina de colegi putin cooperanti. De fapt, creierul nostru se pricepe cel mai bine in a ne face sa credem ca functioneaza asa cum trebuie.

   Insa nu e prea greu sa identificam micile imperfectiuni din materia noastra cenusie. Spre exemplu…

5. Ochii ne pot face sa auzim cuvinte diferite

5 moduri in care simturile te mint

Photos.com/AbleStock.com/Getty Images

   Cand auzi pe cineva vorbind, intregul proces pare destul de normal si transparent, nu-i asa? Sunetele ies din gura persoanei respective, ajung la urechea ta si voila! – tocmai ai auzit ce-au spus. Felicitari. Daca auzul tau functioneaza cum trebuie, ce-ar putea merge rau?

   Raspunsul: ochii tai. Se pot amesteca in ecuatie si sa dea totul peste cap. Vazul este cel mai dominant simt, la om si asta inseamna ca ceea ce ochii tai vad, ar putea cateodata sa infuenteze ceea ce urechile tale aud. Daca vrei sa te convingi de asta chiar acum, vizioneaza video-ul de mai jos:

   In acest clip video, vezi (si auzi) un tip ce tot repeta „bah bah bah”. Dupa aceasta, isi schimba „discursul” in „fah fah fah” … sau cel putin asa vor sa te faca ochii tai sa crezi. In realitate, mesajul audio nu s-a schimbat, ci doar imaginea. Adica, vocea inca repeta „bah”, insa cum sunetul se aude acum peste imaginea aceleiasi persoane ce spune „fah”, creierul tau realmente schimba ceea ce auzi, pentru a elimina conflictul intre ceea ce vezi si ceea ce auzi. Daca inchizi ochii sau te uiti in alta parte, „fah” se va auzi, asa cum trebuie, „bah.”

   Iluzia aceasta se numeste „efectul McGurk” si cea mai ciudata parte e ca, desi stii ce se intampla, nu-ti poti determina urechile sa auda sunetul corect.

   Efectul McGurk tinde sa fie minimizat atunci cand interactionam cu figuri familiare, insa se acutizeaza daca aveam de-a face cu straini. Detalii precum vestimentatia persoanei in cauza, sau ceea ce poarta in maini, pot influenta perceptia cuvintelor pe care crezi ca le rostesc. De exemplu, intr-un studiu, oamenii au confundat fraza „He’s got your boot” cu „He’s gonna shoot” [pastrat in lb. engleza pentru asemanarea fonetica], in timp ce urmareau un video regizat in care un barbat fugarea o femeie. Acest experiment a dovedit ca e mult mai probabil sa auzi (sau sa crezi ca auzi) pe cineva ca spune „boot” [ro. cizma, pantof], daca tin in maini o cizma si sa auzi (sau sa crezi ca auzi) pe cineva ca spune „shoot” [ro. a impusca, a trage cu arma],  daca tin in mana o arma de foc.

5 moduri in care simturile te mint

Nu se recomanda fluturarea amenintatoare a obiectelor de incaltaminte asupra organelor legii.

   Asadar, gandeste-te la toate simturile tale ca „angajati” ai directorului reprezentat de ochii tai. Chiar si atunci cand urechile sunt sigure ca ochii se inseala, sunt prea timide sa protesteze si se vor complace cu orice dicteaza tiranicii ochi.

   Insa cazul de mai sus nu e singular in ceea ce priveste dictatorialismul ochilor…

4. Creierul nostru sterge obiecte din fata ochilor… chiar si cand conducem

5 moduri in care simturile te mint

Oleksandr Pekur/Photos.com

   Cu totii am vazut iluzii optice in scoala („Vezi o vaza, sau doi barbati grasi si goi, ce se tin in brate?”), insa aceste iluzii sunt doar mici trucuri nesemnificative, nu e ca si cum creierul ar putea vreodata sa zica „hai sa sterg luminile stopurilor unei masini ce ruleaza langa tine, pe o strada intunecata, noaptea”. Stai… nu… Chiar poate sa faca asta. Ca sa te convingi, uita-te la punctul verde, intermitent, din mijlocul figurii de mai jos, pentru 10 secunde:

5 moduri in care simturile te mint

Sau, pentru a recrea sentimentul de „road-trip”, uita-te fix la imagine in timp ce bei cafea dupa cafea si iti dai palme sa nu adormi.

   Observi punctele galbene de pe margini? Nu, nu le observi, pentru ca dupa cateva secunde de privit punctul verde, incep sa dispara si sa apara. Pot chiar sa dispara si pentru cateva secunde – stii ca acele puncte sunt acolo, insa ochii se incapataneaza sa nu le vada. OK, acum imagineaza-ti ca punctul verde reprezinta soseaua pe care ai fixat-o cu privirea pentru o ora, iar punctele galbene ce dispar sunt alte masini. De cate ori ai auzit justificari precum „A aparut de nicaieri!”, sau „Nu l-am vazut venind!”, de la oameni implicati in accidente rutiere?

   Deci, ce naiba, mai creier?! De ce faci una ca asta? Oamenii de stiinta au numit acest fenomen „orbire indusa prin miscare” si sunt de parere ca este rezultatul procesului in care creierul elimina informatii pe care le considera a nu fi importante. Cum lumea inconjuratoare ne bombardeaza cu stimuli (imagini, sunete, mirosuri, TIR-uri ce se apropie vertiginos), creierul nu mai poate face fata daca ar procesa absolut tot. Asa ca invata sa „perie” detaliile inutile. De-aceea oamenii ce merg alaturi  de tine pe strada, la metrou, in mall-uri, nu te tin minte – si nici tu pe ei.

5 moduri in care simturile te mint

Digital Vision./Photodisc/Getty Images

   Problema aici? Creierul nu ia intotdeauna cea mai buna decizie. In iluzia de mai sus, creierul decide ca simbolurile albastre sunt importante, pentru ca se misca si ignora punctele galbene, pentru ca sunt statice – dar daca te afli intr-o situatie in care un obiect doar pare a fi static, pentru ca si tu si respectivul obiect sunteti in miscare? Si, oricat de monotona ar putea fi o autostrada, e si mai rau atunci cand pilotezi un avion la mii de metri deasupra pamantului, unde esti doar tu si norii pufosi. Acesta este si motivul pentru care pilotii de avion sunt instruiti sa scruteze in mod constant orizontul si sa nu isi fixeze privirea asupra unui punct mai mult de 2 – 3 secunde, atunci cand sunt in cabina de pilotaj.

3. Ochii schimba gustul mancarii

5 moduri in care simturile te mint

Jacob Wackerhausen/Photos.com

   Cu exceptia cazului in care suferi de o boala a creierului sau faci abuz de ierburi, probabil nu te gandesti prea mult la „ce gust au culorile?” si „cum arata aromele?”. Probabil ar trebui. Oricat de imposibil ar suna, ochii au puterea de a determina perceptia gustului… si nu numai in sensul ca ti se face pofta dupa ceva ce vezi ca arata apetisant. E mult mai ciudat decat atat…

   De exemplu, daca stii cate ceva despre vin, stii si cum diversi experti recomanda servirea vinului alb si vinului rosu – sortimentele sunt servite in pahare diferite, mancarea e diferita pentru fiecare soi, fiecare sortiment are temperatura de pastrare si servire diferita. Intr-un studiu, specialisti culinari au invitat membrii unui club al pasionatilor de vin si i-au rugat sa descrie aroma unui pahar de vin alb. La inceput, aromele descrise au fost cele obisnuite pentru vinul alb. Cu toate acestea, cand cercetatorii au colorat acelasi vin alb in rosu, degustatorii au descris aromele specifice vinului rosu, desi bautura era aceeasi ca mai inainte, cu aceleasi proprietati, nealterate, singura diferenta fiind culoarea.

5 moduri in care simturile te mint

Stockbyte/Photos.com

   Dar, poate, clubul pasionatilor de vin de mai sus era plin de amatori, sau erau beti toti, de la atata degustat… Insa acelasi experiment a fost repetat de cateva ori, intotdeauna cu experti ai vinului si intotdeauna cu acelasi rezultat ilar.

   Consumatorii pretentiosi de vin nu sunt singurii pacaliti de acest efect. Culoarea unui pahar poate afecta perceptia temperaturii lichidului ce-l contine. Intr-un alt studiu, oamenii au descris ciocolata calda ca avand o aroma mai puternica, atunci cand a fost servita pe o farfurie portocalie sau crem. Acelasi lucru este valabil si pentru mancare: oamenii au descris crema de capsune ca fiind mai dulce, daca a fost servita pe o farfurie alba, sau mai putin dulce, servita pe o farfurie neagra.

5 moduri in care simturile te mint

Din pacate, sunt un bucatar jalnic, indiferent de culoarea veselei…

   Iata, deci, cat de neserios e simtul vazului: e capabil sa-ti arunce cat colo simtul gustului si sa-ti sopteasca „Nuuu, aia nu-i apa galbena cu arome, aia-i o delicioasa limonada naturala!”

2. Creierul schimba dimensiunile obiectelor din jurul nostru

5 moduri in care simturile te mint

Yuliya Chsherbakova/Photos.com

   Ochii ne mint chiar si in acest moment despre chestii simple precum dimensiunile lucrurilor pe care le privim. Priveste fotografia de mai jos si spune care dintre cele doua linii verticale este mai lunga, pe monitorul tau:

   Daca ai raspuns „cea din dreapta”, felicitari! Esti absolut normal si, totodata, eronat. Iata cele doua linii, una langa cealalta:

   Au aceeasi marime. Insa de ce creierul ar incerca sa te pacaleasca in a crede ca una dintre linii este mai mare decat cealalta? Cu ce-ai gresit sa meriti asa o tradare? Pai, creierul de fapt incearca doar sa aiba grija de tine – se intampla exact din acelasi motiv pentru care nu o sa crezi niciodata ca o persoana ce se indeparteaza de tine se transforma subit intr-un pitic. Totul tine de cum abordeaza creierul notiunea de perspectiva.

   Fotografia de mai jos este un exemplu al „iluziei Ponzo”, ce se naste atunci cand contextul imaginii pacaleste creierul si-i arata diferente ale dimensiunilor. Cum linia din stanga se presupune a fi in prim plan si cea din dreapta in fundal, creierul insista ca linia din stanga trebuie sa fie mai scurta. Iata alt exemplu, numit „iluzia Muller-Lyer” – in acest caz, linia din stanga este in fapt putin mai scurta decat cealalta, insa chiar si asa, tot pare mai lunga:

iluzii optice

Arata cu degetul cat vrei, copile, dar mereu va fi mai scurta.

   Asadar, unde am vazut acest tip de iluzie in viata reala? Pai, sa privim cerul noaptea. Cand luna apare la orizont, pare enorma, insa se micsoreaza gradual in decursul urmatoarelor ore, pana cand cand pare o chestie batrana si patetica ce atarna in mijlocul cerului la miezul noptii. Asta nu inseamna ca luna s-a mutat dintr-o data mai departe de Pamant – arata doar mai mare la orizont, deoarece obientele din fata ei, precum copacii sau cladirile, creaza o iluzie de perspectiva.

iluzie optica

Daca te uiti pe cer si vezi patru luni in acelasi timp, considera sa-ti iei ochelari noi.

   Urmeaza partea cea mai ciudata: Deoarece aceste iluzii sunt bazate pe context, cat de mult te pot pacali depinde de ceea ce esti obisnuit sa vezi… insemnand ca locuitorii oraselor sunt mai vulnerabili la astfel de „pacaleli”. Pe de alta parte, daca  traiesti undeva putin mai departe de civilizatie, creierul tau nu va contine prea mult imagini ale obiectelor mari, rectangulare, create de om, deci nu vei fi asa usor de pacalit de aceste iluzii. Insa, in acest caz, ai putea la fel de usor sa crezi ca luna e o fiinta divina ce traieste pe cer, deci, probabil, nu e cu mult mai bine.

1. Poti uita cu usurinta unde ti se afla membrele

5 moduri in care simturile te mint

Jupiterimages/Photos.com

   Daca cineva ti-ar pune o mana de cauciuc langa mana ta adevarata si te-ar intreba care-i care, probabil ti-ar lua mai putin de o secunda ca sa raspunzi corect. Pana la urma, ce idiot ar incurca mana sa cu una facuta din cauciuc?

   Raspunsul este: oricine. Oricine poate fi acel idiot. Din cauza modalitatii in care lucreaza creierele noastre, e mai usor decat credem sa ne pacalim in a ne identifica membrele, asa cum demonstreaza „Trucul Mainii de Cauciuc” (care, socant, nu este o manevra sexuala). Iata-l:

In fond, femeii din video i se arata o mana de cauciuc evident falsa, langa mana ei reala., care este ascunsa vederii. Cand ambele maini sunt atinse in acelasi timp, femeia ajunge sa creada ca mana falsa este a ei, deoarece o poate vizualiza. Da, este chiar asa de simplu. De fapt, daca cineva ar lovi mana falsa cu un ciocan, femeia ar reactiona, ar tresari. Ca in acest video.

   Partea infricosatoare este ca, odata ce creierul adopta mana de cauciuc drept parte din tine, „uita” de mana reala – temperatura mainii reale va scadea perceptibil, ceea ce indica restrictii asupra circulatiei sangelui. Cu alte cuvinte, creierul incepe sa nege existenta mainii reale la un nivel fiziologic real.

mana straina iluzie

Partea buna e ca mainile de cauciuc se mentin proaspete mai mult timp.

    Aceasta iluzie arata cum ochii joaca un rol urias in perceptia noastra asupra propriilor parti ale corpului, ceea ce poarta denumirea de proprioceptie. Proprioceptia este cea care iti permite sa desfasori activitati precum condusul fara sa te uiti la picioare, sau sa tastezi fara sa te uiti la maini. Exista un numar de iluzii care-ti permit sa te joci cu proprioceptia, insa cea mai comuna se numeste „sa bei alcool ca porcu’ (sau vaca, dupa gen)” – cand te imbeti, creierul e asa de zapacit, ca uita pentru moment si unde ti-e nasul. De-aceea unele teste pentru alcool ale politiei iti cer sa-ti atingi nasul.

5 moduri in care simturile te mint

„Mult succes in orice vrei sa faci, rest de organism!” – Cu drag, Creierul

   Tot aici gasim si motivul pentru care adolescentii se pricep atat de bine in a se ciocni de diverse lucruri – nu sunt sunt inca obisnuiti cu trupurile lor, ce-abia ajung la maturitate, asa ca interpreteaza gresit indiciile vizuale si-ajung sa se loveasca de coltul mesei. Insa exista si o parte buna: Acest fenomen este folosit pentru tratarea durerilor membrelor amputate „fantoma”, prin simpla utilizare a unei oglinzi pentru a-i „pacali” ca membrul lipsa este inca acolo unde ar trebui. Constientul nu va fi pacalit de acest truc, insa, inca o data, creierul va manca momeala cu tot cu ac.

[via]

Discutii pe Facebook
Nemira

Iubitor de arta si bun-simt, dispus intotdeauna la flirt cu Social Media, Advertising, Copywriting, Jurnalism si Fotografie. Entuziast Wordpress si SEO, dar cu limita, jurnalist pensionat inainte de termen din pricina dezgustului politic.

Click pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Psihologie

Nihilofobia – frica de nimic. Realitate si fictiune

Publicat

pe

Nihilofobia, articole psihologie

   Format din alaturarea cuvintelor latine nihil, care inseamna nimic, si sufixul phobia, nihilofobia descrie frica de nimicnicire. Cunoscuta si sub numele de oudenofobie, aceasta fobie este strans legata si de frica fata de cifra 0.

   In timp ce majoritatea studiilor arata ca este o fobie fictiva, bazata pe afirmatia generica “totul poate fi sau deveni o fobie”, exista oameni care sufera de aceasta.

Cauze si simptome

   Persoanele care sufera de aceasta fobie sunt obsedati de propria mortalitate si de perceptia ca dupa moarte nu exista nimic. Acestia se tem de asemenea de lucruri care nu contin nimic, precum cutii goale, lipsa continutului producandu-le anxietate, temere si chiar panica.

   Oudenofobii se tem de cifra 0, in special de cronometre care folosesc numaratoarea inversa. Aceastea ii fac sa se ingrijoreze excesiv fata de momentul in care viata lor se va termina, putand degenera in anxietate fata de moarte, numita necrofobie.

nihilofobia, articole psihologie   Persoanele care sufera de nihilofobie au simptomele anxietatii precum greturi, transpiratii, accelerarea pulsului, tremor, ameteli si ganduri obsessive vis a vis de moarte. Tratamentele sunt in mod obisnuit terapia comportamentala si medicatia.

Fictiune si realitate

   Nihilofobia este tratata ca o fobie fictiva, iar doctorii de specialitate nu o considera un diagnostic psihiatric valid. Realitatea este insa ca fobia, ca definitie este o frica paralizanta irationala si nu ar trebui tratata cu ignoranta.

   Fobiile sunt periculoase pentru ca limiteaza si paralizeaza persoanele care sufera de ele, iar cauza este in general o experienta traumatizanta. Originea majoritatii tulburarilor psihologice si psihiatrice sunt traumele din trecut si singura forma de a trece peste acestea este cu ajutor de specialitate.

   Fobiile sunt asemanatoare unei custi restrictive care ingreuneaza viata de zi cu zi, cauzeaza neplaceri, impiedica cei care sufera de ele sa participle la anumite activitati altminteri placute, si pot chiar cauza sentimente negative fata de oameni de diferite culturi, religii sau cu alta orientare sexuala.

   Indiferent daca o anumita fobie este inventata sau destul de raspandita pentru a fi recunoscuta ca atare, o persoana care simte ca sufera de o anumita fobie, are nevoie de ajutor medical imediat. In fata obiectului fricii lor, persoanele care cred ca sufera de fobii au aceleasi simptome psihologice si fizice cu cei care au fobii reale. In ambele cazuri, numai o persoana de specialitate poate diagnostica un caz de anxietate si este foarte important sa se caute ajutor imediat.

surse: [1], [2]

Discutii pe Facebook
Nemira
Continua sa citesti

Psihologie

Fricile copilariei in viata de adult. Intunericul si alte fobii.

Publicat

pe

Cum sa infrunti fobiile si frica. Psihologie

   Ca si copii, multora dintre noi ne-a fost teama de caini, de clovni, ori de intuneric. Pentru multi, fricile copilariei nu s-au disipat nici la varsta adulta. Acest aspect nu numai ca este inconvenient, este si stanjenitor. Din fericire, fobiile sunt cele mai usor de eliminat frici. Iata cum:

   Cu totii ne amintim fricile copilariei. Care a fost pentru tine? Poate ca ti-a fost frica de dulap, de furtunile cu tunete si fulgere, poate de un vecin…

   Adesea, temerile copilariei dispar odata cu paturica care ne proteja. Insa surprinzator de des, cateva frici raman cu noi si atunci cand devenim adulti – reamintirea traumei muscaturii unui caine, sau a intepaturii unei albine ne face sa ne pierdem controlul ori de cate ori vedem un caine sau o albina. Ori poate frica noastra a evoluat, insa fundamental a ramas aceeasi. De exemplu, frica copilariei fata de un monstru s-ar putea metamorfoza in frica fata de spargatori. Frica de straini poate sa se transforme in anxietate sociala. Sau frica de doctori si de dentisti… a ramas frica de doctori si de dentisti.

   Sa privim un exemplu: un adult care a avut frica de intuneric toata viata. Cand era copil, parintii i-au spus sa treaca peste aceasta frica si gata!, sfat care, bineinteles, nu e niciodata eficient, iar acum frica de intuneric il urmeaza in viata de adult. Pentru exemplul nostru, frica de intuneric se traduce in somn chinuitor cu lumina aprinsa si teama sporita atunci cand, sa zicem, conduce masina in timpul noptii.

   Ce-ar trebui sa faci daca ai o fobie reminiscenta, ori una care s-a dezvoltat in viata de adult?

   Pentru inceput, trebuie sa stii ca nu esti singur. Aproximativ 10% din populatia adulta intalneste, intr-un moment al vietii, fobii care le ingreuneaza viata. Nu vorbim de frica de un paianjen, ci de incapacitatea de a lua un job care presupune folosirea liftului, sau sa nu poti sa calatoresti cu avionul.

   Asadar, daca esti incercat de fobii, asimileaza aceste patru idei pentru a-ti infrunta fricile.

1. Nu te critica aspru.

   Majoritatea fobiilor au sens! Da vina pe evolutie, nu pe caracterul tau. Cam toate fobiile isi au radacinile adanc infipte in evolutia umana. Frica de intuneric are sens – ne simtim mai vulnerabili in intuneric deoarece nu putem vedea daca se apropie vreun pericol. Frica fata de vremea severa este adanc resimtita de creierul nostru deoarece expunerea la elementele neprietenoase ale naturii ne poate afecta cu hipotermie, raceala sau mai rau. Serpii si paianjenii pot fi veninosi. Soarecii imprastie boli. Partea de „om al pesterii” a creierului meu de trei anisori probabil a considerat strainii entitati dezechilibrate si imprevizibile, asadar periculoase. Chiar si fobiile care nu au sens la suprafata isi regasesc radacinile in ceva ce poate fi dobandit in milenii de evolutie.

2. Fobiile nu sunt relevante pentru caracterul tau

   Multi oameni cu fobii considera ca fricile lor inseamna ca ei sunt slabi, ciudati, sau rai. Nici vorba! O sa luam exemplul unui caz citat intr-un articol de referinta: un tanar caruia ii era frica de oamenii cu arsuri grave. Acesta se simtea extrem de rusinat ca are aceasta fobie si isi facea mustrari de constiinta ca va rani sentimentele unui om afectat de astfel de rani, caci va avea reactii de ingrozire si dezgust, necontrolate. Tanarul era o persoana grijulie, constiincioasa iar concluzia psihologului care l-a indrumat a fost ca tanarul incerca sa evite victimele in cauza deoarece ii era foarte frica sa nu le raneasca sentimentele.

   Cum a fost rezolvat acest caz? Tanarul a inceput sa urmareasca filmulete facute de suravietuitori cu arsuri grave pe YouTube. Impreuna cu psihologul sau, avea sa viziteze discret sala de asteptare a unui spital pentru arsi. Notabil, dupa un timp de terapie, tanarul a aplicat la o scoala de medicina si – pentru a ajunge in biroul de interviu – a fost nevoit sa traverseze salonul pentru arsi, activitate pe care a realizat-o fara probleme, de data aceasta.

   Pe scurt, o fobie nu te caracterizeaza drept slab sau irational – insemna doar ca ai evitat ceea ce te facea sa te temi, deci iti lipseste antrenamentul in a te expune acelei/acelor temeri. Ajungem, astfel, la punctul urmator.

3. Incepe incet.

   Cum faci sa dispara fobia? Exerseaza „intalnirea” cu respectiva frica. Bineinteles, nu e nevoie sa alergi prin furtuna cu un zmeu inaltat in aer, ca sa treci peste frica de traznet. Ci trebuie sa incepi usor.

   Un alt caz este cel al unei femei care ii era atat de frica de serpi, incat nu putea nici macar sa pronunte cuvantul „sarpe”. S-a inceput de acolo. Femeia a repetat cuvantul „sarpe” de sute de ori, pana s-a plictisit. Apoi a scris cuvantul „sarpe” pana s-a plictisit. Apoi, impreuna cu psihologul, s-a uitat la fotografii cu serpi pe internet. Apoi video-uri pe YouTube. Urmatorul pas a presupus vizite in magazine de animale. Concluzia este ca nu e necesar sa te incui intr-o camera cu serpi din prima. Pentru a lucra la frica pe care o ai, trebuie sa incepi cu ceva care te stanjeneste, insa nu cu un pas care te face sa tremuri de frica. Apoi sa repeti primul pas pana te plictisesti si abia dupa sa treci la urmatorul nivel.

4. Nu te multumi cu a astepta sa treaca.

   Fobia ta persista ca o tuse suparatoare din cauza ca incerci pe cat posibil sa eviti orice-ar fi acel aspect de care iti este frica. Asa ca, atunci cand iti infrunti fricile, asigura-te ca nu cumva te refugiezi in evitarea experientei.

*Citeste aici cum sa gestionezi atacurile de panica

   De exemplu, daca esti claustrofob, nu te va ajuta sa intri in lift si sa te uiti la telefonul mobil pe durata calatoriei. Incearca sa fii prezent atunci cand iti infrunti fricile. Nu incerca sa te distragi prin numararea secundelor pana se termina, ori inganarea unui cantecel vesel. Concentreaza-te pe ceea ce te face sa te temi. Nu este confortabil, insa poti sa ai rabdare, cu siguranta.

   Trei lucruri se vor intampla: unu, vei observa ca nu vei pati nimic rau. Doi, vei descoperi ca poti face fata cu succes oricarui aspect de care iti este frica. Trei, creierul tau se va plictisi.

   Nota: daca esti parinte, ia in considerare gestionarea fricilor pe care le ai, de dragul copiilor tai. Unele fobii adesea isi pun amprenta in familie. Anxietatea, in general, s-a dovedit a fi genetica, insa fricile specifice sunt adesea transmise prin modelarea unui comportament anume. Copiii invata prin observarea parintilor, asa ca daca te cocotezi pe-o masa si incepi sa tipi ori de cate ori vezi un gandac, este foarte probabil ca si copiii tai sa o faca, la randul lor.

   La sfarsit, tragem concluziile: fii dragut cu tine insuti si acorda-ti sprijin. Initiaza actiunea. Exerseaza. Treci gradual de la a adormi cu lumina aprinsa la a reduce lumina in dormitorul tau cu ajutorul unei veioze. Apoi o luminita, langa pat. Una ascunsa in spatele sifonierului, dupa. Apoi fara lumina. Fa o plimbare in jurul cartierului la apus, apoi in cursul serii, apoi noaptea. Acorda-i intunericului intreaga ta atentie, apoi „clateste” si repeta pana te plictisesti. Intr-un final, vei reusi fara efort sa dormi, sa conduci, sa intri in lift si sa-ti traiesti viata fara corvoada unei frici care sa te influenteze negativ.

Discutii pe Facebook
libhumanitas.ro
Continua sa citesti

Psihologie

Atacurile de panica si fobiile. Cum sa le stapanesti.

Publicat

pe

Atacuri de panica si fobii - Psihologie

   Atacurile de panica si fobiile ne pot coplesi. Insa pot fi gestionate usor. Iata sase tehnici prin care le putem controla, fara efort.

Controlul respiratiei

  Atacurile de panica adesea declanseaza un ritm rapid al respiratiei, care adauga sentimentului general de spaima. Daca simti ca se apropie un atac de panica, incearca respiratia adanca abdominala, pentru a prelua controlul ritmului respiratiei. Cu o mana pe abdomen si cealalta pe piept, respira pe gura cu un usor oftat – aceasta va ajuta la relaxarea muschilor. Inhaleaza pe nas, incet, umflandu-ti abdomenul pe masura ce inhalezi si tine-ti respiratia. Fa pauza pentru oricate secunde simti ca este confortabil. Expira pe gura, apasand usor pe abdomen, ca si cum ai dezumfla un balon. Repeta acest tip de respiratie de cate ori este nevoie pentru a te elibera de atacul de panica.

Controlul tensiunii musculare

   Atunci cand suferi un atac de panica, muschii se incordeaza cu tensiune. Poti invata sa-ti relaxezi muschii si sa ajuti la detensionarea corpului prin antrenarea controlului muscular in mod regulat. Pur si simplu incordeaza-ti muschii si tine-i asa timp de 10 secunde, apoi relaxeaza. Practicarea acestui tip de control iti va conferi incredere atunci cand simti ca se apropie un atac de panica.

Redu cofeina

  Iti poate oferi un necesar de energie atunci cand te trezesti, insa cofeina poate, de asemenea, sa-ti mareasca anxietatea – sentiment pe care nu ti-l doresti la prima ora a diminetii! Daca ai vreo fobie sau esti predispus la atacuri de panica, reducerea cofeinei ajuta la reducerea simptomelor. Pe cat posibil, sari peste cafea sau sucuri cu cofeina, ori macar limiteaza-te la una sau doua cescute pe parcursul unei zile.

Inhaleaza vanilie

   Poti innabusi un atac de panica cu putin miros de vanilie, un parfum recunoscut pentru stimularea producerii de endorfina. Endorfinele sunt chimicale din creier care te fac sa te simti bine, asadar mirosirea unei doze de extract de vanilie ajuta la calmarea nervilor si diminueaza atacul.

Vizualizeaza un loc in care te simti fericit

   Cand suferi un atac de panica, aminteste-ti de mantra „minte supra materie”. Gandeste-te la un loc care te face sa te simti relaxat – o plaja mangaiata de valurile marii, sau o priveliste de pe munte, o padure plina de verde… Proiecteaza imaginea in minte si transpune-te in acea scena, calmandu-ti mintea. Relaxeaza muschii si lasa fantezia sa-ti calmeze nervii.

Lupta-te cu fobia

   Atunci cand te lupti cot la cot cu o anume frica, raspunde ferm tensiunii care te incearca si contesta acele ganduri negative. Te apuca panica pentru o sedinta importanta la birou? Intreaba-te care sunt motivele din spatele fricii tale: Ce se poate intampla cel mai rau? De ce poate sa-mi fie frica? De ce crezi ca vei fi judecat de catre colegi si de ce iti pasa? Pune-ti astfel de intrebari ori de cate ori te cuprinde frica, pentru a depasi presupunerile nefondate si – astfel – pentru a reusi sa invingi anxietatea. Principiul acesta functioneaza simplu: frica apare imediat, iar cele cateva minute in care iti adresezi aceste intrebari o vor disipa prin simplul fapt ca iti acorzi putin timp de ragaz.

Discutii pe Facebook
Libris.ro
Continua sa citesti

Calendar cultural

noiembrie, 2018

Filtreaza evenimente culturale

Niciun eveniment cultural

Facebook

Secretul fericirii – din 19 oct. in cinema

Trending

X